Până aici Domnul ne-a ajutat. (1 Samuel 7:12)

31 Decembrie

Cuvintele „până aici“ sunt ca o mână care arată în direcţia trecutului. „Trecuse destulă vreme … Trecuseră douăzeci de ani“ (v.2), dar chiar dacă ar fi trecut şaptezeci de ani, „până aici Domnul ne-a ajutat“! Fie în sărăcie, bogăţie, boală sau sănătate, fie acasă sau în ţări străine, fie pe uscat, pe mare sau în aer, şi fie în onoare, dezonoare, greutăţi, bucurie, încercări, biruinţe, rugăciuni sau ispite – „până aici Domnul ne-a ajutat“!

Ne place întotdeauna să privim la un drum lung străjuit de copaci frumoşi. Copacii sunt o privelişte plăcută şi par să formeze un templu din plante, cu stâlpi puternici din lemn şi arcade de frunze. În acelaşi fel în care priveşti la un drum frumos ca acesta, de ce nu priveşti înapoi la drumul anilor vieţii tale? Uită-te la ramurile mari şi verzi ale îndurării lui Dumnezeu de deasupra capului şi la stâlpii puternici ai bunătăţii şi ai credincioşiei Lui care ţi-au adus multă bucurie. Vezi păsări cântând pe ramuri? Dacă te uiţi mai de aproape, cu siguranţă vei vedea multe, pentru că ele cântă despre îndurarea lui Dumnezeu primită „până aici“.

Aceste cuvinte arată şi spre înainte. Cel care ajunge într-un anumit punct şi scrie cuvintele „până aici“ realizează că n-a ajuns încă la capătul drumului şi că mai are de parcurs o distanţă. Mai sunt încă încercări, bucurii, ispite, bătălii, înfrângeri, biruinţe, rugăciuni, răspunsuri, trudă şi putere care urmează să vină. Acestea sunt apoi urmate de boală, bătrâneţe şi moarte.

Deci, se termină viaţa după moarte? Nu! Trebuie să mai vină acestea: învierea în asemănarea Domnului Isus; tronuri, harfe, şi cântarea psalmilor; a fi „îmbrăcat … în haine albe“ (Apocalipsa 3:5), a vedea faţa Domnului Isus şi a fi în părtăşie cu sfinţii; şi a experimenta gloria lui Dumnezeu, plinătatea eternităţii şi bucuria infinită. Aşa că, dragul meu credincios, „fii tare, îmbărbătează-ţi inima“ (Psalmul 27:14), şi cu mulţumire şi încredere înalţă-ţi glasul în laudă, pentru că:

Domnul care „până aici“ te-a ajutat

Te va ajuta tot restul călătoriei tale.

Când cuvintele „până aici“ sunt citite în lumina cerului, ce perspective glorioase şi miraculoase descoperă ele privirilor noastre pline de recunoştinţă!

Charles H. Spurgeon

Păstorii din Alpi au un obicei frumos la sfârşitul zilei; ei îşi cântă unul altuia un rămas bun de seară. Aerul este atât de curat încât cântările se pot auzi la distanţe foarte mari. Când soarele începe să apună, ei îşi adună turmele şi încep să le conducă pe cărări de munte în timp ce ei cântă: „«Până aici Domnul ne-a ajutat». Să lăudăm Numele Său!“

În final, după obiceiul lor frumos, ei îşi cântă unul altuia un rămas bun amabil şi prietenos: „Noapte bună! Noapte bună!“ Cuvintele încep apoi să răsune în ecou de pe o coastă a muntelui pe alta, repercutându-se plăcut şi uşor până când sunetele se pierd în depărtare.

Hai să ne chemăm şi noi unul pe altul prin întuneric până când noaptea devine însufleţită de sunetul multor glasuri, încurajându-i pe călătorii obosiţi ai lui Dumnezeu. Şi fie ca ecourile să se transforme într-o furtună de aleluia care va izbucni în valuri tunătoare în jurul tronului Său de safir. Atunci, la ivirea zorilor, ne vom trezi pe ţărmul „mării de sticlă“ (Apocalipsa 4:6), strigând împreună cu oştile răscumpărate ale cerului: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!“ (Apoc. 5:13).

Cu acest cântec al meu prin veacurile fără sfârşit,

Isus m-a condus tot drumul.

ŞI AU ZIS A DOUA OARĂ: „ALELUIA!“ Apocalipsa 19:3

Predici Florin Ianovici

Create a MySpace Playlist at MixPod.com

Ce face crestinismul garbov cu noi

Create a playlist at MixPod.com

SIMTI CA TE-A PARASIT DUMNEZEU?(2)

“Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, Lama Sabactani?” adica: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” [Matei 27:46]

“Eli, Eli, Lama Sabactani?” acest strigat, a venit in urma durerii. Simtea o durere foarte profunda si nu ma refer doar la cea trupeasca, ci la durerea care apasa asupra Lui. Acea durere reprezenta Pacatul omenirii, acea greutate, acel miros greoi.

Domnul Isus a fost gasit cu cale, de Tatal, ca este singurul care poate duce aceasta povara imensa, aceasta apasa asupra Lui muuult.

Cand Dumnezeu pare ca nu vrea sa auda strigatele noastre, este nu pentru ca ne-a uitat sau pentru ca a uitat ce ne-a promis sau ca ne iubeste mai putin, NU, ci El are un plan cu noi. Ingaduie multe peste noi, deoarece avem multe de invatat, dorind sa fim niste luptatori desavarsiti. Isus a fost astfel. A luptat pana la sange. Dumnezeu si-a proslavit numele de multe ori prin Fiul Sau.

El poate ingadui multe in viata noastra, scopul fiind sa-si proslaveasca numele si prin noi. Daca nu prin copiii Lui, atunci prin cine?

Esti tu gata sa accepti orice are Domnul planuit pentru tine? Incurajarea mea este, sa ne incredem in Dumnezeu, chiar si atunci cand nu ne vorbeste. El nu uita de noi, asa cum nu a uitat de Fiul Sau.

Fiul Sau sade acum la dreapta Tatalui Ceresc. Ce har, ce onoare, unde a ajuns Domnul Isus…..acolo vom ajunge si noi, daca vom ramane supusi si increzatori Lui pana la capat.

Apocalipsa 3:21:” Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.” Amin!

SIMTI CA TE-A PARASIT DUMNEZEU?(1)

“Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, Lama Sabactani?” adica: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” [Matei 27:46]

Dumnezeu, L-a insotit pe acest pamant, in tot ceea ce facea El. Duhul lui Dumnezeu era cu Isus si se manifesta prin El atat de frumos si miraculos, si totusi, a simtit abandonare. Dupa atatea lucruri marete, a simtit prabusire, a simtit o prapastie intre El si Tatal Sau.

A fost singura data cand Dumnezeu nu-i raspundea la intrebarea Lui, ci tacea si privea cum Fiul Sau atarna pe cruce. Multi oameni de pe vremea aceea n-au inteles, de ce pe El insusi nu se putea salva. A salvat atatea suflete….si totusi pe El, nu.

Citind doar acest verset reiese ca Dumnezeu a facut aceasta intentionat. Asa este, a facut intentionat aceasta lucrare, dar nu inspre raul Lui, nu sa-L vada cum se chinuie, nu sa-L vada biciuit, scuipat, nu sa-L vada plin de sange, nu sa-si bata joc de El, ci Dumnezeu, Tatal Ceresc stia cu siguranta ca Fiul Sau poate duce toate acestea.

Dumnezeu a lasat oamenii sa vorbeasca vrute si nevrute, dar in spatele a ceea ce se vedea, Tatal Ceresc avea un alt plan, unul divin.

De cate ori nu am strigat si noi catre Dumnezeu ca ne-a parasit, ne-a intors spatele, nu I-a pasat de noi, de necazurile sau de dorintele noastre???

Dar, oare chiar Dumnezeu ne-a intors spatele? Sau tacea si privea, cum a facut cu Fiul Sau?

Domnul Isus stia de lucrarea Tatalui Ceresc, a fost pus in tema prin ce va trece si cate va indura. Stia de planul de mantuire a omenirii, stia ca Dumnezeu isi doreste o familie numeroasa. El a acceptat sa fie o unealta in mana lui Dumnezeu.

Esti si tu un canal prin care Dumnezeu lucreaza? Esti si tu o persoana care sta la dispozitia Lui? Esti suta la suta pentru Domnul? Ramai tu in Dumnezeu, chiar daca nu stii ce te asteapta?

Alin Jivanu .... gimnastul care s-a pocait

Despre gimnastul care s-a pocait.

Pana in urma cu ceva ani, viata lui Alin era una obisnuita. Era un tanar ca toti ceilalti, avand insa meritul de a fi obtinut numeroase medalii la competitiile europene si mondiale de gimnastica. Dincolo de viata de sportiv, avea numeroase vicii si facea multe greseli. Intr-o zi, in viata lui s-a produs un adevarat miracol iar drumul lui a capatat, de atunci, un alt sens: s-a pocait.

Unul dintre cei mai buni gimnasti ai lotului national si-a schimbat religia – VIDEO pe www.acasatv.ro

Cite�te mai mult: Flacăra Închinării » VIDEO: Despre gimnastul care s-a pocait.

Dumnezeu vede tot

Chiar daca pt oameni esti invizibil sau un nimeni, Dumnezeu vede totul. Nici un sacrificiu nu e prea mic ca El sa nu il observe. Tot ce faci iL face pe Dumnezeu sa zambeasca. El vede lacrimile tale de durere sau dezamagire. Tu construiesti o mare catedrala care nu va fi gata in timpul vietii tale si in care nu vei locui niciodata dar ....daca o vei construi bine, insasi Dumnezeul Slavei va venii sa locuiasca in ea. A te simti invizibil sau un nimeni...este tratamentul pt boala egoismului, este antidotul pt propia mea mandrie. Pt ca tot ce faci, faci pt El

Toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine. (Psalmul 42:7)

27 Octombrie

Sunt valurile LUI, chiar dacă se sparg peste noi,

Ascunzând faţa Lui în stropi înăbuşitori şi spumă;

Sau line şi sclipitoare, întind o cărare înaintea noastră,

Şi spre limanul nostru ne duc în siguranţă acasă.

Sunt valurile LUI, chiar dacă pentru mângâierea şi siguranţa noastră

El umblă pe ele, potolind toată frica noastră;

Sau la strigătele noastre nu vine nici un ajutor, nici un răspuns,

Şi în tăcerea singuratică nu este nimeni pe-aproape.

Sunt valurile LUI, chiar dacă ne luptăm din greu

Prin valurile mânate de furtuna care nu se mai opreşte,

În timp ce un adânc cheamă un alt adânc cu zgomot mare;

Sau la cuvântul Lui ele se liniştesc în pace.

Sunt valurile LUI, chiar dacă El le desparte,

Făcându-ne să mergem pe uscat acolo unde au curs apele;

Sau lasă talazurile tumultoase să se ridice în jurul nostru,

Aruncându-se nestânjenite peste singurul nostru drum.

Sunt valurile LUI, şi El ne conduce prin ele;

Aşa ne-a promis, aşa va face dragostea Lui.

Păzindu-ne şi conducându-ne, călăuzindu-ne şi susţinându-ne,

Până în portul Său sigur, El ne va ajuta să trecem cu bine prin toate.

Annie Johnson Flint

Stai neclintit în locul în care Domnul tău drag te-a pus, şi fă tot ce poţi acolo. Dumnezeu ne trimite încercări sau teste, şi pune viaţa înaintea noastră ca un adversar faţă către faţă. Prin greutatea unui conflict serios El Se aşteaptă ca noi să creştem puternici. Copacul plantat acolo unde vânturile puternice îi îndoaie ramurile şi-i apleacă trunchiul, deseori aproape să fie rupt, este de obicei mai puternic înrădăcinat decât un copac care creşte într-o vale ferită unde furtunile nu aduc niciodată nici o solicitare şi nici o încordare.

Acelaşi lucru este adevărat şi în viaţa omului. Caracterul cel mai puternic şi cel mai minunat creşte în condiţii vitrege.

El e în control

Trăiesc o viaţă desprinsă de mine…E ca într-o moarte clinică, îmi văd trupul, dar eu nu sunt acolo. Mă uit la ce-am fost, la ce-am ajuns…O umbră de decepţie îmi înjunghie sufletul. Nu am fost şi nici nu sunt ceva de care să mă mândrescL.Totdeauna am fost o persoană care am vrut mai mult. Mai mult din El, mai mult cu El, mai mult prin El…Nemulţumită cu puţin, dar mulţumitoare pentru ce mi-a dat! Tot timpul înfometată de Domnul, de experienţe noi, de viaţa aventuroasă cu El. De multe ori diavolul m-a ameninţat că o să-mi iau “răsplata” pentru această dorinţă a mea. Cui i se dă mult, i se cere mult. Nici eu nu ştiu de unde atâta curaj pe mine. Dar probabil, defectele mele, Dumnezeu le foloseşte în favoarea mea. Sunt o fire temperamentală, mă grăbesc, iau decizii, mă arunc înainte şi abia apoi gândesc la ce-am făcut, când deja sunt în panică. Dacă n-aş fi fost aşa, repezită, sau prea extrovertită(cum spune soţul meu), nu aş mai fi simţit spiritul de aventură din viaţa trăită cu Isus. El a spus:”Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” Trebuie să recunosc că îndrăzneala mea e de multe ori proastă, sau în neştinţă de cauză, fără să-mi asum riscul. Dar, altfel, nu aş fi cunoscut eşecul, neputinţa din sentimentul scăpatului de sub control, ce înseamnă să ştii să pierzi. În această aventură, controlul Îl are Isus!

M-am întrebat despre temerarii care excaladează piscuri, despre cei ce vor să cunoască înfricoşătoarele vieţuitoare sălbatice , exploratori, vitejii cerului sau ai mării, ce sentiment îi domina când adrenalina atinge cota maxima?

Mi-am răspuns singură: CONTROLUL!! Acest sentiment ne face să ne simţim stăpânii lumii. Totul este despre control! Toţi vrem să controlăm: viaţa noastră, pe a altora, şi chiar pe Dumnezeu. Deseori ne certăm cu Suveranul cerându-I explicaţii, ce şi cum, de ce şi unde? E un război invizibil în noi. Vrem să fim proprii noştri stăpâni, fără să aibă careva drepturi asupra noastră. O dorinţă păcătoasă intrată în lume prin ispitirea femei de către ” şarpe”…Diavolul a pervertit capacitatea noastră de la Dumnezeu de a ne supune Celui care ne-a creat, de a declara Suveranitatea Sa. NOI vrem să fim stăpânii noştri! Nu-i aşa că ai resentimente faţă de persoanele din viaţa ta care au tendinţe de a te controla? Păcatul moştenit se va manifesta în noi până când vom înţelege planul Lui Dumnezeu, că nu mai suntem robi ci FII! El a avut un plan…

Oare I-a părut rău că a creat omul? Nu ştiu, nu sunt Dumnezeu! Cu siguranţă El a fost de multe ori dezamăgit de noi, de oameni care nu au înţeles planul Său de iubire, care s-au aliat totdeauna cu duşmanul, crezând mai degrabă minciunile celui rău. Dezamăgit de laşi, de curvari spirituali, de trişori şi trădători, dar în acelaşi timp, plin de compasiune şi dragoste, gata să ne ofere o a doua şansă!

Când vorbim de Dumnezeu şi satan, despre lupta care se dă între bine şi rău, mereu ne imaginăm fel şi fel de clişee din filme SF, cu demoni şi extratereştrii, dar adevărata luptă este despre CONTROL, despre Autoritate. Cine deţine controlul? ACELA căruia I te supui! Dumnezeu sau…mincinosul, hoţul, ucigaşul, înşelătorul, vicleanul , stăpânul lumii acesteia.

Dumnezeu a avut un plan! El este in control!

”Am auzit glasul Domnului, întrebând: “Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!“-Isaia 6:8.

“ Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat…

“Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” –Apocalipsa 5:6-10.

“Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: “Ava!, adica: Tată!”Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem Şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.”-Romani 8:14-17.

A fost replica plină de autoritate a lui Dumnezeu! Ceea ce a stricat omul Adam, a reparat Isus Omul! El a restaurat poziţia noastră în autoritatea suverană prin jertfa de pe Cruce.(Romani 5:17)

Niciodata nu a fost vorba despre o bătălie între Dumnezeu şi satan privind controlul asupra pământului. Dumnezeu este Atotputernic. Când satan a încercat să dea lovitura de graţie în Ceruri, nu a fost nici o sudoare din partea lui Dumnezeu, nici o întârziere, nici un efort, ci doar o eliberare a puterii şi autorităţii Sale pline de Slavă şi satan a dispărut!(Luca 10:18).

Sunt o persoană imprudentă de multe ori, cad pradă înşelăciunilor celui rău prin naivitatea mea, crezând în oameni. Dau credit pentru că mi-a fost acordat la rândul meu. Rămân vulnerabilă în faţa iubirii. Greşesc, dar CRED în Acela care are controlul! …”De altă parte, ştim că toatelucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume sprebinele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Rom.8:28)

Trăiesc o viaţă desprinsă de mine, în care nu deţin eu controlul, ci l-am acordat în totalitate Celui care m-a salvat şi mă iubeşte aşa de mult: Isus Hristos!

El este în control!

Luminita Ciuciumis

® Flacara Inchinarii Media

Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/jurnalul-inimii/el-e-in-control-nou-7203#ixzz13X3nFV5Z

De ce dragostea nu e întotdeauna reciprocă?

Indiferent de vârstă, tinerii au o întrebare: „De ce dragostea nu e întotdeauna reciprocă?” Poate că una dintre cele mai mari frust rări în viața tânărului vine din dragoste. Se îndrăgostește până peste cap de cineva, iar drept răspuns… nimic. Dacă Dumnezeu e sursa dragostei, de ce nu e totul mai simplu? Cred că Dumnezeu poate să facă în așa fel încât celălalt să mă iubească pe mine măcar cât îl iubesc eu. Totuși, de ce nu o face?

Uneori, se întâmplă ca relația să se înfiripe, să crească până la un moment când totul se năruie ca un castel de nisip în fața celui mai mic val. Mai are rost să vorbesc de trauma din sufletul celui care a investit cel mai mult? Cred că fiecare a trecut pe aici. Și fără să ne dăm seama, devenim mai suspicioși, mai răutăcioși, mai nemultumiți, până într-o zi când… ni se pune patape altcineva. Și o luăm de la capăt. Nu era mai bine să nu ne fi îndrăgostit niciodată până acum? Să fi fost totul mai simplu: te îndrăgostești o dată și dragostea e reciprocă.

De fapt, ce îl face pe un adolescent să se „îndrăgostească” la 14 ani? Chiar știe el ce e dragostea la vârsta asta? Nu cumva teama de a nu fi singur (de ziua îndrăgostiților) și presiunea celorlalți îl fac să se arunce într-o relație care cu siguranță nu va rezista? În loc să aștepte până când va dobândi o stabilitate sentimentală, el va avea tot mai multe relații care îl vor destabiliza emoțional.

Dacă adolescentul mai are de învățat la capitolul ăsta, un tânăr deja le știe pe toate. Urmarea? Va avea mai multe relații decât adolescentul. De ce? Pentru că nu știm de fapt ce e iubirea.

„Adevărata iubire nu este patimă nestăpânită, înfocată și năvalnică. Dimpotrivă, ea este calmă și profundă prin natura ei. Ea are în vedere mai mult decât aparențele (cele exterioare) și este atrasă doar de calități. Este înțeleaptă și cu discernământ, iar devotamentul ei este real și de durată.”

Îmi place atunci când dragostea e calmă. Sunt în Biblie câteva exemple de tineri care, ajunși la momentul alegerii partenerului, au vrut să-I dea o mână de ajutor lui Dumnezeu. Cum au decurs viețile lor nu ne e ascuns, asta poate pentru a învăța lecții prețioase. Vezi și îți place! Crezi că e dragostea vieții tale și vei face orice pentru a o face fericită. Te rogi lui Dumnezeu să te ajute, fiind sigur că e providențial modul în care v-ați cunoscut. Uiți totuși să spui o frază:„totuși nu cum voiesc eu, ci cum voiești Tu”. Și dacă o spui, nici tu nu o crezi.

Un bun prieten îmi spunea că dacă Dumnezeu îmi va stabili întâlnirea în tren cu posibila viitoare soție, iar eu nu acționez rapid pe moment, atunci șansa unei căsnicii fericite a fost ratată cu brio. Nu cred într-un astfel de Dumnezeu, al unei singure ocazii. Cu atât mai mult când vine vorba de fericirea mea. Știi că Dumnezeu e mai interesat de fericirea ta decât tine însuți? Nu îți va da o șansă, reproșându-ți că ai pierdut-o, ci te va convinge pas cu pas că persoana de lângă tine e specială. O va face treptat și vei realiza că dragostea adevarată va crește pentru totdeauna.

Sincer să fiu, nu cred în dragoste la prima vedere. În primul rând, pentru că aparențele sunt înșelătoare. Foarte mulți apreciază o persoană după felul în care arată. Dar ce a făcut să arate așa? Nimic! Așa a creat-o Dumnezeu. De fapt, interiorul persoanei este partea care arată cine este. Descoperirea acestor lucruri ascunse care definesc o persoană e atât de captivantă pe cât e de importantă. Și, cu cât vei descoperi mai mult, cu atât vei iubi mai mult.

De ce nu face Dumnezeu ca „dragostea” să fie reciprocă? Pentru că de cele mai multe ori aceasta este doar pasiune nestăpânită sau obsesie. Nu pot decât să Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu mi-a ascultat toate rugăciunile la acest capitol. Sunt sigur că o va asculta pe aceea în care Îl rog să mă învețe ce e iubirea și cum pot avea parte de ea. Chiar am nevoie să învăț ce e iubirea.

Atunci când înveți că frumusețea e mai mult decât ce vezi la exterior și când faci totul ca să ai un caracter frumos, vei avea discernământul necesar să cauți iubirea acolo unde poate fi găsită; iar Dumnezeu o va face reciprocă.

Stoian Vali

Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/subiect-x/de-ce-dragostea-nu-e-intotdeauna-reciproca-nou-6991#ixzz12PQPAPoW

ARTICOL PRELUAT ..... care ma doare

NADAJDUIND IMPOTRIVA ORICAREI NADEJDI

Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi,

[Avraam] a crezut … n-a fost slab în credinţă.
(Romani 4:18-19)

N-am să uit niciodată răspunsul pe care i l-a dat odată acel mare om al credinţei, George Mueller, unui domn care l-a întrebat care este cea mai bună cale de a avea o credinţă puternică: „Singura cale de a cunoaşte credinţa puternică este să înduri încercări mari. Eu am învăţat credinţa rămânând neclintit în mijlocul testărilor severe“.

Ce adevărat este lucrul acesta! Trebuie să te încrezi când orice altceva cade.

Dragă suflete, probabil realizezi cu greu valoarea situaţiei tale prezente. Dacă înduri mari necazuri chiar acum, eşti la izvorul celei mai puternice credinţe. Dumnezeu te va învăţa în timpul acestor ore de întuneric să ai cea mai puternică legătură cu tronul Său pe care ai fi putut-o cunoaşte vreodată, doar dacă vrei să te supui.

„Nu te teme, crede numai!“ (Marcu 5:36). Dar dacă te temi vreodată, priveşte pur şi simplu în sus şi spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine“ (Ps. 56:3). Apoi vei fi în stare să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru şcoala necazului care a devenit pentru tine şcoala credinţei. A. B. Simpson

Marea credinţă trebuie mai întâi să îndure mari încercări.

Cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu vin prin mari dureri. Putem găsi ceva de valoare în domeniul spiritual sau natural care să fi apărut fără multă trudă şi lacrimi? A fost vreodată vreo reformă mare, vreo descoperire benefică pentru umanitate, sau vreo trezire spirituală fără silinţa şi vărsarea sângelui acelora ale căror suferinţe erau de fapt durerile naşterii ei? Pentru ca templul lui Dumnezeu să fie construit, David a trebuit să treacă prin nenorociri mari. Şi pentru ca evanghelia harului să fie eliberată de tradiţia evreiască, viaţa lui Pavel a trebuit să fie o lungă agonie.

Întăreşte-te, tu, care eşti ostenit, împovărat, aplecat

Sub crucea ta;

Adu-ţi aminte că cel mai mare câştig al tău poate veni

Prin cea mai mare pierdere.

Viaţa ta este mai nobilă pentru un sacrificiu,

Şi mai divină.

Acri de flori sunt strivite pentru a face un strop

De parfum fin.

Datorită furtunilor care biciuiesc valurile oceanelor,

Apele de acolo

Se menţin mai pure decât dacă cerul de deasupra

Ar fi fost mereu senin.

Cel mai frumos steag de pe cer nu flutură

În timpul căldurii de amiază;

Curcubeul apare după norii negri,

Şi după furtună.

Fi în continuare – (Be Still)

Fi în continuare – (Be Still)

Opreste-te si gandeste Iedidia

Opreşte-te. Opreşte-te si gândeşte. Gândeşte-te la tot ce s-a intâmplat până acum. Viaţa ta. bucurii, victorii, greşeli, eşecuri, regrete. Lucruri care ţi-au schimbat viaţa in bine. Lucruri care ţi-au schimbat viaţa în rău. Tot ce s-a întâmplat. Parcă a trecut aşa de putin, nu-i aşa? Parca aşa puţin a trecut de când a inceput. De când a început totul. Iţi aduci aşa de bine aminte, când erai copil ce nazbatii făceai, iţi aduci aminte de jocuri, de prieteni, de atâtea faze care poate, pentru ceilalţi, nu înseamnă nimic, dar pentru tine, înseamnă enorm. Cuvinte care au fost rostite fără a fi gândite care poate te-au dărâmat sau poate te-au ridicat.

Opreşte-te si gandeşte! Ce ai vrea ca ei să-şi aducă aminte? Tu iţi faci amintirile. Depinde de tine ce iţi vei aduce aminte peste câtiva ani. Depide de tine ce işi vor aduce aminte cei din jur de tine.
Poate nu crezi ca e chiar aşa de important ce faci acum, dar de asta depind atât de multe. De alegerile pe care le iei acum, vor depinde multe din alegerile pe care le vei lua mai tarziu. Opreşte-te si gandeşte.

În Biblie scrie că Dumnezeu nu iroseşte nimic şi eu cred asta. Chiar cred că nu a pus nimic in noi care să nu aibă un scop precis, un scop clar, aşa cum fiecare organ are rolul lui, aşa fiecare idee are un scop, fiecare talent, fiecare abilitate, fiecare pasiune, fiecare dorinta, fiecare vis, toate au un scop. El iţi promite că va face lucruri mari, în tine şi prin tine, daca Îl laşi. Dumnezeu nu obliga pe nimeni, nu te va obliga nici pe tine, te lasă să alegi, asta e frumuseţea. Dar tu ai nevoie de inţelepciune pentru a lua deciziile corecte si inţelepciunea vine tot de la EL. Si tot EL promite că o va da oricui o va cere sincer. Ce te opreşte să ai inţelepciune pentru a luat decizii corecte. si a-ţi indeplini scopul?

E atat de scurt timpul pe care îl avem. Atat de scurt şi ne este aşa de uşor sa îl irosim pe lucruri fară valoare. Suntem atât de uşor distraşi de tot ce se intamplă în jurul nostru incât uităm de Cel care ar trebui sa fie în interiorul nostru.
Incearcă să priveşti dincolo de ce se vede, dincolo de ceea ce e evident. Incearcă să gandeşti că e mult mai mult decat vezi tu. E ca un joc de puzzle. Tu vezi o piesa, poate şi câteva din jurul ei, dar restul? Restul sutelor de piese? Incearcă să gandeşti că e mai mult de atât, mult mai mult de atât. Dumnezeu te-a creat cu un scop si scopul Lui e mai mare decât ca să te faca pe tine fericit, acesta e doar un bonus, scopul Lui e mult mai mult de atât, El vrea să îşi arate gloria Lui prin tine, prin viata ta şi tu, da, tu ai ONOAREA de a putea fi folosit de EL.
De aşa de multe ori tindem să avem impresia ca noi îi facem o favoare lui Dumnezeu când facem o fapta buna, când dăm bani la săraci, ajutam pe cineva etc. când de fapt. El ne face o favoare nouă că ne dă oportunităţi pentru a face ceva pentru El.

E aşa de simplu să-ţi ratezi scopul, DESTINUL. Dar atât de greşit, atât de mulţi oameni fac asta, şi fiecare tinde mai mult sau mai puţin. Dar tu, tot ce vezi la alţii că e gresit, în loc sa îi critici, de ce nu eşti tu diferit? Nu acţiona tu în acel mod… şi vei vedea că vei deveni tot mai aproape de ceea ce EL te vrea sa devi şi ei vazandu-te pe tine ca eşti diferit, vor vrea şi ei să aiba acel ceva care te face pe tine diferit si astfel vor deveni tot mai mult asemenea Lui. Pentru că vor vedea ce ratează. Gandeşte-te la asta.

Prietenia - pt tine Iedidia

Se poate gasi o singura definitie la acest cuvant pe care il folosim foarte des? Noi spunem adesea ca avem foarte multi prieteni, dar oare suntem noi prieteni adevarati pentru cei pe care ii numim prieteni. Sau cei pe care noi ii credem ca fiind prietenii nostri, sunt ei prieteni adevarati?

Cea ce conteaza cel mai mult atunci cand chiar vrei sa ai prieteni adevarati, este sa fi tu un prieten adevarat.

Si ce trebuie sa faci tu pentru aceasta?

Pentru a fi un prieten adevarat trebuie sa te gandesti mai mult la celalalt decat la tine insuti, trebuie sa lasi la o parte egoismul, trebuie sa intelegi, sa ierti, sa uiti si uneori sa iti aduci aminte. Prietenia mai inseamna sa inveti sa accepti o persoana, pentru ceea ce este in interior, nu pentru exteriorul ei.

Trebuie sa te preocupe acea persoana pana in punctul in care sa suferi cand ea sufera si sa te bucuri cand ea se bucura. Prietenia mai inseamna sa iubesti fara a pretinde, a da fara a cere, a asculta fara a judeca, inseamna sa fi intodeauna langa acea persoana cand are nevoie de ajutorul tau, sa fi dispus sa-i dai zambetul tau atunci cand ea la pierdut pe al ei.

Pana la urma prietenia chiar este un cuvant foarte simplu pentru unii si foarte greu pentru altii. Fiecare are definitia lui proprie pentru acest cuvant.

Eu pot sa spun ca prietenia pentru mine inseamna totul – fericire, tristete, lacrimi, zambete, imbratisari, sentimente, ganduri, iubire, asteptare … Fiecare dintre noi vrem sa impartasim anumite sentimente, ganduri si trairi unei persoane apropiate. Fiecare dintre noi vrem sa fim iubiti si sa oferim, la randul nostru, iubire.

Cred ca e cel mai placut sentiment atunci cand vezi ca prietenii nostri se bucura pentru realizarile noastre, atunci cand realizezi ca timpul trece si flacara prieteniei este inca puternica dar si atunci cand respectul si increderea stau la baza fiecarei prietenii ‘construite’. Deci sfatul meu este ca daca vrei sa ai prieteni adevarati, tu trebuie sa fi in primu rand un prieten adevarat si tu singur nu o sa poti sa fi un prieten adevarat daca in tine nu este dragostea lui Dumnezeu.

Si de aceea te incurajez sa faci rugaciuni pentru prietenii tai si sa ii ceri Domnului sa te invete sa fi un prieten adevarat.

Rugaciunea mea pentru tine este – Doamne, il prezint pe prietenul meu pentru ca sa-l binecuvantezi, sa-l ocrotesti si sa-i arati cum sa traiasca. Tu care stii cum traieste, stii ceea ce il preocupa, ceea ce simte, ceea ce gandeste, la ceea ce aspira, ceea ce-i lipseste si ceea ce doreste. Tu care stii cand plange, cand rade, cand este in singuratate, ocroteste-l, protejeaza-l, anima-l ca sa mearga mai departe, insoteste-l intotdeauna.

Si pe mine invata-ma sa simt ceea ce simte el, a fi disponibil cand are cel mai mult nevoie de mine, a fi amabil cand necesita cel mai mult a fi iubit, a-l vedea cand necesita a fi vazut, a-l auzi cand doreste sa fie auzit, a-i da siguranta cand o necesita, a-i veni in graba cand are nevoie de cineva, a sarbatori cand necesita a fi sarbatorit, a plange cand are nevoie de a se usura, pentru a ma simti mandru de el si a invata cat se poate de la el. Pentru ca Tu ai fost, Doamne, Prietenul cel mare si neconditionat din totdeauna! Te rog astazi pentru prietenul meu si pentru mine, pentru prietenia care ne uneste, binecuvanteaza-ne si intampina-ne cu dragostea Ta. Toate le cer in numele Prietenului meu si al Tau Fiu iubit, Isus. Amin

Sinuciderea, o ultimă suflare!

Neimplinirile vietii si nefericirea interioara pare sa ii impinga pe foarte multi tineri (si nu numai) inspre a comite acest act necugetat al sinuciderii.

Un lucru surprinzator a fost decizia unei fete de 12 ani, care a ales sa se sinucida datorita neimplinirilor, supra-solicitarilor si asteptarilor mari din punct de vedere educational pe care trebuia sa le atinga. Compararea acesteia cu altcineva din familie a condus la aceasta fapta nedorita si nefericta atat pentru familie cat si pentru comunitate. Trebuie sa ne intrebam care este motivul unor cerinte atat de inalte pentru o fetita de aceasta varsta? Ma gandesc ca doar la aceasta varsta frageda, aceasta fata trebuia sa se bucure de viata care ii statea inainte si de sistemul scolar educational care trebuia sa o ajute in a-si alege cariera dorita. Intr-o tara in care egoismul si individualismul sunt la ordinea zilei, supra-solicitarea lucrurilor imposibile a devenit scopul unei vieti fericite. In acest caz, aceste intenti au contribuit la sinuciderea unei fetite de numai 12 ani. Desigur, ca aceasta vina apartine parintilor, deoarece acestia trebuiau sa se asigure ca educatia nu devine scopul principal al vietii, ci un component al acesteia. Dar atunci cand pariniti nu sunt gata sa fie responsabili in familie, accidentele cauzate de altii membrii din familie devin inevitabile.

O fetita s-a sinucis, iar sora acesteia inca este socata de cele intamplate. Cu o astfel de realitate de o complexitate uimitoare, este necesar sa ne intrebam care este scopul vietii. Care sunt motivele pentru care alegem sa ne aventuram in diferite colturi ale vietii, cu ajutorul caraora ajungem in circumstante neplacut de surprinzatoare?

Atentie, viata are prioritate!

Educatia este impoartanta, iar eu sunt un adept al acesteia, insa nu sunt de acord ca educatia sa domine scopul unei vieti, astfel incat tot ceea ce fac este sa ma pregatesc pentru a deveni o persoana exceptionala si acceptata de comunitate. Insa, o perspectiva ca si aceasta trebuie echilibrata prin faptul ca nu toata lumea este capabila de a deveni o persoana exceptionala din punct de vedere al sistemului educational. Omul nu este un obiect sau o materie, ci acesta este o persoana cu diferite abilitati fizice si psihice unice. Condusi de o astfel de realitate, este important sa realizam ca sinuciderea este o arma inselatoare a fiecarei persoane care alege un astfel de remediu pentru a-si rezolva problemele interioare sau exterioare.

Aceasta modalitate nu va reduce suferinta si rezolvarea problemelor, ci dimpotriva, acestea se vor complica pentru ca mai sunt implicati si cei ramasi in urma si ei sunt cei care vor suferii cel mai mult de pe urma acestui act bizar folosit de unii pentru a evada din viata care are probleme si neajunsuri uneori. Viata are prioritate, iar acest act al sinuciderii este prea inselator pentru cei care il folosesc.

Spune `Stop` sinuciderii!

Atunci cand actul sinucideri este singura sansa de rezolvare a problemelor, omul trebuie sa isi dea seama ca aceasta nu este o ultima solutie a rezolvarii problemelor depinde de situatie. Suntem constienti ca neimplinirile si neajunsurile vietii, esecurile in relatiile persoanale, descriminarile si situatiile economice nu pot fi tratate cu usurinta, ci acestea trebuiesc sa fie luate in considerare si privite cu cea mai mare seriozitate pentru ca sunt problemele pentru care sunt impinsi cei mai multi sa se sinucida.
Dezorientarea in astefel de circumstante este normala, iar astfel de cazuri nu sunt unice, asta insemnand ca cei care doresc sa se sinucida nu sunt singurele persoane care se confrunta cu astfel de probleme in viata. Astfel dar, unele persoane aleg sa priveasca viata cu optimism incercand sa vada partea plina a paharului si sa gaseasca in ei acea forta de a continua sa lupte si sa mearga mai departe in ciuda circumstantelor nefavorabile, tranformand prezentul in fiecare zi. Cred ca fiecare persoana poate urma acest exemplu atunci cand intampinam momente dificile in viata.

Despresia este actul ce ne va conduce sa comitem o infractiune impotriva vietii noastre si impotriva celor iubiti. Prin a alege sa ne sinucidem, tot ceea ce facem este sa ne inselam si sa restrictionam dreptul de a rezolva problemele vietii. Aceasta afirmatie pare sa fie putin cam aspra, dar acesta este adevarul. In acelasi timp, nu doar ca stopam posibilitatea de a schimba o situatie, dar prin aceasta actiune inselatoare, asa cum am spus mai devreme, creem mult mai multe probleme pentru persoanele dimprejurul nostru. Problemele vietii nu se sfarsesc odata ce o persona se sinucide, ci dimpotriva apar altele in vietile ceolor din jor, si a trai inseamna a invinge a rezolva si a trece peste neajunsurile si situatiile nefavorabile ale vietii. Acesta este un fapt dovedit al istoriei universale!

Exista speranta pentru cei care nu recurg la o astfel de „solutie”! In urmatoarele paragrafe, tinta noastra este sa privim asupra unor puncte ajutatoare si care sper sa combata idea inselatoare a sinuciderii.

Deciza ta, o interventie spre ajutor!

Nu apela la aceasta unealta inselatoare de ati termina traiectoria vietii, care va lasa in urma mult necaz si suferinta, ci dimpotriva, incearca sa apelezi la ajutorul celor dinprejur. Decizia este a ta!

a) Gandeste-te ca esti special inaintea lui Dumnezeu si inaintea parintilor tai. De multe ori uitam ca suntem speciali si iubiti de Cel care ne-a creat cu un scop de a ne traii viata inaintea Sa. Sinuciderea este un act judecat de om si nu de Dumnezeu! In acelasi timp, nu uita ca esti iubit de parintii tai, care fac tot ceea ce pot pentru a te ajuta. Totusi, daca crezi ca parintii tai iti cer lucruri imposibile (ca si exemplu din introducere), fa-le cunoscut acest lucru. Viata ta are prioritate inaintea lui Dumnezeu! Parinti ar trebuii sa-si aduca aminte de acest lucru.

b) Intelege ca esti o persoana unica, cu daruri si abilitati unice. Nu este nimeni in aceasta lume ca tine, dar totusi, este importanta si participarea ta in comunitatea in care esti. Un mort nu aduce contributie, dar tu poti! Mult mai mult, esti o persoana de care avem nevoie pentru a schimba directia tarii noastre. Fii un optimist in tot ceea ce faci!

c) Gandeste-te ca problemele si dificultatiile experimentate nu prezinta o finalitate a vietii, ci dimpotriva, acestea sunt aspecte necesare ale vietii. Cu ajutorul acestora invatam sa devenim oameni mai maturi si mai puternici inaintea lui Dumnezeu.

d) Prientenii tai sunt alaturi de tine cu un scop bine definit, si asta pentru a te ajuta. Nu ezita sa apelezi la ajutorul acestora pentru a incerca sa rezolvi cel putin problemele care te imping sa comiti un astfel de act depresiv.

e) Recunoaste ca ai nevoie de ajutor, iar mai apoi cauta un consilier crestin care sa te ajute la rezolvarea problemelor cu care te confrunti. Este important sa-i lasi pe experti sa te ajute, deoarece cu ajutorul lor vei reusi sa regasesti motive de a-ti continua viata.

Acestea sunt doar cateva cai prin care poti apela pentru a rezolva problemelor tale. Nu ezita sa te folosesti de ele. Ele iti apartin tie!

In final, cel mai bun aspect al vietii este sa incercam sa definim care este scopul pentru care traim in aceasta viata. Omul trebuie sa fie constient de adevarul faptului ca acesta va trebui sa de-a socoteala pentru fiecare fapta pe care a infaptuit-o pe parcusrul vietii sale. Este bine ca viata noastra sa fie condusa de principiile si valorile Cuvantului lui Dumnezeu, care plaseaza in centrul vietii omul. Fiecare persoana este iubita si speciala intaintea lui Dumnezeu. Datorita acestui lucru, trebuie sa ne asiguram ca ajutam persoanele care intampina astfel de probleme.

Scris de Cosmin Pascu

De ce se sinucid tinerii? UN SEMNAL DE ALARMA

Orice informatie cu privire la sinucidere este o veste tragica si extrem de dureroasa pentru orice om. Pe bisericata.com am scris despre acest subiect diferite articole, insa nu am scris nici o data articole despre tineri crestini care au ales sa se sinucida. In acest articol doresc sa scot in evidenta cateva din cauzele sinuciderii, sperand astfel sa minimalizam alte dezastre familiale.

1. Sinuciderea, rezultatul final

Pentru a intelege suferinta si cauzele sinuciderii tebuie sa pasim dincolo de rezulatatul final. Trebuie sa ne intrebam care au fost motivele pentru care o persoana a ales sa-si determine finalitatea proprie. Este incorect sa afirmam ca Dumnezeu este Cel care initiaza sau accepta astfel de fenomene. Dumnezeu nu este un terorist sau un macelar. Dumnezeu nu este de acord cu sinuciderea, astfel, El nu este cauza pentru care sute de tineri aleg sa se sinucida.

In acelasi timp, idea ca Dumnezeu incearca o familie cu atatea necazuri este doar o fabula. Desigur, veti argumenta cu cartea Iov, insa daca nu intelegeti contextul cartii, aceasi idee este repetata si in cazul lui Iov. In astfel de circumstante trebuie sa realizam ca Dumnezeu este un Dumnezeu creator si iubitor. Mult mai mult, Dumnezeu este socat atunci cand cineva alege sa isi ia propria viat, si asta datorita faptului ca viata trebuie traita si nu distrusa. Desigur, trebuie sa fim extrem de atenti la cauzele si motivele care au condus o persoana spre un act atat de desfigurant. Deseori aceste motive sau cauze se indreapta spre oameni si nu Dumnezeu. Problema majora este ca omul nu este gata sa-si rescunoasca vinovatia.

2. Presiunile familiale, cauza primara a sinuciderii

Pana in prezent una dintre cele mai ridicate cauze al sinuciderii este familia si contextul familial. Anturajul si socializarea familiala inadegvata (deseori) este una dintre cele mai fatale rezultate nedorite. Pentru o persoana tanara care realizeaza ca viata este atat de frageda, in orice circumstanta s-ar afla, se va asigura ca este atenta la acest aspect extrem de important. Totusi, intr-o lume disperata si distortionata, parintii sunt respinsabili de educatia pe care o ofera copiilor despre pericolele exsistente inaintea acestora. Cu toate ca familia ar trebui sa fi contextul in care suntem protejati de orice fenomen periculoas, chiar in cadru acesteia pornesc razboaiele arugementelor ucigatoare. Aceste razboaie nu au ne-aparat tangente fizice, insa, fara sa esuam, trebuie sa recunoastem ca luptele emotionale sunt cele mai periculoase. In aceste batalii emotionale cuvintele devin sageti sau gloante ucigatoare. Subminarea identitatii, oricarei persoane, va rezulta in decizii fatale. Anturajul familial contribuie la extinderea sau la stoparea acestui fenomen in familiile noastre.

3. Societatea, un guru a excluderii sociale

Nu este surprinzator cand observam in Evanghelii ca primul aspect criticat de Cristos a fost asupra societatii, si asta pentru ca nu aveau grija de nevoile fizice si emotionale ale oamenilor existenti in contextul acesteia. Desigur, atunci cand ne referim la societate, ne referim la cadrul educational, cadrul spiritual (biserica), cadrul juridic si asa mai departe.

Intr-un context in care o persoana tanara descopera ca nu are nici un scop sau o sansa de a supravietuii, tendinta oricarei persoane este de a aplea la ceea ce ofera o alinare temporara sau chiar finala.

A doua cauza pentru care sinuciderea este in continua crestere se datoreaza faptului ca tinerii sunt consitenti ca nimeni nu ii asculta. Daca nimeni nu-i asculta, asta inseamna ca tinerii sunt marginalizati si chiar supra dozati. Societatea, care este atat de vulgara fata de tineri, nu este de acord cu fenomenul normalitatii. Traim intr-o societate in care daca nu esti un erou, sau mai bine spus ‘cineva’, esti o persoana neimportanata. Tot ‘ceea ce esti’ sau ‘ceea ce faci’ nu este o contributie pentru comunitatea post moderna. Rezultatul unei astfel de disperari scoate la suprfata o identitate inferioara si fara de valoare. Cauza sau consectina unei astfel de idei rezula in sinucidere. In acest plot extraordinar ne aflam fiecare, deoarece am dezvoltat in caracterul si gandirea noastra, ca pentru noi ca si crestini, cei mai importanti sunt cei pe care dorim sa-i catalogam ca si persoane importante. Observam din aceasta instanta ca nu Dumnezeu este de vina, ci noi, cei care facem parte din aceasta societate dezorientata, si in care nu doar noi, dar si biserica locala este manjita de bolile societatii disperate.

Unul din motivele pentru care se sinucid tinerii atat in Romania cat si in alte tari, este cauzat de presinunile aruncate asupa celor tineri. Daca dorim sa stopam acest fenomen neplacut, trebuie sa acceptam ca a sosit vremea sa ne intoarcem spre o normalitate in societatea in care am fost asezati. In acelasi timp trebuie se fim capabil sa controlam sinele nostru. In final, trebuie sa aratam ca fiecare tanar are un scop si un tel in viata. Biserica locala si pastorii acesteia trebuie sa asculte cu mare atentie la semnalele emotionale si spirituale cu care tanara generatie se confrunta. A sosit timpul ca pastori si liderii de tineret sa paseasca dincolo de superficialitate si celebritism. Ingrijiti-va de oamenii si tinerii care sunt pusi sub conducerea dumneavoastra.

4. Prioritati schimbate

Ultima parte a acestui articol se va ocupa de cel care comite aceasta ofensa ininatea lui Dumnezeu si inaintea familiei sale. Motivul unei astfel de consecinte este schimbarea prioritatilor sau neintelegerea acestora. Pentru orice copil al lui Dumnezeu identitatea personala trebuie sa fie in Cristos si nu in lucruri materiale sau emotionale. Atunci cand pierdem aceasta dimensiunea spirituala, care afecteaza dimensiunea fizica, astfel de evenimente vor fi tragice pentru orice persoana.

Scris de Cosmin Pascu - www.bisericata.com