[Avraam] a crezut … n-a fost slab în credinţă.
(Romani 4:18-19)
N-am să uit niciodată răspunsul pe care i l-a dat odată acel mare om al credinţei, George Mueller, unui domn care l-a întrebat care este cea mai bună cale de a avea o credinţă puternică: „Singura cale de a cunoaşte credinţa puternică este să înduri încercări mari. Eu am învăţat credinţa rămânând neclintit în mijlocul testărilor severe“.
Ce adevărat este lucrul acesta! Trebuie să te încrezi când orice altceva cade.
Dragă suflete, probabil realizezi cu greu valoarea situaţiei tale prezente. Dacă înduri mari necazuri chiar acum, eşti la izvorul celei mai puternice credinţe. Dumnezeu te va învăţa în timpul acestor ore de întuneric să ai cea mai puternică legătură cu tronul Său pe care ai fi putut-o cunoaşte vreodată, doar dacă vrei să te supui.
„Nu te teme, crede numai!“ (Marcu 5:36). Dar dacă te temi vreodată, priveşte pur şi simplu în sus şi spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine“ (Ps. 56:3). Apoi vei fi în stare să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru şcoala necazului care a devenit pentru tine şcoala credinţei. A. B. Simpson
Marea credinţă trebuie mai întâi să îndure mari încercări.
Cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu vin prin mari dureri. Putem găsi ceva de valoare în domeniul spiritual sau natural care să fi apărut fără multă trudă şi lacrimi? A fost vreodată vreo reformă mare, vreo descoperire benefică pentru umanitate, sau vreo trezire spirituală fără silinţa şi vărsarea sângelui acelora ale căror suferinţe erau de fapt durerile naşterii ei? Pentru ca templul lui Dumnezeu să fie construit, David a trebuit să treacă prin nenorociri mari. Şi pentru ca evanghelia harului să fie eliberată de tradiţia evreiască, viaţa lui Pavel a trebuit să fie o lungă agonie.
Întăreşte-te, tu, care eşti ostenit, împovărat, aplecat
Sub crucea ta;
Adu-ţi aminte că cel mai mare câştig al tău poate veni
Prin cea mai mare pierdere.
Viaţa ta este mai nobilă pentru un sacrificiu,
Şi mai divină.
Acri de flori sunt strivite pentru a face un strop
De parfum fin.
Datorită furtunilor care biciuiesc valurile oceanelor,
Apele de acolo
Se menţin mai pure decât dacă cerul de deasupra
Ar fi fost mereu senin.
Cel mai frumos steag de pe cer nu flutură
În timpul căldurii de amiază;
Curcubeul apare după norii negri,
Şi după furtună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu