Cand eram copil zambeam ca un copil, alergam ca un pil dintr-o parte in alta. Alergarea mea era asemenatoarea cu ceea a unui vuiet puternic. Cand eram copil, radeam cu oameni din jur, insa cand am crescut mare am inceput sa ma tem de acestia. Cand eram copil, gandeam ca un copil, dar cand am crescut mare, cand am ajuns un om intelept, am uitat sa mai zambesc, am uitat sa mai gandesc. Lumea din jurul meu a uitat sa-si mai aduca aminte ca, undeva in calendarul copilariei, fiecare om zambea. Cand eram copil, lumea din biserica se uita la mine cu mandrie si blandete, astazi imi este teama sa mai privesc, caci din orice directie, fratii si surorile mele imi ofera zambetele invidiei si lacrimile uraciunii umane. Cand eram copil nu m-a gandeam nici odata ca voi fi urat, dar cand am crescut mare, am invatat ca dragostea adevartat este o dragoste costisitoare, o dragoste ce revarsa lacrimile adevarurilor etrne in mintea si inima disperata a omului care a uitat sa zambeasca.
Cand am crescut mare, am invatat ca adevarurile eterne sunt adevaruri biblicie. Cand am crescut mare, am descoperit ca Cristos, Omul si Dumnezeul Crucii, si-a dat viata pentru mine. Cand eram copil acceptam orice prostie, totusi cand am crescut mare, am inceput sa privesc, cu maxima atentie, la Crucea lui Cristos. Cand eram copil nu cunosteam nimic, dar cand am crescut mare, am inceput sa cunosc prima particula a infinitului, adica Cristos. Cand am ajuns la maturitate in Cristos, mi-am adus aminte ca am inceput sa zambesc celor din jur speranta eterna a Evangheliei lui Cristos. La crucea lui Cristos, in timp ce cresteam, am recapatat mesajul vietii in Cristos. Acolo am inteles ca a zambii celor din jur, nu este doar un zambet, ci o dragostea ce izvoraste din raul dragostei lui Cristos. A iubii cu adevarat, si nu doar ca un copil, inseamna a oferi oamenilor dragostea adevarat, aceea dragostea care plange cu lacrimiile durerii, dar care este capabil sa-si aduca aminte, ca dragostea adevarata, este o dragostea zambitoare.
Ai uitat sa mai zambesti? Zambeste!
Scris de Cosmin Pascu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu