P.U.S.H - Roaga-te pana ceva se intampla !

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de lumina si i-a aparut Dumnezeu. Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru El si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut si dupa zi. Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba. Tocmai cand barbatul era mai descurajat, Adversarul (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plictisite ale acestuia :"De atata timp impingi piatra si ea nici nici nu s-a clintit". Asa omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si decurajat pe barbat. Satan i-a spus: "De ce te distrugi singur pentru asta? petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine". Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul Domnului. "Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Ce am gresit? De ce am esuat?" Domnul i-a raspuns intelegator: "Prietene, cand ti-am cerut sa-Mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine. Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice. Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai. Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar sarcina ta a fost sa Ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut. Acuma Eu, prietene, voi muta stanca." Cateodata, cand auzim cuvantul Domnului, avem tendinta sa ne folosim gandirea noastra pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, Domnul nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El. Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Domnul este cel care ii muta din loc. Cand totul pare sa-ti mearga rau, ---->> P.U.S.H Cand nu mai ai loc de munca, ---->> P.U.S.H Cand oamenii nu reactioneaza asa cum ai vrea, ---->> P.U.S.H Cand nu mai ai bani si vine scadenta, ---->> P.U.S.H Cand ceilalti nu te inteleg, ---->> P.U.S.H P = pray (roaga-te) U = until (pana cand) Roaga-te pana cand ceva se intampla ! S = something (ceva) H = happens (se intampla)

24 Septembrie

Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia;
dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

(Fapte 16:7)

Ce lucru ciudat pentru Domnul să le interzică, pentru că ei mergeau în Bitinia ca să facă lucrarea lui Hristos! Şi uşa era închisă înaintea lor de Duhul lui Hristos.

Au fost timpuri când şi eu am experimentat acelaşi lucru. Uneori am fost întrerupt de la ceea ce părea a fi o lucrare foarte prosperă. Şi câteodată, a venit împotrivirea şi m-a forţat să dau înapoi, sau a venit boala şi m-a forţat să mă odihnesc într-un loc izolat.

În acele timpuri, era dificil pentru mine să-mi las lucrarea neterminată, când eu credeam că era o slujbă făcută prin puterea Duhului Său. Dar în final îmi aminteam că Duhul nu cere numai o slujbă de lucrare, ci şi o slujbă de aşteptare. Am ajuns să înţeleg că în împărăţia lui Hristos nu sunt numai momente de acţiune, ci şi momente de reţinere de la acţiune. Şi de asemenea am ajuns să învăţ că un loc de izolare este deseori cel mai folositor loc dintre toate în această lume diversă. Recolta lui este mult mai bogată decât sezoanele în care grâul şi vinul sunt cel mai din belşug. Deci am învăţat să-I mulţumesc binecuvântatului Duh Sfânt că multe frumoase Bitinii a trebuit să fie părăsite fără o vizită din partea mea.

Dragă Duhule Sfânt, dorinţa mea este să fiu condus de Tine. Cu toate acestea, oportunităţile mele de a fi folositor par să mă dezamăgească, pentru că astăzi uşa pare deschisă spre o viaţă de slujire pentru Tine, dar mâine se închide înaintea mea tocmai când vreau să intru. Învaţă-mă să văd o altă uşă chiar în mijlocul inactivităţii acelui moment. Ajută-mă să găsesc, chiar în zona slujirii în care Tu ai închis o uşă, o nouă intrare în slujba Ta. Inspiră-mă cu cunoştinţa că un om poate uneori să fie chemat să slujească nefăcând nimic, stând liniştit şi aşteptând. Şi când îmi aduc aminte de puterea „susurului [Tău] blând“ (1 Împăraţi 19:12), nu mă voi plânge că uneori Duhul nu-mi îngăduie să merg. George Matheson

Când nu pot să-nţeleg îndemnul Tatălui meu,

Ce pare să nu fie decât o soartă rea şi crudă,

Încă aud acel susur blând şoptind mereu,

Dumnezeu lucrează, Dumnezeu e credincios, AŞTEAPTĂ NUMAI.

Incercarea credintei

Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâul.

Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta.

(Luca 22:31-32)

Credinţa noastră este centrul ţintei spre care ţinteşte Dumnezeu când ne testează, şi dacă vreun dar scapă netestat, cu siguranţă acesta nu va fi credinţa noastră. Nu este nimic care să străpungă credinţa până în măduva ei – ca să vadă dacă este sau nu credinţa celor nemuritori – ca aruncarea săgeţii sentimentului că eşti părăsit. Şi numai credinţa autentică va scăpa nevătămată din mijlocul bătăliei după ce a fost dezbrăcată de armura bucuriei ei pământeşti şi după ce a îndurat împrejurările potrivnice pe care le-a îngăduit mâna puternică a lui Dumnezeu.

Credinţa trebuie să fie încercată, şi sensul sentimentului că eşti părăsit este cuptorul încălzit „de şapte ori mai mult … de cum se cădea să-l încălzească“ (Daniel 3:19) în care poate fi aruncată. Binecuvântat este omul care îndură o încercare atât de grea! Charles H. Spurgeon

Pavel a spus: „Am păzit credinţa“ (2 Timotei 4:7), dar capul lui a fost luat! Ei i l-au tăiat, dar n-au putut să se atingă de credinţa lui. Acest mare apostol al neamurilor s-a bucurat de trei lucruri: el s-a „luptat lupta cea bună“, a „isprăvit alergarea“, şi a „păzit credinţa“. Deci care era valoarea tuturor celorlalte lucruri? Apostolul Pavel a câştigat cursa şi a obţinut marele premiu – el n-a câştigat numai admiraţia celor de pe pământ de astăzi, ci şi admiraţia cerului. Atunci de ce nu trăim ca şi cum merită să pierdem „toate … ca să [câştigăm] pe Hristos“ (Filipeni 3:8)? De ce nu suntem fideli adevărului cum a fost Pavel? Pentru că matematica noastră este diferită – el socotea altfel decât noi. Ceea ce noi socotim câştig, el socotea pierdere. Dacă dorim ca în final să purtăm aceeaşi cunună, trebuie să avem credinţa lui şi s-o trăim.

Esti sarac? Esti singur? Esti bolnav? Esti disperat ? Nick Vujicic in Romana.

Nick Vujicic - fara maini, fara picioare, fara griji 1/2

Nick Vujicic: Joaca golf, face surfing si inoata, desi nu are maini si picioare

Raluca si povestea pasilor ei prin viata

Numele meu este Raluca Popescu şi am 20 de ani. În urma unui vaccin anti-polio, la vârsta de 3 luni şi jumătate, am paralizat. Diagnosticul meu este: tetrapareză flască post meningo encefalită. Adică, asta înseamnă că pot să îmi folosesc doar într-o mică măsură degetele de la mâna stângă, iar pentru igienă, hrană, deplasare şi multe altele, am nevoie de însoţitor permanent. Mama mea mă ajută în toate. Îmi amintesc de remarca unuia dintre medicii care m-au consultat în vederea unei operaţii de prelungire a tendoanelor, care i-a spus mamei mele: „Păi, de ce s-o mai operăm, că oricum nu va fi de nici un folos societăţii!" Pe atunci aveam vreo 6 ani.
În ciuda multor lovituri asemănătoare, Dumnezeu a adus în viaţa mea şi oameni care m-au încurajat mereu să nu renunţ, ci să lupt pentru a reuşi să am un viitor pe măsura capacităţilor mele. Primii pe această listă sunt părinţii mei, cărora le sunt profund îndatorată şi recunoscătoare. Ei au făcut tot ce ţinea de ei ca să trăiesc o viaţă normală şi fericită. Astfel, am fost unul dintre primii copii cu dizabilităţi acceptat în învăţămantul şcolar public, începând cu grădiniţa, şcoala primară, gimnaziu şi apoi, liceul.
Anul acesta (2010), la terminarea liceului, am dat examen de admitere la Universitatea de Vest Timisoara, Facultatea de Limbi Moderne Aplicate, secţia Engleză-Spaniolă, fiind admisă cu o medie de 9,06, pe o scala de la 1 la 10. Cu toate că media mea a fost destul de mare, nu am intrat pe locurile bugetate de stat şi nici nu pot obţine o bursă şcolară pentru persoane cu handicap, pentru că nu se acordă astfel de burse şcolare.

Nevoile mele curente sunt următoarele:
- taxă de studii anuală, aproximativ 600 Euro x trei ani de studiu
- un laptop, aproximativ 500 Euro
- un fotoliu rulant nou, mai confortabil, şi adaptat nevoilor mele...

Dacă doriţi să mă ajutaţi pentru a continua studiile, sau dacă vreţi să luaţi legătura cu mine direct, acestea sunt informaţiile bancare şi datele mele de contact:

Titular cont: POPESCU VALENTINA (mama Ralucăi)
ALPHA BANK ROMÂNIA
SWIFT: BUCU ROBU
Cont lei: RO52BUCU885911852511RO01
Cont Euro: RO09BUCU885911852511EU01
Cont USD: RO86BUCU1621030843841USD

telefoane de contact:
Raluca: 0040 724 362 345
Vali (mama Ralucăi): 0040 751 019 243
acasă: 0040 356 417 705

Vă mulţumesc, şi fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă răsplătească după măsura harului Său nemărginit!

Liu Wei - Armless Pianist (pianist fara maini)

Baiatul acesta de 23 de ani si-a pierdut bratele cand juca v-ati ascunselea cu prietenii si de 4 ani studiaza pianul .... I-a facut pe cei din juriu sa ii multumeasca pentru prezenta in emisiune.

Puterea rugaciunii

Cercetatorii rusi au masurat cu aparate puterea rugaciunii

Profesorul Valeri Slezin a izbutit ceva ce parea de necrezut pentru oamenii de stiinta cu cativa ani in urma. El a măsurat puterea rugăciunii si a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe măsură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Slezin a numit această stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit că are o importanţă vitală pentru orice persoană.

"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg, potrivit Pravda. "Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei", mai spune Slezin. Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică. Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă, scrie Pravda.

A rezultat că slujba în biserică normalizează tensiunea şi valorile analizei sângelui. Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală. In fapt, oamenii de stiinta rusi au realizat prin aparate de masura ceea ce preotii, calugarii, credinciosii stiau de mult, anume ca rugaciunea este ca un canal de energie cu divinitatea, iar in forma ei maxima, prin profunzimea concentrarii acestui canal poate sa si vindece, iar uneori o face instantaneu. (R.N.)

Locul femeii

Inca din vechime, diavolul a luptat sa intoarca oamenii impotriva locului in care Dumnezeu i-a asezat. A folosit si foloseste planuri diabolice, ceea ce bineinteles, il caracterizeaza, dar in special isi foloseste asiduu tertipurile pervertind locul femeii in familie. Dupa cum observam, in zilele noastre si nu numai, diavolul loveste in familii, pentru a distruge, pentru a aduce ura, egoismul…intr-un cuvant sa aduca IADUL in Institutia familiei , apoi in sufletul fiecarui partener. Diavolul lupta din rasputeri sa distruga familia in unicitatea si complexitatea ei de la Dumnezeu!

Odata, imparatul Ahasveros i-a lasat un mesaj imparatesei Vasti, prin oamenii lui , spunandu-I sa se infatiseze inaintea Imparatului . Ea, insa a refuzat. Imparatul a discutat cu oamenii sai acest lucru. Era o probabilitate ca comportamentul ei sa fie luat drept “exemplu” si astfel sotiile sa isi necinsteasca sotii: “si astfel lucrul acesta va da nastere la mult dispret si neintelegere”(Estera 1:17). Asa au dat decretul in ceea ce o privea pe imparateasa Vasti:”…Vasti nu va mai putea intra niciodata in prezenta imparatului Ahasveros, si ca demnitatea ei de imparateasa va fi data, de catre imparat, alteia, mai vrednica decat ea” (Estera 1:19). Acest decret s-a raspandit peste tot ca sa se stie ca:” toate sotiile le vor da cinste sotilor lor, de la cel mai mare pana la cel mai mic” (vs.20)si “…vestind ca barbatul este stapan in familia sa”(vs.21b).

Aceeasi razvratire, aceeasi mandrie, o intalnim si in zilele noastre, pentru ca diavolul a creat acea mentalitate, ca femeia e ceva mai slab, mai mic, mai incapabil decat barbatul. Extinderea feminismului a ajuns aproape peste tot, majoritatea femeilor calcand in picioare, injosind, lovind barbatii pentru propria afirmare si pentru a le ocupa locul cu orice pret.

Imi place mult atitudinea imparatului Ahasveros, astfel el a fost rasplatit cu o razboinica a luminii care a adus VIATA…cum spunea si imparatul:“ demnitatea ii va fi data alteia mai vrednica decat ea”. O femeie mult mai vrednica si inteleapta decat Vasti. E mai ferice de barbatul care are o femeie inteleapta decat de femeia care are un barbat intelept J.

“ Sotiilor , supuneti-va sotilor vostri ca Domnului, pentru ca sotul este capul sotiei, asa cum Cristos este capul Bisericii, trupul al Carui Mantuitor este El” Efeseni 5:22

“Sotilor, iubiti-va sotiile asa cum si-a iubit Cristos Biserica” Efeseni5:25

In zilele noastre parca e o competie nebuna intre barbat si femeie, si acesta competitie, e departe de planul lui Dumnezeu, atat pentru barbat cat si pentru femeie. Femeia, pe zi ce trece, tot mai mult vrea sa ii ia locul barbatului in fiecare domeniu. Astfel, cele mai multe familii ajung la divort.

A fi femeie e cel mai frumos dar, fiecare femeie e un punct din Dumnezeu, femeia e frumusete din Dumnezeu, e purtatoare de viata, e co-lucratoare cu Dumnezeu la aducerea vietii pe Pamant. Femeia e cea care are puterea de a construi sau a darama, de a aduce dezbinare sau a aduce pace in propria familie. Cred, ca de aceea diavolul distruge multe casnicii pentru ca, atat femeia cat si barbatul, intra in casnicie cu mult egoism :”pai mi se cuvine, de ce nu ma lasa , de ce nu imi da?”.Si nici femeia si nici barbatul, nu isi cunosc locul lor dat de Dumnezeu in casnicie: “sotiilor fiti supuse sotilor”; ”sotilor iubiti-va nevestele”. Aceasta insemnand ca femeia e sub protectia speciala a barbatului, si recunoscand protectia lui, in primul rand il cinsteste pe Dumnezeu, fiind un act de multumire la adresa lui Dumnezeu, pentru barbatul care I l-a daruit.

La fel e si in cazul barbatilor. Sotiile, fiind supuse sotilor lor, le recunoaste autoritatea data de Dumnezeu, si astfel ei primesc putere. Iar sotii isi iubesc sotiile asa cum Isus le-a poruncit si astfel , si ele primesc putere. E planul lui Dumnezeu pt fiecare sotie, sot si familie.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat acest dar minunat de a fi FEMEIE!!!!!

Ramona Ciobanu

Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/foite/locul-femeii-nou-6641#ixzz10JvKRy5t

Ce inseamna IUBIREA

Invitatie si inscriere la cursurile Scolii Modulare Ellel

Ai primit acest e-mail pentru ca te afli în baza noastră de date.

Vă invită la ŞCOALA MODULARĂ nr.3 de vindecare şi ucenicizare care va avea loc la Bucureşti, 2010-2012

Şcoala Modulară cuprinde o serie de cursuri fundamentate biblic care: - Echipează Biserica pentru a împlini nevoile oamenilor răniţi şi zdrobiţi - Te ajută să gaseşti soluţiile necesare ucenicizării şi slujirii de vindecare - Te învaţă principiile unei slujiri conduse de Duhul Sfânt, nu doar nişte tehnici, împărtăşind din experienţa câstigată pe parcursul a 24 de ani, în care Ellel Ministries a slujit multor oameni din întreaga lume şi are rezultate durabile. Cursurile sunt astfel proiectate pentru a-i ajuta pe studenţi: • Să ÎNŢELEAGĂ principiile esenţiale ale vindecării care vine de la Dumnezeu – prin audierea învăţăturii • Să ANALIZEZE principiile esenţiale de vindecare – asistând la slujiri demonstrative • Să PRACTICE aceste principii - participând la grupe de slujire practică. Fiecare curs este tratat într-un weekend pe lună, începând din 8-9 octombrie 2010 (Vineri 14:00 - 20:00 şi Sâmbătă 09:00 - 19:00). Cursurile Şcolii Modulare “A” - Bucureşti 2010-2011: 1. Fundamentele slujirii de vindecare (8-9 octombrie 2010) Un curs dinamic în cadrul căruia se prezintă principii biblice esenţiale. Este destinat: · celor interesaţi de lucrarea de vindecare, · celor implicaţi în lucrarea pastorală, · creştinilor născuţi din nou · celor care caută să crească în ucenicizarea creştină şi să-şi împlinească destinul în Isus. 2. Umblarea sub ungerea Duhului Sfânt (12-13 noiembrie 2010) Cum să fim călăuziţi şi împuterniciţi de Duhul Sfânt pentru a putea da şi altora din dragostea vindecătoare a lui Dumnezeu. 3. Acceptare si apartenenţa I (10-11 decembrie 2010) Să înţelegem rădăcinile respingerii şi cheia găsirii acceptării. 4. Vindecare interioară şi întregire emoţională (7-8 ianuarie 2011) Diagnosticarea şi slujirea cauzelor de bază a rănilor interioare şi a durerii emoţionale. 5. Slujirea de eliberare I (11-12 februarie 2011) Învăţătura biblica fundamentală şi rezultatul practic al slujirii de eliberare. 6. Adevărul despre sex şi sexualitate (18-19 martie 2011) Principii şi practica sexualităţii, conform voii lui Dumnezeu. 7. Paşi spre eliberarea de frică ( 8-9 aprilie 2011) Înlăturarea cauzelor de bază ale fricii incorecte, astfel ca persoana să fie eliberată. 8. Restaurarea duhului omenesc (13-14 mai 2011) Descoperirea identităţii noastre reale şi a modului în care, doar Dumnezeu poate să ne împlinească cele mai profunde nevoi. 9. Principii de îngrijire, consiliere şi slujire (17-18 iunie 2011) Principii călăuzitoare practice pentru o slujire eficientă în rugăciunea de vindecare. Cum poţi participa? Există două modalităţi de a frecventa şcoala: 1. Ca student oficial: - Te angajezi: să fii prezent la fiecare modul de la început pâna la sfârşit. În acest caz vei beneficia de următoarele avantaje: · vei primi notiţe · vei putea participa la grupele de mentorat în fiecare sâmbătă dimineaţa · vei primi un certificat de absolvire a şcolii · te vei număra printre cei care se vor putea înscrie la scoala de aplicaţie practică. - Ai nevoie de recomandare pastorală.(click pentru a vedea formularul) 2. Doar ca participant: Nu trebuie sa îţi iei nici un angajament; vino doar la acele module care te interesează. Însă avantajele de mai sus nu mai sunt valabile în acest caz! Locaţie: Biserica "Betesda" Str. Şoimuş, nr. 4, Sector 4, Bucureşti Costul unui modul: 50 RON. Plata trebuie efectuată la momentul înscrierii, pentru fiecare modul în parte. Pentru înscriere click aici. Detalii: Tel: 0731.351.445 e-mail: contact@ellelromania.ro

Mărturii: „Simteam ca am nevoie de ceva mai profund. De fiecare data la Scoala Modulara am auzit lucruri deosebite, care cu adevarat mi-au redat libertatea si mi-au revolutionat viata. Nu pot sa explic pe deplin ce piatra de hotar a fost în viata mea aceasta scoala Ellel!” „Prin Scoala Modulara simt ca am primit o harta, iar de acum calatoria mea spirituala e mai usoara, are un sens si un scop.” „Ma simt foarte iubita, acceptata si ocrotita în atmosfera Scolii Modulare.” „Natura omului creat ca duh, suflet si trup si faptul ca întreaga persoana este afectata de sanatatea fiecarei parti si de modul în care functioneaza acestea.” „Cursul mi-a deschis ochii fata de usile de acces ale dusmanului în viata mea de care nu eram constient. Am fost foarte recunoscator pentru oportunitatea de slujire si de eliberare primita. De asemenea, ma simt mai echipat pentru a sluji altora.” „Învatatura foarte echilibrata si interesanta. Material esential pentru o traire evlavioasa.” „Am fost eliberat de frica, de respingere, de întariturile dusmanului cu care ma confruntasem de multi ani. Multumesc, Isuse! Dumnezeu sa binecuvânteze slujirea Ellel.” „Sunt coplesita de modul în care Dumnezeu ma iubeste. Simt eliberare si vindecare, Dumnezeu începe o noua etapa în viata mea si a familiei mele.”

CUM SĂ NE RIDICĂM LA LUPTĂ!

Un material de David Wilkerson.

"Desi se vorbeste atât de mult în bisericã despre rãzboiul spiritual, crestinii tot nu au învãtat cum sã facã faţă, cum sã ţinã piept vrãjmasului. Suntem adversari usor de învins pentru diavol!

Nu cred cã absolut fiecare nenorocire care se întâmplã unui crestin vine de la diavol. În mod gresit dãm vina pe el când în mare parte e vorba de
propria noastrã nepãsare, neascultare si trândãvie.

E usor sã dãm vina pe cel rãu pentru nesãbuinta noastrã. În acest fel, nu
mai suntem nevoiti sã ne asumãm noi problema respectivã. Dar existã un rãu real în lume astãzi - iar el chiar e ocupat sa-si facã treaba, sã facã rãu!

Dati-mi voie sã vã spun câte ceva despre strategia lui satan. Dacã tot nu
poate sã-L dea jos pe Cel Atotputernic de pe tronul Sãu, atunci mãcar
încearcã sã distrugã imaginea lui Dumnezeu din voi! El vrea sã transforme în cârtitori si hulitori pe cei ce aduc laudã si închinare Domnului.

Satan nu vã poate ataca dupã bunul sãu plac. Dumnezeu a pus un zid de foc în jurul fiecãrui copil al Sãu, iar satan nu poate trece de acel zid fãrã
permisiunea lui Dumnezeu.

Satan nu poate citi în mintea unui crestin. Unora le este teamã sã se roage din cauzã cã ei cred cã diavolul trage cu urechea la ei! Altii cred cã
diavolul le poate citi fiecare gând. Nu e deloc asa! Numai Dumnezeu este
omniprezent si atotstiutor.

Scriptura ne porunceste sã ne ridicãm, sã ne întãrim si sã ne luptãm
împotriva cãrnii si a celui rãu: “Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” (1 Corinteni 16:13). “Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10).

Trebuie sã devii sãtul pânã-n gât, pur si simplu sã nu mai poti suferi
situatia în care diavolul te tine apãsat – trãind la nivelul de jos, deprimat, nefericit, gol pe dinãuntru, hãrtuit!

Cartea Judecători ne spune: “Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea
Domnului; şi Domnul i-a dat în mâinile lui Madian, timp de şapte ani. Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel” (Judecători 6:1–2).

Israelitii se gãseau la cel mai scãzut nivel la care fuseserã vreodatã.
Erau siliti sã trãiascã în pesteri întunecoase si vãgãuni umede,
înfometati, înfricosati si neajutorati. Dar deodatã ceva s-a întâmplat. A
început cu Ghedeon, si s-a întins peste întreaga tabãrã: lui Israel i-a
ajuns cutitul la os, s-a sãturat panã peste cap, n-a mai putut rãbda sã
continue sã se ascundã în acele pesteri întunecoase!

Ghedeon si-a spus: “Cât sã mai rãbdam toate acestea? Ei fac ce vor, se duc unde vor pe pãmânturile noastre. Nimeni nu li se opune, nu se ridicã, nimeni nu face nimic împotriva lor! Ni s-a spus cã avem un Dumnezeu care a intervenit pentru pãrintii nostri. Dar iatã-ne acum: suntem pustiiti si nenorociti. Trãim în continuã fricã!"

Ceva s-a revoltat în Ghedeon. El a spus tocmai ce Dumnezeu astepta sã audã: “Prea mult! Pâna aici! Destul! Noi slujim unui Dumnezeu puternic, victorios. De ce, dar, sã continuãm, zi de zi, rabdând acest abuz?”

Dumnezeu nu va lucra pânã când tu nu esti complet dezgustat - pânã
când nu mai poti suferi sã tot fii în situatia de a nu mai putea suferi!

Trebuie sã faci ca Ghedeon: sã strigi cãtre Domnul! Noi servim aceluiasi
Dumnezeu cãruia îi slujea Israel. Dacã El a auzit plânsetul, strigãtul lui
Israel în idolatria lor, El te va auzi si pe tine - în sinceritatea inimii
tale."

Unde este Dumnezeu când te confrunţi cu suferinţa?

Unde putem găsi forţa interioară pentru a face faţă temerilor, tragediilor, dezastrelor şi atacurilor teroriste? Pentru ce anume ne putem baza pe Dumnezeu?

Cât de mult ne putem baza că Dumnezeu va fi cu noi? Este El o persoană la care putem apela... atunci când trecem prin necaz ca şi atunci când suntem liniştiţi?

Unde este Dumnezeu?

Dumnezeu este Creatorul universului, care doreşte foarte mult ca noi să-L cunoaştem. De aceea ne aflăm aici pe pământ. Dorinţa Lui este ca noi să ne bazăm pe El şi să experimentăm puterea, dragostea, dreptatea, sfinţenia şi mila Lui. Prin urmare, El le spune tuturor care doresc: „Veniţi la Mine”.

Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, anul viitor, peste zece ani. El spune: „Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul ca Mine. Eu am vestit sfârşitul de la început”¹. El ştie ce se va întâmpla în lume. Mult mai important, El ştie ce se va întâmpla în viaţa ta şi poate fi alături de tine dacă ai ales să Îl incluzi în viaţa ta. El ne spune că poate fi „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”². Dar trebuie să Îl căutam cu sinceritate. El spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta din toată inima”³.

Acest lucru nu înseamnă că cei care Îl cunosc pe Dumnezeu nu vor avea perioade dificile, pentru că vor avea. Când un atac terorist produce suferinţă şi moarte, şi cei care Îl cunosc pe Dumnezeu vor suferi. Dar prezenţa lui Dumnezeu le ve da pace şi putere. Un urmaş al lui Cristos a spus aşa: „Suntem apăsaţi din toate părţile, dar nu zdrobiţi; suntem dezorientaţi, dar nu disperaţi; suntem persecutaţi, dar nu abandonaţi; suntem doborâţi la pământ, dar nu omorâţi”⁴. Realitatea ne spune că în viaţă vom avea probleme. Totuşi, dacă trecem prin ele cunoscându-L pe Dumnezeu, putem reacţiona având o perspectivă diferită şi o putere care nu este a noastră. Nici o problemă nu este de netrecut pentru Dumnezeu. El este mai mare decât toate problemele care ne lovesc şi nu suntem lăsaţi să ne confruntăm singuri cu ele.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Domnul este bun. El este un loc de adăpost în ziua necazului şi-i cunoaşte pe cei care se încred în El”⁵. Şi: „Domnul este lângă toţi cei care-L cheamă, lângă cei care-L cheamă cu toată inima. El le împlineşte dorinţele celor care se tem de El, le aude strigătul şi îi scapă”⁶.

Iisus Cristos le-a spus ucenicilor aceste cuvinte pline de alinare: „Nu se vând oare două vrăbii pe un dinar? Şi totuşi, niciuna dintre ele nu va cădea pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi firele de păr din cap vă sunt numărate. Prin urmare, nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”⁷. Dacă te întorci la Dumnezeu cu adevărat, El se va îngriji de tine aşa cum nu a mai facut-o nimeni şi cum nimeni nu o poate face.

Voinţa noastră liberă

Dumnezeu a creat omul cu capacitatea de a alege. Aceasta înseamnă că nu suntem forţaţi să intrăm într-o relaţie cu El. El ne îngăduie să Îl respingem şi să comitem şi alte fapte rele. El ne-ar fi putut forţa să fim iubitori. Ne-ar fi putut forţa să fim buni. Dar atunci, ce fel de relaţie am fi avut cu El? Nu ar mai fi fost deloc o relaţie, ci o ascultare forţată şi controlată. Dar El ne-a dat demnitatea umană a voinţei libere.

Fireşte, strigăm din adâncul inimii noastre: „Dar Doamne, cum ai putut lăsa ceva atât de grav să mi se întâmple mie”?

Cum am vrea să acţioneze Dumnezeu? Vrem ca El să controleze acţiunile oamenilor? Care ar fi numărul acceptabil de morţi, pe care Dumnezeu să îl îngăduie, în cazul unui atac terorist? Ne-am simţi mai bine dacă Dumnezeu ar îngădui să moară numai câteva sute de persoane? Am prefera ca Dumnezeu să permită doar moartea unei singure persoane? Dar dacă Dumnezeu ar împiedica moartea unei singure persoane, nu ar mai exista libertatea de a alege. Oamenii aleg să Îl sfideze pe Dumnezeu, să meargă pe calea lor şi să comită fapte oribile unii împotriva altora.

Lumea noastră

Planeta aceasta nu este un loc sigur. E posibil să fim împuşcaţi de cineva sau să fim loviţi de o maşină. E posibil să fie necesar să sărim de pe o clădire atacată de terorişti. Şi mai sunt o mulţime de alte lucruri care ni s-ar putea întâmpla în acest mediu nemilos numit Pământ, locul unde voia lui Dumnezeu nu este întotdeauna urmată.

Totuşi, Dumnezeu nu stă la mila oamenilor, ci lucrurile stau exact invers. Din fericire, noi suntem la mila lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care a creat universul cu mulţimea lui de stele, prin simpla rostire a cuvintelor: „Să fie nişte luminători pe întinderea cerului”⁸. Acesta este Dumnezeul care spune că El „domneşte peste naţiuni”⁹. Puterea şi înţelepciunea Lui sunt nelimitate. Deşi problemele ni se par de netrecut, avem un Dumnezeu extraordinar de capabil, care ne reaminteşte: „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva cu neputinţă pentru Mine?”¹⁰ El poate să le lase oamenilor libertatea de a alege şi totuşi să Îşi ducă la îndeplinire voia. Dumnezeu spune foarte clar: „Eu am plănuit şi eu voi înfăptui”¹¹. Dacă vieţile noastre Îi sunt supuse, putem sta liniştiţi, ştiind toate aceste lucruri. „Căci Dumnezeu este împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.”¹²

Unde este Dumnezeu acum?

Mulţi dintre noi - nu, noi toţi - alegem uneori să-L respingem pe Dumnezeu şi căile Lui. În comparaţie cu alţii, şi în mod cert în comparaţie cu un terorist, ne-am putea considera persoane respactabile şi iubitoare. Dar dacă ar fi să stăm înaintea lui Dumnezeu în toată sinceritatea, am fi conştienţi de păcatele noastre. În momentul în care începem să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune, nu ne cuprinde oare acel sentiment că El ne cunoaşte foarte bine gândurile, acţiunile şi egoismul noastru? Prin vieţile şi prin acţiunile noastre ne-am distanţat de Dumnezeu. Adesea am trăit ca şi cum ne-am conduce foarte bine vieţile şi fără El. Biblia spune: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui”¹³.

Consecinţa? Păcatul nostru ne-a separat de Dumnezeu şi afectează nu numai această viaţă. Pedeapsa pentru păcat este moartea sau separarea veşnică de Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu a pregătit o cale prin care noi să fim iertaţi şi să Îl cunoaştem.

Putere interioară prin dragostea lui Dumnezeu

Dumnezeu a venit pe pământ pentru a ne salva. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El”¹⁴.

Dumnezeu cunoaşte durerea şi suferinţa cu care ne confruntăm în această lume. Iisus a părăsit siguranţa casei Sale şi a intrat în acest mediu nemilos, în care trăim noi. Lui Iisus I S-a făcut foame şi sete, a obosit, a înfruntat acuzaţii din partea altora şi a fost ostracizat de familie şi de prieteni. Numai că Iisus a exeprimentat mult mai mult decât greutăţi de zi cu zi. Iisus, Fiul lui Dumnezeu în trup omenesc, a luat de bună voie păcatele noastre asupra Sa şi a plătit pedeapsa cu moartea în locul nostru. „Dragostea stă în faptul că El Şi-a dat viaţa pentru noi.”¹⁵ A fost torturat, a murit de o moarte lentă şi umilitoare, sufocându-se pe cruce, pentru ca noi să putem fi iertaţi.

Iisus le-a spus celorlalţi cu mult înainte că va fi crucificat. El a mai spus că va învia după trei zile, demonstrând că este Dumnezeu. Nu a spus că se va reîncarna. (Dacă s-ar fi reîncarnat, cine ar ştii că este El cu adevărat?) El a spus că după ce va sta în mormânt trei zile, se va arăta fizic celor care L-au văzut crucificat. A treia zi, mormântul lui Iisus a fost găsit gol şi mulţi oameni au depus mărturie că L-au văzut înviat.

Acum ne oferă viaţă veşnică. Nu o merităm. E darul pe care Dumnezeu ni-l oferă, dar pe care-l primim atunci când Îi cerem să intre în viaţa noastră. „Darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Iisus.”¹⁶ Dacă ne pocăim de păcatele noastre şi ne întoarcem la El, putem avea darul vieţii veşnice prin Iisus Cristos. E foarte simplu. „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, iar această viaţă este în Fiul Său. Cine Îl are pe Fiul are viaţa; cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.”¹⁷ El doreşte să intre în viaţa noatră.

Putere interioară prin planul lui Dumnezeu

Ce putem spune despre cer? Biblia spune că Dumnezeu a „pus în om gândul veşniciei”¹⁸. Poate că asta înseamnă că ştim, în inimile noastre, cum ar arăta o lume mai bună. Moartea celor pe care îi iubim ne convinge de faptul că ceva nu e bine cu viaţa şi cu lumea aceasta. Undeva în adâncul sufletului nostru ştim că trebuie să fie un loc mai bun, lipsit de dureri şi dificultăţi chinuitoare. Fără îndoială, Dumnezeu chiar are un loc mai bun, pe care ni-l oferă. Va fi o lume complet diferită, în care voia Lui se va face în permanenţă. În acea lume, Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii oamenilor. Nu va mai fi jale, plâns, moarte sau durere.¹⁹ Iar Dumnezeu, prin Duhul Său, va locui în inimile oamenilor în aşa fel, încât aceştia nu vor mai păcătui niciodată.²⁰

Atacurile teroriste sunt înfricoşătoare. Dar a refuza o relaţie veşnică cu Dumnezeu, pe care ţi-o oferă Iisus, este şi mai rău. Şi aceasta nu numai în lumina vieţii veşnice, pentru că în această viaţă nu există nicio altă relaţie care să poată fi comparată cu cunoaşterea lui Dumnezeu. El este scopul nostru în viaţă, sursa noastră de mângâiere, înţelepciunea noastră în vremuri tulburi, puterea şi speranţa noastră. „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Binecuvântat este omul care se încrede în El.”²¹

Unii au spus că Dumnezeu este doar o cârjă. Dar e foarte probabil că El este singura pe care te poţi spijini.

Iisus a spus: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte”²². Iisus a spus că cei care se încred în El în timpul vieţii sunt ca cei ce îşi zidesc casa pe Stâncă. Indiferent de dificultăţile cu care te confrunţi în viaţă, El te poate ţine tare.

Putere interioară prin Fiul lui Dumnezeu

Îl poţi primi pe Iisus în viaţa ta chiar acum. „Tuturor celor care L-au primit, adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.”²³ Prin Iisus Cristos ne putem întoarce la Dumnezeu. Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”²⁴. Iisus ne mai spune: „Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el”²⁵.

Chiar acum Îl poţi ruga pe Dumnezeu să între în viaţa ta. Poţi face acest lucru printr-o rugăciune. Prin rugăciune vorbeşti deschis cu Dumnezeu. Chiar în acest moment Îl poţi chema pe Dumnezeu, spunându-I în mod sincer ceva de genul acesta:

„Dumnezeule, m-am îndepărtat de Tine, dar vreau să schimb acest lucru. Vreau să Te cunosc. Vreau să Îl primesc pe Iisus Cristos şi iertarea Lui în viaţa mea. Nu mai vreau să fiu despărţit de Tine. Fii Dumnezeul vieţii mele de azi înainte. Mulţumesc, Doamne”.

L-ai rugat chair acum în mod sincer pe Dumnezeu să între în viaţa ta? Dacă da, te aşteaptă multe lucruri frumoase. Dumnezeu a promis că îţi va da o satisfacţie şi mai mare în viaţă prin faptul că Îl cunoşti pe El.²⁶ Unde este Dumnezeu? El a promis că va face din inima ta casa în care va locui.²⁷ Şi El îţi dă viaţă veşnică.²⁸

Indiferent de ce se întâmplă în jurul tău, Dumnezeu poate fi acolo lângă tine. Cu toate că oamenii nu urmează căile lui Dumnezeu, El poate folosi circumstanţele oribile pentru a-Şi împlini în final planul Său. Dumnezeu este în ultimă instanţă în control peste evenimentele din lume. Dacă Îi aparţii lui Dumnezeu, te poţi bucura de promisiunea că „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”²⁹.

Iisus Cristos a spus: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”³⁰. El promite că nu ne va lăsa şi nu ne va părăsi niciodată.³¹

Unde este Dumnezeu când te confrunţi cu suferinţa?

Unde putem găsi forţa interioară pentru a face faţă temerilor, tragediilor, dezastrelor şi atacurilor teroriste? Pentru ce anume ne putem baza pe Dumnezeu?

Cât de mult ne putem baza că Dumnezeu va fi cu noi? Este El o persoană la care putem apela... atunci când trecem prin necaz ca şi atunci când suntem liniştiţi?

Unde este Dumnezeu?

Dumnezeu este Creatorul universului, care doreşte foarte mult ca noi să-L cunoaştem. De aceea ne aflăm aici pe pământ. Dorinţa Lui este ca noi să ne bazăm pe El şi să experimentăm puterea, dragostea, dreptatea, sfinţenia şi mila Lui. Prin urmare, El le spune tuturor care doresc: „Veniţi la Mine”.

Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, anul viitor, peste zece ani. El spune: „Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul ca Mine. Eu am vestit sfârşitul de la început”¹. El ştie ce se va întâmpla în lume. Mult mai important, El ştie ce se va întâmpla în viaţa ta şi poate fi alături de tine dacă ai ales să Îl incluzi în viaţa ta. El ne spune că poate fi „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”². Dar trebuie să Îl căutam cu sinceritate. El spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta din toată inima”³.

Acest lucru nu înseamnă că cei care Îl cunosc pe Dumnezeu nu vor avea perioade dificile, pentru că vor avea. Când un atac terorist produce suferinţă şi moarte, şi cei care Îl cunosc pe Dumnezeu vor suferi. Dar prezenţa lui Dumnezeu le ve da pace şi putere. Un urmaş al lui Cristos a spus aşa: „Suntem apăsaţi din toate părţile, dar nu zdrobiţi; suntem dezorientaţi, dar nu disperaţi; suntem persecutaţi, dar nu abandonaţi; suntem doborâţi la pământ, dar nu omorâţi”⁴. Realitatea ne spune că în viaţă vom avea probleme. Totuşi, dacă trecem prin ele cunoscându-L pe Dumnezeu, putem reacţiona având o perspectivă diferită şi o putere care nu este a noastră. Nici o problemă nu este de netrecut pentru Dumnezeu. El este mai mare decât toate problemele care ne lovesc şi nu suntem lăsaţi să ne confruntăm singuri cu ele.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Domnul este bun. El este un loc de adăpost în ziua necazului şi-i cunoaşte pe cei care se încred în El”⁵. Şi: „Domnul este lângă toţi cei care-L cheamă, lângă cei care-L cheamă cu toată inima. El le împlineşte dorinţele celor care se tem de El, le aude strigătul şi îi scapă”⁶.

Iisus Cristos le-a spus ucenicilor aceste cuvinte pline de alinare: „Nu se vând oare două vrăbii pe un dinar? Şi totuşi, niciuna dintre ele nu va cădea pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi firele de păr din cap vă sunt numărate. Prin urmare, nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”⁷. Dacă te întorci la Dumnezeu cu adevărat, El se va îngriji de tine aşa cum nu a mai facut-o nimeni şi cum nimeni nu o poate face.

Voinţa noastră liberă

Dumnezeu a creat omul cu capacitatea de a alege. Aceasta înseamnă că nu suntem forţaţi să intrăm într-o relaţie cu El. El ne îngăduie să Îl respingem şi să comitem şi alte fapte rele. El ne-ar fi putut forţa să fim iubitori. Ne-ar fi putut forţa să fim buni. Dar atunci, ce fel de relaţie am fi avut cu El? Nu ar mai fi fost deloc o relaţie, ci o ascultare forţată şi controlată. Dar El ne-a dat demnitatea umană a voinţei libere.

Fireşte, strigăm din adâncul inimii noastre: „Dar Doamne, cum ai putut lăsa ceva atât de grav să mi se întâmple mie”?

Cum am vrea să acţioneze Dumnezeu? Vrem ca El să controleze acţiunile oamenilor? Care ar fi numărul acceptabil de morţi, pe care Dumnezeu să îl îngăduie, în cazul unui atac terorist? Ne-am simţi mai bine dacă Dumnezeu ar îngădui să moară numai câteva sute de persoane? Am prefera ca Dumnezeu să permită doar moartea unei singure persoane? Dar dacă Dumnezeu ar împiedica moartea unei singure persoane, nu ar mai exista libertatea de a alege. Oamenii aleg să Îl sfideze pe Dumnezeu, să meargă pe calea lor şi să comită fapte oribile unii împotriva altora.

Lumea noastră

Planeta aceasta nu este un loc sigur. E posibil să fim împuşcaţi de cineva sau să fim loviţi de o maşină. E posibil să fie necesar să sărim de pe o clădire atacată de terorişti. Şi mai sunt o mulţime de alte lucruri care ni s-ar putea întâmpla în acest mediu nemilos numit Pământ, locul unde voia lui Dumnezeu nu este întotdeauna urmată.

Totuşi, Dumnezeu nu stă la mila oamenilor, ci lucrurile stau exact invers. Din fericire, noi suntem la mila lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care a creat universul cu mulţimea lui de stele, prin simpla rostire a cuvintelor: „Să fie nişte luminători pe întinderea cerului”⁸. Acesta este Dumnezeul care spune că El „domneşte peste naţiuni”⁹. Puterea şi înţelepciunea Lui sunt nelimitate. Deşi problemele ni se par de netrecut, avem un Dumnezeu extraordinar de capabil, care ne reaminteşte: „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva cu neputinţă pentru Mine?”¹⁰ El poate să le lase oamenilor libertatea de a alege şi totuşi să Îşi ducă la îndeplinire voia. Dumnezeu spune foarte clar: „Eu am plănuit şi eu voi înfăptui”¹¹. Dacă vieţile noastre Îi sunt supuse, putem sta liniştiţi, ştiind toate aceste lucruri. „Căci Dumnezeu este împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.”¹²

Unde este Dumnezeu acum?

Mulţi dintre noi - nu, noi toţi - alegem uneori să-L respingem pe Dumnezeu şi căile Lui. În comparaţie cu alţii, şi în mod cert în comparaţie cu un terorist, ne-am putea considera persoane respactabile şi iubitoare. Dar dacă ar fi să stăm înaintea lui Dumnezeu în toată sinceritatea, am fi conştienţi de păcatele noastre. În momentul în care începem să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune, nu ne cuprinde oare acel sentiment că El ne cunoaşte foarte bine gândurile, acţiunile şi egoismul noastru? Prin vieţile şi prin acţiunile noastre ne-am distanţat de Dumnezeu. Adesea am trăit ca şi cum ne-am conduce foarte bine vieţile şi fără El. Biblia spune: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui”¹³.

Consecinţa? Păcatul nostru ne-a separat de Dumnezeu şi afectează nu numai această viaţă. Pedeapsa pentru păcat este moartea sau separarea veşnică de Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu a pregătit o cale prin care noi să fim iertaţi şi să Îl cunoaştem.

Putere interioară prin dragostea lui Dumnezeu

Dumnezeu a venit pe pământ pentru a ne salva. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El”¹⁴.

Dumnezeu cunoaşte durerea şi suferinţa cu care ne confruntăm în această lume. Iisus a părăsit siguranţa casei Sale şi a intrat în acest mediu nemilos, în care trăim noi. Lui Iisus I S-a făcut foame şi sete, a obosit, a înfruntat acuzaţii din partea altora şi a fost ostracizat de familie şi de prieteni. Numai că Iisus a exeprimentat mult mai mult decât greutăţi de zi cu zi. Iisus, Fiul lui Dumnezeu în trup omenesc, a luat de bună voie păcatele noastre asupra Sa şi a plătit pedeapsa cu moartea în locul nostru. „Dragostea stă în faptul că El Şi-a dat viaţa pentru noi.”¹⁵ A fost torturat, a murit de o moarte lentă şi umilitoare, sufocându-se pe cruce, pentru ca noi să putem fi iertaţi.

Iisus le-a spus celorlalţi cu mult înainte că va fi crucificat. El a mai spus că va învia după trei zile, demonstrând că este Dumnezeu. Nu a spus că se va reîncarna. (Dacă s-ar fi reîncarnat, cine ar ştii că este El cu adevărat?) El a spus că după ce va sta în mormânt trei zile, se va arăta fizic celor care L-au văzut crucificat. A treia zi, mormântul lui Iisus a fost găsit gol şi mulţi oameni au depus mărturie că L-au văzut înviat.

Acum ne oferă viaţă veşnică. Nu o merităm. E darul pe care Dumnezeu ni-l oferă, dar pe care-l primim atunci când Îi cerem să intre în viaţa noastră. „Darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Iisus.”¹⁶ Dacă ne pocăim de păcatele noastre şi ne întoarcem la El, putem avea darul vieţii veşnice prin Iisus Cristos. E foarte simplu. „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, iar această viaţă este în Fiul Său. Cine Îl are pe Fiul are viaţa; cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.”¹⁷ El doreşte să intre în viaţa noatră.

Putere interioară prin planul lui Dumnezeu

Ce putem spune despre cer? Biblia spune că Dumnezeu a „pus în om gândul veşniciei”¹⁸. Poate că asta înseamnă că ştim, în inimile noastre, cum ar arăta o lume mai bună. Moartea celor pe care îi iubim ne convinge de faptul că ceva nu e bine cu viaţa şi cu lumea aceasta. Undeva în adâncul sufletului nostru ştim că trebuie să fie un loc mai bun, lipsit de dureri şi dificultăţi chinuitoare. Fără îndoială, Dumnezeu chiar are un loc mai bun, pe care ni-l oferă. Va fi o lume complet diferită, în care voia Lui se va face în permanenţă. În acea lume, Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii oamenilor. Nu va mai fi jale, plâns, moarte sau durere.¹⁹ Iar Dumnezeu, prin Duhul Său, va locui în inimile oamenilor în aşa fel, încât aceştia nu vor mai păcătui niciodată.²⁰

Atacurile teroriste sunt înfricoşătoare. Dar a refuza o relaţie veşnică cu Dumnezeu, pe care ţi-o oferă Iisus, este şi mai rău. Şi aceasta nu numai în lumina vieţii veşnice, pentru că în această viaţă nu există nicio altă relaţie care să poată fi comparată cu cunoaşterea lui Dumnezeu. El este scopul nostru în viaţă, sursa noastră de mângâiere, înţelepciunea noastră în vremuri tulburi, puterea şi speranţa noastră. „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Binecuvântat este omul care se încrede în El.”²¹

Unii au spus că Dumnezeu este doar o cârjă. Dar e foarte probabil că El este singura pe care te poţi spijini.

Iisus a spus: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte”²². Iisus a spus că cei care se încred în El în timpul vieţii sunt ca cei ce îşi zidesc casa pe Stâncă. Indiferent de dificultăţile cu care te confrunţi în viaţă, El te poate ţine tare.

Putere interioară prin Fiul lui Dumnezeu

Îl poţi primi pe Iisus în viaţa ta chiar acum. „Tuturor celor care L-au primit, adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.”²³ Prin Iisus Cristos ne putem întoarce la Dumnezeu. Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”²⁴. Iisus ne mai spune: „Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el”²⁵.

Chiar acum Îl poţi ruga pe Dumnezeu să între în viaţa ta. Poţi face acest lucru printr-o rugăciune. Prin rugăciune vorbeşti deschis cu Dumnezeu. Chiar în acest moment Îl poţi chema pe Dumnezeu, spunându-I în mod sincer ceva de genul acesta:

„Dumnezeule, m-am îndepărtat de Tine, dar vreau să schimb acest lucru. Vreau să Te cunosc. Vreau să Îl primesc pe Iisus Cristos şi iertarea Lui în viaţa mea. Nu mai vreau să fiu despărţit de Tine. Fii Dumnezeul vieţii mele de azi înainte. Mulţumesc, Doamne”.

L-ai rugat chair acum în mod sincer pe Dumnezeu să între în viaţa ta? Dacă da, te aşteaptă multe lucruri frumoase. Dumnezeu a promis că îţi va da o satisfacţie şi mai mare în viaţă prin faptul că Îl cunoşti pe El.²⁶ Unde este Dumnezeu? El a promis că va face din inima ta casa în care va locui.²⁷ Şi El îţi dă viaţă veşnică.²⁸

Indiferent de ce se întâmplă în jurul tău, Dumnezeu poate fi acolo lângă tine. Cu toate că oamenii nu urmează căile lui Dumnezeu, El poate folosi circumstanţele oribile pentru a-Şi împlini în final planul Său. Dumnezeu este în ultimă instanţă în control peste evenimentele din lume. Dacă Îi aparţii lui Dumnezeu, te poţi bucura de promisiunea că „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”²⁹.

Iisus Cristos a spus: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”³⁰. El promite că nu ne va lăsa şi nu ne va părăsi niciodată.³¹

DE CE?!

De ce există rele? De ce există suferinţe?

De ce fac oamenii cancer? De ce există cutremure care distrug oraşe întregi? De ce unii oameni trebuie să muncească atât de mult, pentru nişte bani cu care abia dacă-şi pot hrăni familia? În subconştient, probabil că ne punem astfel de întrebări destul de des. Însă, în mod conştient, n-o facem decât rareori. Suntem atât de ocupaţi să ne trăim viaţa încât rareori ne oprim să întrebăm: DE CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTA?

Dar apoi se... întâmplă ceva care ne trezeşte. Părinţii noştri divorţează. O tânără pe care o cunoaştem este răpită. O rudă ni se îmbolnăveşte de cancer. Ei bine, acest lucru ne trezeşte pentru un timp. După aceea însă, revenim adeseori la starea de nepăsare. Dar numai până când se-ntâmplă o altă tragedie, o altă absurditate. Atunci, probabil, ne gândim: „Stai puţin, ceva nu e-n regulă; ba chiar e aiurea rău de tot! Nu aşa ar trebui să fie viaţa!“

Prin urmare, DE CE se întâmplă lucruri rele? DE CE nu e lumea asta un loc mai bun?

Există un răspuns la acest DE CE... un răspuns care se găseşte în Biblie. Însă nu e un răspuns pe placul celor mai mulţi oameni: lumea este aşa cum este pentru că, într-un anumit sens, asta am cerut noi.

Ţi se pare ciudat?

Ce sau cine ar putea schimba lumea? Ce sau cine ne-ar putea garanta că viaţa tuturor va fi lipsită de dureri tot timpul?

...Dumnezeu ar putea. Dumnezeu ar putea face toate aceste lucruri. Dar nu le face... Cel puţin nu în acest moment! Şi de aceea suntem supăraţi pe El, fiindcă ne spunem: „E imposibil ca Dumnezeu să fie şi atotputernic, şi plin de dragoste. Dacă ar fi aşa, lumea asta n-ar fi aşa cum e!“

Zicem aşa, sperând că Dumnezeu Îşi va schimba poziţia în această problemă. Sperăm că, dacă-L acuzăm şi-L facem să Se simtă vinovat, Îl vom determina să-Şi schimbe modul de a acţiona. Însă se pare că El nici nu Se clinteşte. DE CE?

Dumnezeu nu Se clinteşte - adică nu schimbă lucrurile în acest moment - deoarece ne dă ceea ce am cerut: o lume în care ne purtăm cu El de parcă ar fi... absent şi inutil.

Îţi aduci aminte de Adam şi Eva? Ei au mâncat din „fructul oprit“. Acel fruct reprezenta ideea că puteau să treacă cu vederea ce le spusese sau le dăduse Dumnezeu şi îşi puteau trăi viaţa fără El. Căci Adam şi Eva sperau că vor putea deveni cam ca Dumnezeu, dar fără ajutorul lui Dumnezeu. Mâncând din fructul oprit, ei s-au hrănit cu ideea că în viaţă există ceva mai important decât Dumnezeu Însuşi, decât a avea o relaţie cu El. Şi din cauza alegerii lor a apărut această lume, cu toate defectele ei.

Însă, nu-i aşa, povestea lor este povestea noastră, a tuturor? Cine n-a spus - dacă nu cu voce tare, măcar în inima sa - „Doamne, cred că mă descurc şi fără Tine. Treaba asta pot s-o fac şi singur. Oricum, mersi că Te-ai oferit să mă ajuţi.“

Cu toţii am încercat să ne punem viaţa pe roate şi fără Dumnezeu. De ce facem asta? Probabil pentru că ne-am lăsat cu toţii amăgiţi de ideea că există ceva mai de valoare, mai important decât Dumnezeu. Într-adevăr, acest „ceva“ diferă de la om la om, dar mentalitatea este aceeaşi: „Nu Dumnezeu este cel mai important în viaţă. De fapt, chiar m-aş putea dispensa de El cu totul.“

Cum reacţionează Dumnezeu la aceasta?

...Îngăduie totul. Mulţi suferă de pe urma alegerilor lor (sau ale altora) care sunt contrare căilor lui Dumnezeu... crimă, abuzuri sexuale, lăcomie, minciuni, înşelăciuni, calomnii, adultere, răpiri etc. Toate aceste nedreptăţi pot fi explicate... se datorează oamenilor care nu I-au îngăduit lui Dumnezeu să intre în viaţa lor şi să-i ajute. Oamenilor care îşi duc viaţa după cum cred de cuviinţă, aducându-le suferinţă atât lor, cât şi altora.

Ce părere are Dumnezeu despre toate aceste lucruri? Nu este în nici un caz mulţumit. De fapt, Dumnezeu, în mila Sa, încearcă să Se aproprie de noi şi speră că ne vom întoarce spre El, dându-I ocazia de a ne dărui viaţa adevărată. Domnul Iisus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.”¹² Şi Iisus Hristos ne readuce la esenţa problemei: relaţia noastră cu El. „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”³ Însă nu toţi vor să vină la El. Iisus a remarcat aceasta: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!”

Dar ce se întâmplă când viaţa este nedreaptă? Ce se întâmplă dacă acele împrejurări îngrozitoare în care ne aflăm uneori sunt pricinuite de altcineva, iar nu de noi înşine? Ei bine, atunci când ne simţim nedreptăţiţi, să nu uităm că Dumnezeu Însuşi a avut de îndurat comportamentul îngrozitor al celorlalţi oameni. Dumnezeu înţelege prea bine prin ce treci.

Nu există în viaţă ceva mai dureros decât ce a trebuit să suporte Iisus Hristos în locul nostru... a fost părăsit de prieteni, batjocorit de aceia care nu voiau să creadă în El, bătut şi torturat înainte de răstignire, apoi înfipt cu piroane de o cruce, ca să fie făcut de râs în văzul tuturor, apoi a murit lent, sufocându-Se. Deşi El ne-a creat, totuşi i-a îngăduit omenirii să-I facă aceasta, pentru ca astfel să se împlinească Scriptura şi să ne elibereze de păcate. Ceea ce I s-a întâmplat lui Iisus nu L-a luat nicidecum prin surprindere. El ştia prea bine ce avea să urmeze; cunoştea dinainte toate amănuntele, toate durerile, toate batjocurile. „Pe cînd Se suia Iisus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.”⁴

Închipuie-ţi cum ar fi dacă ai şti că urmează să ţi se întâmple ceva îngrozitor! Iisus îţi înţelege chinul sufletesc şi psihologic. În noaptea în care ştia că vor veni să-L aresteze, Iisus S-a dus să Se roage şi a luat şi câţiva prieteni cu El. „A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.” Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”⁵ Deşi Iisus le mărturisise prietenilor Săi ce se va întâmpla, ei n-au înţeles chinurile Sale şi când Iisus S-a întors de la rugăciune, i-a găsit adormiţi. Aşa că, vezi tu, Iisus înţelege prea bine ce înseamnă să fii în culmea tristeţii şi a durerii şi să nu ai pe nimeni lângă tine.

Iată pe scurt cum descrie Ioan în Evanghelia sa toate acestea: „El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se facă copii ai lui Dumnezeu;” ⁶ „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”⁷

Fără îndoială că există dureri şi suferinţe uriaşe în această lume. O parte dintre ele se datorează acţiunilor egoiste, rele ale altor oameni. Unele nu pot fi explicate în viaţa aceasta. Dar Dumnezeu vrea să stea lângă noi. Vrea să ştim că şi El a avut nevoi... şi El a trecut prin suferinţe... şi de aceea este conştient de situaţia noastră. Iisus le-a spus ucenicilor Săi: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”⁸ Avem numeroase motive pentru a ne fi teamă, pentru a fi neliniştiţi, însă Dumnezeu ne poate dărui pacea Sa, care depăşeşte cu mult amploarea problemei care ne „paşte”. La urma urmelor, doar El ne-a creat. El a existat dintotdeauna; El a creat universul din nimic.

El ne cunoaşte pe deplin, până în cele mai mici detalii. Şi dacă vom alege să ne încredinţăm viaţa în mâinile Sale, dacă ne vom bizui pe El, ne va ţine în siguranţă atunci când avem greutăţi. Iisus a spus: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”⁹ El a avut parte de lucrul cel mai grav care ne aşteaptă - moartea - şi a biruit-o. El ne poate ajuta să depăşim împrejurările dificile din viaţă; iar după ce viaţa aceasta se va termina, ne poate dărui viaţa veşnică... cu condiţia să credem în El.

Putem trăi această viaţă în două feluri: fie împreună cu Dumnezeu, fie fără El. Iisus Hristos S-a rugat: „Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”¹⁰

De ce se întâmplă lucruri rele

De Stacy James

Cea mai grea întrebare cu privire la răul care există în lume este: „De ce nu previne Dumnezeu răul?” Dacă Dumnezeu este cu adevărat bun şi atotputernic, de ce nu face El nimic în acest sens?

Mai întâi, Dumnezeu nu creează răul; El permite ca acesta să aibă loc. Când a făcut lumea, Dumnezeu le-a creat pe toate bune. Dar i-a creat pe oameni cu libertate de alegere. Aceasta implică şi libertatea de a face alegeri corecte sau greşite. De cele mai multe ori, alegerile greşite atrag după ele consecinţe care ne rănesc pe noi, pe alţii sau pe nişte victime nevinovate care nu merită acest lucru.

Când eram studentă, am paralizat în urma unei sărituri în apă. Dumnezeu nu m-a împins în apă pentru a mă pedepsi sau pentru a mă învăţa neapărat o lecţie; eu am ales să sar în apă de pe umerii prietenei mele. Şi deşi consecinţele au fost groaznice, nu pot învinovăţi pe nimeni decât pe mine însămi.

Desigur, Dumnezeu ar putea să intervină şi să controleze toate aspectele vieţii noastre - atât bune cât şi rele - dar atunci am fi nişte simpli roboţi şi nu cu adevărat liberi. Dacă ar dori, ne-ar putea forţa chiar să ÎL iubim, dar o dragoste forţată nu este dragoste reală. El ne dă libertatea de a-L alege sau nu, libertatea de a trăi şi a ne bucura de viaţă şi libertatea de a face alegeri corecte sau greşite. Din păcate, trebuie să suportăm consecinţele propriilor fapte sau ale faptelor altora.

C. S. Lewis a spus că 80% din suferinţa care există în lume se datorează răului moral al omenirii. Dar cum rămâne cu celelalte 20 de procente? Sunt unele lucruri pe care nu le vom înţelege pe deplin niciodată pe acest pământ.

Există însă o veste bună. Mai întâi, Dumnezeul iubitor este şi drept. Vine o vreme când toţi cei care au făcut alegeri greşite, au rănit victime nevinovate şi au scăpat nepedepsiţi vor suferi consecinţele faptelor lor. Dumnezeu este Judecătorul suprem, iar la momentul potrivit El îi va judeca pe toţi pentru toate faptele lor. „Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4:13).

În al doilea rând, deseori Dumnezeu foloseşte durerile vieţii pentru un bine mai mare, pentru a ne dezvolta caracterul şi pentru a ne face persoane mai bune. Vom fi astfel capabili să-i ajutăm şi pe alţii în situaţii similare. Eu am avut ocazia să-i ajut pe mulţi studenţi cu dizabilităţi (asta după ce mulţumirea mea de sine a fost schimbată în compasiune!). De asemenea, durerile ne determină să vedem ceea ce este important în viaţă şi adesea ne îndreaptă către Dumnezeu atunci când nimic altceva nu o face. Observăm importanţa credinţei, a dragostei, a compasiunii, a familiei şi a prietenilor.

În al treilea rând, Dumnezeu a pregătit o cale de ieşire. Vine o vreme când nu va mai fi nicio suferinţă. În cer, oamenii se vor bucura de un paradis dincolo de orice imaginaţie. Dumnezeu a creat un loc al gloriei veşnice, unde nu vor mai fi plâns, durere, boală sau moarte; un loc unde oamenii vor avea parte de bucuria Sa pentru totdeauna.

În ultimul rând, lui Dumnezeu realmente Îi pasă. El nu a promis niciodată că viaţa va fi lipsită de probleme, dar a promis că va fi alături de noi. Şi Iisus a simţit iubire, compasiune, întristare şi a fost atras de cei suferinzi. În dragostea Sa, Dumnezeu doreşte să aibă o relaţie cu noi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16).