Nu stiu de ce...sufletul meu e cam trist. Necomplet as zice, de fapt.
Sunt atat de binecuvantata, dar bucuria nu-mi e deplina. Lipseste...lipseste contagios de concret un zambet. Un si mai concret salut in fiecare zi, o imbratisare calda.
Dar, am primit inca un raspuns la o rugaciune. Un raspuns frumos, drag inimii mele. Si as fi vrut sa se bucure cu mine, un suflet drag. Dar nu are cine...
Nu e nimeni. Nu am cu cine sa imi impart bucuriile.
De plans, am incetat de mult sa mai plang in fata oamenilor. Plang in fata lui
Doamne...pana cand ma va mai durea tristetea? Nu poti Tu sa ma ajuti? Sa faci durerea sa treaca? Sa vindeci inconsecventele din viata mea?
Doare de mult timp, Doamne. Doare....si vreau sa nu mai doara. Nu asta...nu atat de multe...nu atat de mult.
Sa plang? Voi mai plange mult. Asta e tot ce stiu sa fac. Dar lacrimile mele ajung la Tine, caci esti milostiv. Si ma iubesti, si ma alini, si ma asculti, si imi raspunzi.
Slava Tie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu