Povestea a doua blocuri de gheata

Au fost odata douã blocuri de gheata. Se formasera în timpul îndelungatei ierni, într-o grota aflata sub niste trunchiuri de copaci, stânci si maracini, chiar în inima unei paduri de pe coasta unui munte.
Priveau unul la celalalt cu aceeasi încapatânata nepasare. S-ar fi putut spune ca relatia lor era una rece. Îsi dadeau cel mult binete din când în când. Dar nimic altceva. Cum s-ar zice, nu izbuteau "sa sparga gheata".
"S-ar putea rasturna peste mine", îsi zicea fiecare despre celalalt. Dar blocurile de gheata nu pot sa se deplaseze singure.
Cum însa nu se petrecea nimic, blocurile de gheata s-au închis tot mai tare în sine.
În grota traia si un bursuc. Într-o buna zi, acesta izbucni:
- Pacat ca trebuie sa stati aici. Este o zi minunata, plina de soare!
Cele doua blocuri de gheata scrâsnira cu durere. De mici învatasera ca soarele era pentru ele o mare amenintare.
Si totusi, în chip uimitor, de aceasta data unul dintre cele doua blocuri de gheata întreba:
- Cum este soarele?
- Este minunat... Este însasi viata, raspunse încurcat bursucul.
- Ai putea sa faci o gaura în partea de sus a salasului nostru... As vrea sa vad soarele... zise celalalt.
Bursucul nu astepta sa fie rugat de doua ori. Facu o taietura în hatisul de radacini si lumina calda si blânda a soarelui patrunse înauntru printr-o raza aurita.

Dupa câteva luni, într-o zi pe la amiaza, când soarele încalzea blând aerul, unul dintre blocuri îsi dadu seama ca putea sa se dezghete nitel si sa se topeasca transformându-se într-un pârâias limpede. Simtea ca parca era altul, ca nu mai era blocul de gheata de odinioara. Celalalt descoperi si el aceeasi minunatie. Zi dupa zi, din blocurile de gheata izvorau doua firisoare de apa care curgeau spre gura grotei si, ceva mai departe, se contopeau, dând nastere unui lac cu apa cristalina care reflecta culoarea cerului.

Cele doua blocuri de gheata mai simteau înca raceala unuia fata de celalalt, dar si slabiciunea si singuratatea fiecaruia, grija si nesiguranta care le framântau deopotriva. Descoperira ca erau alcatuite în acelasi fel si ca, de fapt, aveau nevoie unul de altul.

Se apropiara doi sticleti si o ciocârlie pentru a bea apa. Insectele venira sa roiasca în jurul lacului. O veverita cu coada lunga si moale se îmbaie în apa sa.
Si în toata bucuria aceasta se oglindeau cele doua blocuri de gheata care de acum dobândisera o inimã.