Prietenia

-->Prietenia nu este ca o scara pe care urci pana cand ajungi in pod, iti faci treaba si apoi cobori, fara sa te mai intereseze de ceea ce se intampla cu scara. Prietenia este scara inimii tale, locul concesiei, al blandetii, al daruirii. -->Prietenia presupune, intotdeauna, implicarea sufleteasca, afectiva si abia apoi schimburile, interesele, ajutorul reciproc.
Fara afectiune, prietenia este doar apa de ploaie. Cum tot apa de ploaie se face atunci cand nu este insotita de fapte afectuoase. Un prieten iti spune ca racesti cand ploua si nu ai shuba, iti imprumuta haina lui sau iti daruieste camasa lui. --> Un fals prieten va exagera efectele ploii, nu pentru ca se teme pentru tine ci fiindca stie el ca, mergand prin ploaie de unul singur, poate gasi ciuperci, pe care nu are puterea sa le imparta cu tine. In prietenie este ceva sublim, un soi de iubire si un soi de suferinta pentru celalalt. Dar si un soi de tradare, adesea mult mai zdrobitoare, mai intinata, mai noroioasa decat tradarea unei iubiri. --> Fiindca prea putine iubiri contin prietenie, dar toate prieteniile contin si iubire. Cand un prieten se comporta ca si cum nu s-ar gandi la tine sfarsesti prin a te simti ca un amant inselat. Toate sistemele si parghiile launtrice se rasucesc, bizar, prin baltoaca unei suferinte sfasietoare. Revolta, ura, suparare, tristete - toate se compun intr-un amalgam dureros, mult mai persistent decat cel din iubirea ranita. -->
Ceea ce astepti de la un prieten este dovada afectiunii lui. Si aceasta nu se intampla ca in povestile de iubire, cand un zambet, o mangaiere, un sarut compenseaza toate nefericirile anterioare. --> Prietenia vrea afectiune sustinuta prin fapte. Nu-i de ajuns o imbratisare, nu se pune problema concurentei sau a geloziei, la fel ca in povestile de iubire. Nu conteaza daca prietenul tau mai are si alti prieteni. Prietenia nu inseamna imbratisari si alinturi, ci dovada caracterului tau, in primul rand. Dovada cinstei, a onoarei, a promisiunii, a caldurii izvorate din cuvinte si comportament. Inseamna interventie decisiva pentru prietenul tau in situatie de criza sau raspuns adecvat in situatii care se constituie intr-o incercare pentru tine. -->
Relatia de prietenie poate fi incercata prin situatii delicate, in care esti pus in situatia de a darui. A primi stie oricine. A darui insa este arta de a iubi, de a-l pune pe celalalt deasupra meschinariilor, a judecatilor care te avantajeaza doar pe tine, excluzandu-l pe celalalt. Pana si un copil izbuteste, adesea, sa-si infranga egoismul si sa-i dea
prietenului sau prima bomboana din pachet. Din nefericire, prietenii nu pot renunta la aceasta si iata drama. Caci incapacitatea de a renunta, de a darui, arata si nivelul tau de afectiune, si caracterul tau. Astazi, relatia de prietenie, in sensul sau curat de iubire, renuntare, daruire si generozitate --> traverseaza o criza la fel de acuta ca si alte tipuri de relatii interumane. Se face o confuzie dezagreabila si paguboasa intre ceea ce se numeste prietenie autentica si interes, asa incat un interes pervers face sa ne amagim cu ideea ca avem un prieten bun. Confuzia dintre relatia de interes si cea de prietenie duce la ruperea unor relatiii care n-au avut nicicand in continutul lor afectiune.
Multi oameni singuri, care se cred inselati sau tradati, sunt victimele propriei definitii gresite date prieteniei. Daca l-am ajutat pe X si el a spus ca suntem prieteni, dar apoi m-a uitat, risc sa cred ca X este prietenul care m-a inselat. In realitate, eu m-am inselat crezand ca dandu-i ceva lui X il oblig sa fie prietenul meu.


Falsul poate fi usor sesizabil si simplu de schimbat. Prietenia nu-i de vanzare, dar cine o vinde nu face decat sa-si vanda sufletul. Si cine crede ca poate manipula un sentiment profund sfarseste prin a se manipula pe sine. Pretul vanzarii si al manipularii sentimentului implicat in prietenie este la fel de mare precum cel implicat in iubire.”

Doamne -Te rog, iubeste-ma

Doamne: Te rog să mă ierţi pentru că am promis că anul acesta voi merge pe mâna Ta şi acum tot ceea ce fac e să încep să tremur de frică. Te rog să mă ierţi pentru zilele în care esti lângă mine iar eu nu zâmbesc văzandu-Te. Te rog să mă ierţi pentru momentele în care sunt prea surdă să Te aud AICI. Te rog să nu uiti că Te iubesc cu tot sufletul, cu toată inima, cu toată fiinTa, cu tot ceea ce sunt, deşi de cele mai multe ori nu ştiu să-Ti arăt asta. Te rog să mă ierţi pentru atunci când nu mă stărduiesc să fiu aşa cum Ai vrea Tu să mă ai. Pentru momentele când plec ca şi cum nu aş fi fost niciodată, când tac ca şi cum nu (Ti-)aş fi zis niciodată nimic, când plâng ca şi cum nu aş fi ştiut niciodată ce înseamnă zâmbet , când urăsc ca şi cum nu am gustat niciodată iubirea… cand nu sunt nimic din ceea ce Tu ai fi dorit să ai. Te rog să ma ierţi pentru toate momentele când sunt doar eu… şi nu noi!

Si Te mai rog să…să ma iubesti…să ma iubesti…doar atat…nu vreu nimic mai mult… nimic, doar să ştiu că mă iubesti!… şi-atunci când tremur de frica chiar dacă Tu eşti aici, şi-atunci când Iţi spun că Te urăsc şi vreau să mă lasi în pace şi să-şi vadă fiecare de treaba lui, şi-atunci când vin la Tine plângand în hohote ca un copil care şi-a stricat unica jucărie, şi-atunci când râd din nimicuri, şi-atunci când uit al cui copil sunt şi…şi-acum când scriu aceste rânduri iar Tu zâmbesti privindu-mă…

Doamne, te rog...iubeste-ma!

Cred in Tine

Cand sunt jos, la pamant si sunt strivita de toti din jurul meu

Cred in Tine ca ma vei ajuta sa ma ridic din nou…

Cand inima mi-e sufocata de durere iar ochii-mi sunt inecati

de lacrimi

Cred in Tine ca imi vei indulci si alina suferinta…

Cand nu gasesc nicio solutie si totul este de neinteles

Cred in Tine ca imi vei netezi drumul si il vei face mai usor…

Cand totul se prabuseste,cand visele imi sunt naruite,

Cred in Tine ca ma vei ajuta sa o iau de la capat…

Pentru ca stiu ca atata timp cat Te am pe Tine,restul nu

conteaza….

Cred in Tine ,Salvatorul meu,

Cred in Tine pana la capat!

I BELIVE!

Tatal Nostru

- Tatal nostru care esti in ceruri.. - DA. - Nu ma intrerupe, ma rog! -DA, DAR M-AI CHEMAT.Te-am chemat? Eu nu te-am chemat, eu ma rog, “Tatal nostru care esti in ceruri..” - VEZI? M-AI CHEMAT IARASI. - Ce-am facut? - M-AI CHEMAT. TU AI SPUS “TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI”. IATA-MA! AICI SUNT. LA CE TE GANDESTI IN MINTEA TA ACUM? - la nimic.am vrut doar sa spun o rugaciune. Eu totdeauna spun.. “Tatal nostru”. Ma face sa ma simt bine dupa ce o spun ca si cand mi-am implinit o datorie. - BINE, ATUNCI CONTINUA. - Sfinteasca-se Numele Tau.. - STAI. CE VREI SA SPUI PRIN ACEASTA? - Prin ce? - PRIN “SFINTEASCA-SE NUMELE TAU”? - Oh (surprins).. nu stiu ce inseamna.Cum as putea sa stiu? E doar o fraza din rugaciune. Apropo ce inseamna? - ASTA INSEAMNA:ONORAT, SFANT, MINUNAT. - Da, are sens. Niciodata nu m-am gandit la insemnatatea cuvantului “sfinteasca-se”. “Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant..” - CREZI, INTRA-ADEVAR CE-AI SPUS? - Desigur, de ce nu? - CE FACI CU PRIVIRE LA ACEASTA? - Ce fac? Nimic, presupun. Ma gandesc doar ca ar fi minunat daca tu ai avea control peste toate lucrurile aici pe pamant asa cum ai acolo in cer. - AM EU CONTROL PESTE VIATA TA? - Bine… merg la biserica. - DAR NU ASTA TE-AM INTREBAT. CE POTI SA SPUI DESPRE POFTELE FIRII PAMANTESTI CU CARE TE LUPTI? CE FACI CU TEMPERAMENTUL TAU NERVOS? STII CA ACEASTA ESTE O PROBLEMA PENTRU TINE. SI AMINTESTE-TI CE FEL CE CARTI CITESTI, CE PROGRAME TV. URMARESTI? - Opreste-te de a ma mai critica! Sunt la fel de bun ca si restul de mincinosi din biserica. -SCUZA-MA, TE ROG, DAR EU CREDEAM CA TU TE ROGI CA VOIA MEA SA SE FACA. DACA ACEASTA AR FI SA SE INTAMPLE, ATUNCI VA TREBUI SA INCEAPA CU ACEI CARE SE ROAGA PENTRU EA, CU TINE. - Bine, recunosc ca am ceva cusururi si pentru ca Tu ai mentinoat cateva, ma gandesc ca as mai putea numi si altele. - CRED CA SI EU AS MAI PUTEA NUMI CATEVA. - Nu m-am gandit prea mult la ele pana acum, dar intr-adevar mi-ar placea sa ma las de unele din ele. Si atunci as fi cu adevarat liber. - BINE, ACUM ESTI PE DRUMUL CEL BUN. VOM LUCRA IMPREUNA – TU SI EU. MULTE BIRUINTE POT FI CASTIGATE. MA BUCUR DE TINE. - Asculta, Doamne, trebuie sa termin aici. Rugaciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. “Da-ne noua painea cea de toate zilele..” - RUGACIUNEA ESTE UN LUCRU PERICULOS. POTI SFARSI PRIN A FI COMPLET SCHIMBAT, STII ASTA! ESTE CEEA CE EU DORESC CA TU SA ALEGI. TU M-AI CHEMAT SI IATA-MA, SUNT AICI. ACUM ESTE PREA TARZIU SA TE OPRESTI. CONTIUNA-TI URMATOAREA PARTE DE RUGA, MERGI MAI DEPARTE. - Mi-e frica! - FRICA? DE CE TI-E FRICA? - Pentru ca stiu deja ce-o sa spui. - INCEARCA-MA SI VEI VEDEA. - “Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..” - CE SA INTAMPLA INTRE TINE SI SALLY! - Vezi? Am stiut! Am stiut ca o sa-mi amintesti de ea. Doamne, ea spune minciuni despre mine si niciodata nu mi-a platit datoria ce o are la mine. M-am jurat ca am sa o pun la punct. - DAR RUGA TA CUM A FOST? CUM TE-AI RUGAT? - Nu asta am vrut sa spun. - BINE.CEL PUTIN ESTI SINCER, DAR NU CRED CA ESTE DELOC PLACUT SA PORTI POVARA AMARACIUNI IN INIMA TA, NU-I ASA? - Nu, cel putin ma voi simti mai bine dupa ce mai voi razbuna pe ea, oh.. am facut deja planul cum sa ma razbun pe ea. O fac sa-i para rau de ce mi-a facut. - N-O SA TE SIMTI MAI BINE, CI TE VEI SIMTI MAI RAU. RAZBUNAREA NU ESTE DULCE, GANDESTE-TE CAT DE NEFERICIT ESTI DEJA, DAR EU POT SCHIMBA TOTUL. - Tu poti schimba starea? Cum? - IART-O PE SALLY SI ATUNCI EU TE IERT PE TINE, URA SI PACATUL VOR FI PROBLEMA LUI SALLY DUPA ACEEA, NU A TA. TU POTI PIERDE BANI, DAR CEL PUTIN AI PACE IN INIMA TA. - Dar, Doamne nu pot sa o iert! - ATUNCI NICI EU NU POT SA TE IERT. - Bine ai dreptate, dar mai mult decat sa ma razbun pe sally vreau sa am pace in inima. Bine, o iert!. Ajut-o sa gaseasca calea cea dreapta in viata, Doamne, stiu ca ea se simte mizerabil acum ca ma gandesc la asta si oricine ar face ca ea s-ar simti la fel, intr-un fel oarecare aratai calea. - FOARTE BINE! MINUNAT! CUM TE SIMTI ACUM? - Hhmmm, bine, chiar foarte bine. Stii, cred ca nu voi mai merge la culcare diseara atat de incordat ca si pana acum, pentru prima data de cand pot sa imi aduc aminte. Nici nu mai sunt obosit ca pana acum.. - DAR NU TI-AI TERMINAT INCA RUGA, CONTINUA.. - Bine. “Si nu ne duce pe noi in isipita si ne izbaveste-ne de cel rau..” - BINE, AM SA FAC SI ASTA, NUMAI NU TE PUNE PE TINE INSUTI IN LOCUL UNDE POTI FI ISPITIT. - Ce vrei sa spui cu asta? - SCHIMBA-TI PRIETENIILE, RENUNTA SA MAI MERGI IN LOCURILE IN CARE AI MERS PANA ACUM, NU TE MAI UITA LA FILME MURDARE, NU MAI ASCULTA CONVERSATIILE PACATOASE, NU TE MAI PUNE IN SITUATI URATE. UNII DIN PRIETENII TAI AU DEJA INFLUENTA ASUPRA TA, EI VOR SA TE IMPLICE IN LUCRURI GRESITE, NU TE LASA PACALIT. EI TE MINT CA SA SE DISTREZE DAR VA DUCE LA RUINAREA TA. NU TE FOLOSI DE MINE CA UN TAP ISPASITOR. - Nu inteleg! - DESIGUR CA NU INTELEGI. ASA PROCEDEZI TOTDEAUNA ,TE BAGI IN PROBLEME SI APOI FUGI LA MINE: D-NE AJUTA-MA SA IES DIN INCURCATURA ASTA SI ITI PROMIT CA NU AM SA MAI FAC! TI-A ADUCI AMINTE DE TOATE TARGUIELILE FACUTE CU MINE? - Da, Doamne, mi-e rusine, imi pare rau! - MERGI MAI DEPARTE SI TERMINA-TI RUGA. - Pentru ca a Ta este imparatia, puterea, slava in veci. Amin! - STII CE MI-AR ADUCE MIE SLAVA? CE M-AR FACE CU ADEVARAT BUCUROS? - Nu, dar as vrea sa stiu. Vreau sa iti fac placere, pot sa vad ce viata mizerabila a fost pana acum, dar as vrea sa fiu unul dintre urmasii Tai. - AI RASPUNS DEJA LA INTREBAREA MEA. - Da? - DA, LUCRUL CARE IMI ADUCE SLAVA ESTE SA AM OAMENI CA SI TINE CARE MA IUBESC. - Doamne vreau sa vad ce poti face tu din mine, bine? - DA O SA VEDEM.

DESPRE INCHINARE

"A te inchina inseamna ati pune in miscare constiinta prin sffintenia lui Dumnezeu, ati hrani mintea cu adevarul lui Dumnezeu, ati curata imaginatia cu frumusetea lui Dumnezeu, ati descrie inima la dragostea lui Dumnezeu si ati dedica vointa scopului lui Dumnezeu"

William Temple

Criterii de verificare ale pregatirii pentru inchinare

• SINCERITATEA
• FIDELITATEA (credinta deplina - legamant nou)
• SMERENIA
• PURITATEA

Cele patru forme de inchinare specificate in Sfanta Scriptura

1. INCHINAREA POCAINTEI => ex. David dupa nasterea si moartea fiului sau nascut de Batseba;
2. INCHINAREA SUPUNERII => ex. Iov dupa ce a pierdut tot ce avea :" Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Lui binecuvantat!"
3. INCHINAREA JERTFIRII => ex. Avraam dupa ce l-a adus ca jertfa pe Issac (jertfa=inchinare).

Rezultatele inchinarii comform voii lui Dumnezeu

• Dumnezeu este glorificat si a atinge adevaratul scop al vietii fiecarei persoane si anume de a te bucura de El pentru totdeauna.

Inchinarea inseamna :

1. Ai atribui gloria lui Dumnezeu;
2. Ai recunoaste gloria;
3. Ai aduce lauda lui Dumnezeu pentru gloria Sa (El ne cere acest lucru "LEV.10:3)

• Credinciosii sunt curatati

Sfintenia bisericii sau a individului este secretul calitatii inchinarii => Calitatea inchinarii este secretul sfinteniei noastre.

• Biserica este edificata - zidita, transformata;

• Cei pierduti sunt evanghelizati.

" Inchinarea este raspunsul de lauda al fiintei noastre launtrice pentru tot ce este Dumnezeu, raspuns dat prin atitudinile, actiunile, gandurile si cuvintele noastre, pe baza adevarului despre Dumnezeu care ne este revelat de El insusi. Inchinarea este este glorificarea lui Dumnezeu".


"Adevaratul inchinator, care traieste pentru aL preamari pe Dumnezeu este total obsedat de gloria lui Dumnezeu ca de o pasiune mistuitoare."

Perspectiva adevaratului inchinator

Implinirea suprema a oricarui scop individual este sa fiu absorbit(a) total in/de persoana lui Dumnezeu si sa privesc toata viata prin ochi care sunt plini de minunatia si gloria atributelor lui Dumnezeu.

Esenta inchinarii

Esenta inchinarii este => sa te inchini lui Dumnezeu din adancuriile fiintei tale cu: " lauda, rugaciune, cantare, daruire, traire", bazate intotdeauna pe adevarul revelat. Persoana care se inchina lui Dumnezeu trebuie de aceea sa fie dedicata cu loialitate Cuvantului lui Dumnezeu. Inchinarea nu se petrece printr-o scanteiere din cer care ne face sa cadem cu fata la pamant. Ea este o revarsare din noi datorita faptului ca iL intelegem pe Dumnezeu, asa cum s-a revelat El in Scipturi. Aceasta este inchinarea in duh si adevar.

ACCEPTARE vs RESEMNARE

RESEMNAREA este predarea in mana sortii;

ACCEPTAREA este predarea in mana lui Dumnezeu;

RESEMNAREA sta linistita intr-un univers gol;

ACCEPTAREA se ridica in picioare pentru a-L intalni pe Dumnezeu care umple universul cu scop si destin;

RESEMNAREA spune: "Nu pot!";

ACCEPTAREA spune: "Dumnezeu POATE!"

RESEMNAREA paralizeaza procesul vietii;

ACCEPTARE elibereaza procesul pentru a atinge ce-a mai inalta creativitate;

RESEMNAREA spune: "Pentru mine totul s-a terminat!";

ACCEPTAREA spune: "Acum ca am ajuns aici, ce urmeaza, Doamne?"

RESEMNAREA spune: "Ce pierdere :("!;

ACCEPTAREA spune: "CE NU MA DOBOARA, MA INTARESTE!";

RESEMNAREA spune: "Sunt singur(a) :(("!

ACCEPTAREA spune: "Iti apartin Tie Doamne!"

TU DAR CE ATITUDINE VEI LUA? VEI RAMANE UN (o) RESEMNAT (a), SAU VEI TRAI CA UN (o) ACCEPTAT (a)? TU DECIZI CE VEI FACE CU VIATA TA!

Iti scriu pentru ca ...

Imi este dor de "iarna" inimii tale ... Imi este dor sa Ma privesti si sa te lasi coplesita de maretia Mea, de sfintenia Mea, de puterea Mea, de suveranitatea Mea, de bunatatea Mea, de indurarea Mea, de dragostea Mea, de credinciosia Mea ... de Mine!!! Imi este dor sa fii incantata de Mine ... de cine sunt Eu!
Imi este dor "primavara" inimii tale ... Imi este dor sa iti simt inima care bate doar pentru Mine, imi este dor sa te vad rosind atunci cand stii ca esti privita de Mine, imi este dor sa impartasesti cu Mine primele tale ganduri si sentimente, imi este dor de privirea ta ... Imi este dor de momentele cand te lasi surprinsa de micile mele atentii ... Imi este dor sa iti spun cat esti de frumoasa si sa ma auzi ... si sa ma crezi ... Imi este dor sa strig ca te iubesc si tu sa tresari la auzul acestor cuvinte...
Imi este dor de "vara" inimii tale ... Imi este dor sa ma bucur impreuna cu tine, sa radem impreuna, sa dansam, sa cantam, sa alergam, sa ne aventuram impreuna ... Imi este dor sa mergem impreuna in locurile noastre preferate si sa sarbatorim relatia noastra ... Imi este dor sa povestim doar noi doi!
Imi este dor de "toamna" inimii tale ... Imi este dor sa te vad retragandu-te din forfota lumii si cuibarindu-te in bratele Mele ... cu siguranta ca Eu niciodata nu te voi respinge! Imi este dor sa-ti simt inima tanjind doar dupa Mine, imi este dor sa te vad odihnindu-te pe umarul Meu ... Imi este dor sa ma lasi pe Mine sa-ti sterg lacrimile! Imi este dor sa te vad dependenta de Mine ... si doar de Mine ... Imi este dor sa fim doar noi ...



Iti scriu pentru ca ... imi este dor de TINE!!! Imi este dor sa-ti spun ... ca ...

ESTI FRUMOASA!
ESTI DORITA!
ESTI CUNOSCUTA DE MINE!
ESTI PROTEJATA!
ESTI IERTATA!
ESTI CURTATA!
ESTI PRIVITA!
ESTI PRETIOASA!
ESTI PRINTESA MEA!
ESTI MIREASA MEA FRUMOASA!

...si sa crezi!!!

...Tie iti este dor de Mine?Daca ai stii cat de larga, cat de lunga, cat de adanca si cat de inalta este dragostea Mea pentru tine, ai intelege cat de dor imi este de ! Te intrebi daca acum esti prea departe de Mine? Dragostea Mea pentru tine este mai larga decat "distanta" dintre Noi doi! Te intrebi daca ai stat departe de Mine prea mult timp? Dragostea Mea pentru tine va astepta si mai mult! Te gandesti ca nimeni nu doreste o persoana ca tine? Dragostea Mea este mai inalta decat a tuturor celorlalti! Esti sigura ca nu te mai pot ajunge? Dragostea Mea este destul de adanca pentru a te ajunge oriunde ai fi! Nu vei putea niciodata ajunge la capatul dragostei Mele pentru tine ... pentru ca dragostea Mea este necontionata! Este destul de larga, de lunga, de adanca si de inalta pentru a-ti fi de ajuns!

... ti s-a facut dor de Mine? Te invit ... unde vrei tu, dar sa fim doar noi doi!

TE IUBESC!

ISUS

Dealuri multicolore

Am primit chiar azi un mail si nu pot sa nu impartasesc cu voi ceea ce am vazut....ceva uimitor care vorbeste fara cuvinte despre creatia si maretia lui Dumnezeu si despre frumusetea acestui pamant(muncit de oameni). DEALURI MULTICOLORE


Un loc unic pe Terra – dealurile multicolore din Yunnan (FOTO)

In sudul Chinei, in provincia Yunnan , la granita acestei tari cu Vietnamul, se afla un loc cum putini si-ar putea imagina ca exista. Pare rupt din povesti sau, mai degraba, din panzele unui pictor indragostit de prea multe culori, un fenomen unic pe Terra de care localnicii si oficialii de la Beijing nici nu par sa fie constienti, dovada fiind faptul ca zona nu a fost inclusa in circuitele turistice iar oamenii isi duc viata linistita la fel ca acum cel putin un secol....

In provincia Yunnan, mai precis la sud-vest de Kunming, capitala acesteia, dealurile, a caror altitudine nu depaseste 800 de metri, sunt complet acoperite de culori vii, intr-un melanj incredibil, capabil sa iti taie rasuflarea. Motivul acestui fenomen il reprezinta concentratia mare de minereuri feroase care, datorita unei lungi perioade de oxidare, au dat reliefului o neobisnuita culoare rosie. Peste toate se adauga sutele de culturi diferite ale taranilor chinezi, practic nicio parcela nu este lasata la voia intamplarii, culorile acestora intregind un peisaj care i-ar fi lasat muti pana si pe pictorii suprarealisti...

Locul pare, in acelasi timp, desprins din povestile lui Tolkkien. Una dintre cele mai frumoase si mai indragite imagini este aceea in care taranii chinezi pleaca in zorii zilei, in carute trase de magari, catre parcelele pe care fiecare a cultivat altceva, in functie de preferinta fiecaruia... Suna banal atunci cand spui ca un deal este acoperit de culturi de cartofi, de rapita, de porumb, orz sau legume. Dar atunci cand privesti totul ca un intreg, imaginea se aseamana cu un vis dintre cele mai frumoase...

Obisnuiti de secole cu aceasta panorama, localnicii spun totusi ca momentul cel mai frumos al zilei il reprezinta apusul. Atunci, norii sangerii arunca asupra dealurilor o lumina care transforma totul. Doar atunci, spun ei, se poate observa adevarata frumusete a locurilor.

Tot in aceasta zona veti intalni si un obicei ciudat, acela de a inhama la carute animale din specii diferite. Desi preferati sunt magarii, nu de putine ori veti vedea tragand la acelasi jug un cal si un magar, un cal si o vita sau un magar alaturi de un taur. Motivul? Il spun aceeasi tarani chinezi. Fiind din specii diferite, animalele au temperamente diferite, astfel ca, atunci cand un animal devine indaratnic, celalalt ii impune ritmul sau, iar metoda functioneaza de fiecare data....

Don't You Forget About Me ... Nu uita de mine

http://www.reverbnation.com/controller/audio_player/detachable_player/artist_378883?autoPlay=true

Povestea creionului...

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă: - Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului: - E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el. - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea! - Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care daca reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea. Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mană care ne conduce paşii. Pe aceasta mană o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui. A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascutitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporti unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun. A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neaparat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne menţinem pe drumul drept. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău. Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

Gianna Jessen - supravietuitoare a avortului

articol preluat postat de catre Flavius Ilioni

Caderea frunzelor...

Una câte una, zilele trec, lăsând în urmă soarele cu ale sale raze dogoritoare, vântul aprig, fulgii cristalini, ghioceii, pomii înverziţi, ploile mult aşteptate(cu bulbuci :P)... A mai trecut o saptamana.
O saptamana, o luna, o frunză călătoare, un destin... A mai trecut un an. A mai trecut o viaţă. E timpul să privim din nou căderea frunzelor. Frunzele ce se desprind de viaţa lor, de ramura lor, pentru a ne colora covorul paşilor...
A mai trecut o zi, a mai trecut o saptamana...A mai trecut o adiere.
Una câte una, frunzele cădeau din pom. Aşa cum o mamă îşi priveşte copiii care încet, încet se îndepărtează făurindu-şi propria soartă, aşa pomul singuratic urmăreşte căderea propriilor frunze... Când o frunză cade, o bucată din natură se ofileşte. Când o frunză cade, un strop de ploaie se strecoară prin albastrul cerului. Când o frunză cade, natura se pregăteşte de doliu... Când o frunză cade, o viaţă de om se sfârşeşte. Dacă o frunză cade, pot spune că şi eu sunt la fel de trecătoare? Dacă o frunză cade, de ce nu aş fi eu următoarea care se desprinde de propria realitate?
A mai trecut o zi. A mai trecut o poveste cu final fericit.
A mai trecut un pas pe cărarea prăfuită a destinului. M-am gândit la prieteni, la mine însămi, am dansat în ploaie, am mângâiat un chip bland, chipul tau, şi am plâns împreună cu frunzele... De ce o frunză trebuie să cadă? De ce eu sunt doar o frunză?
Oriunde m-aş îndrepta, mă izbesc de mine însămi... Oricât aş încerca să mă îndepărtez de propriul eu, îmi amintesc din nou de mine, poate printr-un gând, poate printr-o dorinţă exprimată printr-un zâmbet, poate prin propria reflexie într-o oglindă oarecare...
Dacă ajungi vreodată să-ţi simţi lipsa, e atât de rar... Cu cât încerci mai mult să uiţi de tine, cu atât mai conştient de propria persoană devii. Te gândeşti doar la cei din jur, la binele şi fericirea lor; îţi aminteşti imediat de altruismul tău. Îi ajuţi pe cei săraci; îţi aminteşti imediat de bunătatea ta. Renunţi la ceea ce îţi face plăcere; îţi aminteşti imediat de slăbiciunea ta. Scrii, citeşti, pictezi, dansezi, adormi, te plimbi; îţi aminteşti imediat de propriile sentimente... Te întorci în locul de care aparţii; îţi aminteşti de copilăria cu parfum neschimbat de inocenţă... Îţi aminteşti de tine...şi îţi aminteşti de căderea frunzelor...
În sufletul meu câte o frunză cade în fiecare zi... O frunză din sufletul meu cade pentru o privire dispreţuitoare. O frunză din sufletul meu cade pentru o nepăsare. O frunză din sufletul meu cade pentru o minciuna. O frunză din sufletul meu cade pentru durerea prietenului. O frunză din sufletul meu cade pentru o jignire. Şi sufletul se ofileşte...
Oare când e primăvara sufletului? Oare când inima reînfloreşte? Cu fiecare zâmbet, cu fiecare îmbrăţişare? Cu fiecare strop de ploaie(cu bulbuci)? Cu fiecare act de bunătate? Cu fiecare amintire din mine despre tine?
A mai trecut o oră. A mai trecut un val de amintiri. A mai trecut o aşteptare.
O frunză înfloreşte în sufletul meu cu fiecare privire iubitoare. O frunză înfloreşte în sufletul meu cu fiecare zâmbet fugar. O frunză înfloreşte în sufletul meu cu fiecare speranţă. O frunză înfloreşte în sufletul meu cu fiecare gând frumos, curat. O frunză înfloreşte în sufletul meu cu fiecare dorinţă arzătoare. O frunză, aceeaşi frunză, frunza ce se ofileşte şi reînfloreşte în sufletul meu...aceeaşi frunză sunt eu. Aceeaşi frunză gata pentru o nouă călătorie... Aceeaşi frunză ce se leagănă în bătaia vântului neînduplecat... Aceeaşi frunză ce aşteaptă, aşteaptă, şi aşteaptă din nou... până e prea târziu pentru înc-o aşteptare. Şi aceeaşi frunză sunt eu... Aceeaşi frunză voi fi eu... Când mă voi desprinde de realitatea mea, de ramura mea, pentru a colora covorul altor paşi...
A mai trecut o clipă. A mai trecut o frunză călătoare...

Ce este Fericirea?

Numele meu e Fericirea. Te cunosc dintotdeauna. Te cunosc din prima zi în care m-ai căutat cu înflăcărare, fiind gata să te avânţi în braţele mele îmbietoare. Din prima zi în care ai vrut să mă iei de mână şi să continui călătoria împreună cu mine... Erai atât de inocent, atât de necunoscător, atât de credul...
Te cunosc de la prima ta victorie, primul triumf şi prima decădere; momentul în care m-ai chemat nerăbdător lângă tine, iar inima ta, clocotind de mândrie şi fericire, mi-a şoptit: "Am reuşit... Am reuşit... Am învins... Împreună am reuşit!... Nu aş fi putut-o face niciodată fără ajutorul tău... Nu, nu aş fi ajuns niciodată pe culmea succesului fără paşii tăi uşori şi siguri, arătându-mi pe unde să calc... O, Fericire, îţi mulţumesc! Mi-ai şoptit cuvintele blânde de care aveam nevoie, asigurându-mă că într-o zi voi ajunge unde sunt astăzi! M-ai purtat pe braţele tale puternice când eram prea slab pentru a mai putea continua de unul singur... Mi-ai promis că vei fi mereu lângă mine, m-ai împins înainte când eram sleit de puteri, mi-ai reamintit din nou şi din nou că încă nu am ajuns acolo unde merit să fiu, că încă nu am ajuns la locul de glorie ce îmi era făgăduit... Îţi mulţumesc, Fericire! Îţi mulţumesc pentru că ai ales să fii alături de mine! O, te rog, te rog, promite-mi că nu mă vei părăsi niciodată!"


Dragul meu prieten, eu te cunosc mai bine decât oricine altcineva. Ştiu toate sentimentele pe care le încearcă inima ta, toate dorinţele şi aspiraţiile tale, şi toate momentele în care ai nevoie disperată de mine... Tu nu mă cunoşti îndeajuns, dar îţi este suficient să ştii că voi fi acolo pentru tine oricând m-ar chema inima ta obosită...
Te cunosc de la prima dorinţă de "mai mult", atunci când ochii tăi lacomi nu se mai săturau privind plăcerile şi bunătăţile pe care lumea le avea de oferit. Şi atunci te-ai aflat pentru prima dată la răscruce de drumuri. Drumul din stânga era al meu. Era o cărare largă, accesibilă, arătoasă. Deasupra ei scria cu litere mari şi aurite: "Eu sunt FERICIREA. Urmează-mă şi vei avea TOTUL şi NIMIC: TOT ceea ce te poate bucura, împlini şi satisface; şi NIMIC din ceea ce te poate face să devii un ratat." Drumul din dreapta era mult mai îngust şi inaccesibil, iar indicaţiile erau atât de prăfuite de vreme, încât fu nevoie să sufli praful de pe ele pentru a putea citi al cui era drumul. "Numele meu e fericirea. Eu sunt fericirea autentică. Drumul meu nu oferă plăceri şi zâmbete îmbietoare la fiecare pas, şi nu promite o călătorie uşoară şi plăcută. Din contră, la fiecare cotitură te vei întâlni cu o prăpastie. Dacă nu priveşti cu atenţie în faţa ta clipă de clipă, în următorul moment vei atârna fără nicio speranţă în ghearele morţii. Dar nu-ţi fie teamă... încrede-te în mine şi eu te voi prinde de mână în momentul în care te vei poticni. Drumul meu pare cel mai riscant, dar este cel mai sigur; drumul meu pare cel mai plictisitor, dar este cel mai promiţător. Oamenii care aleg drumul meu sunt cei care ajung împliniţi şi fericiţi, îndrăzneţi şi iubitori, gata pentru o nouă provocare... Alege drumul fericirii!"
Acesta a fost primul moment în care ai avut de a face cu cele două feluri de fericire. Una din ele îţi promitea fericire temporară, iar cealaltă - fericire desăvârşită, veşnică! Dar nu, tu nu aveai de unde să ştii... Poate dacă ai mai fi aşteptat câteva clipe, ai fi întâlnit un om căutând drumul de întoarcere al Fericirii. Gustase toate plăcerile oferite de mine, dar sufletul... sufletul îi era gol. Poate dacă l-ai fi văzut, ai fi înţeles şi ai fi ales drumul fericirii adevărate, dar nu... era prea târziu. Aşa că te-ai aventurat pe drumul meu. Ai mers, ai mers, şi ai tot mers, simţindu-te fericit, împlinit, doritor de şi mai mult. Peste puţin timp, însă, drumul se bifurca. Aveai de făcut din nou o alegere. Drumul din stânga continua cu Fericirea pe care eu ţi-o ofeream, iar cel din dreapta era drumul fericirii autentice. Tu nu te-ai oprit deloc din drum. Ai ştiut că acesta e drumul perfect, drumul ce conduce spre împlinire şi satisfacţie... Şi din nou ai început să te desfeţi în plăcerile Fericirii. Prietenii îţi erau alături, duşmanii se dădeau la o parte din calea ta, iar tu...erai împlinit. Acesta a fost momentul în care inima ta mi-a şoptit recunoştinţă... Iar eu te-am îndemnat la mai mult...
"O, nu, nu te opri aici, dragul meu prieten. Mai sunt atâtea lucruri de văzut, atâtea plăceri de experimentat... Nu te opri din drum. Mergi înainte, eu sunt alături de tine. Cu mine... eşti în siguranţă. Nu, nu te opri din drum."
Rând pe rând, ţi-am făcut cunoştinţă cu prietenele mele, Lăcomia, Bogăţia, Faima, Mândria, Aroganţa, Răzbunarea, Indiferenţa, iar în final cu Împlinirea. Ce îţi puteai dori mai mult? Dar tu nu cunoşteai că dincolo de Fericirea ta trecătoare mai exista un fel de fericire... fericirea reală, pentru care merită să te sacrifici. Fericirea care sădeşte un zâmbet unde a fost stoarsă o lacrimă, fericirea care întinde mâna celui căzut, fericirea care se luptă pentru dreptate, fericirea care trăieşte pentru alţii... Dar, nu, tu trăiai pentru tine şi îţi era de ajuns... Nici când prietenii adevăraţi te-au părăsit, iar cei falşi le-au luat locul, nu ţi-ai dat seama de greşeala ta... Mergeai înainte, precum te învăţasem... Ştiai că voi fi mereu lângă tine, iar asta te bucura nespus...
Într-o zi, însă, ai ajuns la o nouă răscruce de drumuri. Acolo, un Om te aştepta. Ochii Lui blânzi te priveau cu tristeţe şi îţi şopteau adevărul... El te-a luat de mână şi ţi-a arătat drumul fericirii: "Dragul meu prieten, aceasta este calea pe care trebuie să o urmezi. Drumurile pe care le-ai ales până acum nu sunt bune. Ele nu te-au învăţat să dăruieşti, să te smereşti, să te încrezi, să iubeşti, să zâmbeşti... Ele nu te-au învăţat ce este fericirea autentică. Ele nu te-au învăţat decât să trăieşti pentru tine... şi pentru clipa de acum, trecătoare... Întoarce-te din drum. Alege calea fericirii. Alege o viaţă smerită, curată, scăldată în sângele iubirii... Eu am fost pe aici înaintea ta. Pe drumul fericirii m-am sacrificat, ducând crucea în spatele meu. Eu am trecut pe aici înaintea ta, pentru a-ţi uşura drumul. Tu nu trebuie decât să mă urmezi... iar eu îţi voi sta alături în fiecare moment dificil, pentru a te sprijini, şi în fiecare moment de triumf, pentru a nu te lăsa să cazi în capcana mândriei... Dragul meu prieten, urmează-mă. Eu M-am sacrificat pentru tine. Pe o cruce de lemn... unde sângele a curs pentru tine... Eu am murit pentru tine, pentru viaţa ta, pentru fericirea ta... Alege acum drumul fericirii..."
Acest Om era Cel care te iubea, Cel care Îşi dăruise viaţa din dragoste pentru tine, Cel care avea să îţi fie alături în orice moment al vieţii tale... Dar, nu, nu, cuvintele mele îmbietoare te-au orbit din nou... Şi ai ales din nou drumul Fericirii. Dar tu nu ştiai că drumul meu se va termina curând... şi atunci nu vei rămâne decât tu, singur... Până şi eu, Fericirea, te voi fi părăsit. Dar tu nu ştiai... Şi ai mers mai departe. După un timp, nu mai întâlneai niciun prieten, nu mai zăreai niciun duşman, erai doar tu... în mijlocul pustietăţii. Te-ai oprit pentru a te uita în jurul tău. Cerul se întunecase, soarele dispăruse, nori negri se îngrămădeau pe bolta cerească... şi nimeni nu era lângă tine. Atunci, ai început să tremuri. Frica pusese stăpânire pe tine, pe viaţa ta, pe fiinţa ta. Cu glas moale, m-ai strigat. "Fericire, unde eşti? Unde eşti acum, când am nevoie de tine?! Mi-ai promis că-mi vei fi alături pentru totdeauna! Fericire, unde eşti? Unde eşti?!"
Dar eu nu mai eram acolo pentru tine... Eu plecasem în căutarea altor suflete rătăcitoare... Iar tu rămasei singur. Atunci, ai început să Îl cauţi pe Omul ce îţi vorbise la răscruce de drumuri. El era singurul care te putea ajuta... El era singurul care te-ar fi luat de mână... El era singurul care să-ţi alunge teama... Singurul care te iubea cu adevărat... Singurul care nu avea să te înşele... Inima ta tremurătoare îl striga. "Am nevoie de Tine... Te rog, te rog, ajută-mă. Vreau să aleg calea fericirii. Sunt atât de singur... Mi-e atât de frică... Te rog, te rog, ia-mă Tu de mână şi să mergem... Vreau să mă întorc la răscruce de drumuri... Te rog... Vreau să aleg calea fericirii adevărate, fericirea care se sacrifică pentru alţii... Am trăit prea mult pentru mine însumi... Mi-am irosit viaţa... Şi mă simt atât de singur... Iar sufletul mi-e atât de gol! Te rog, Tu, Cel care mă iubeşti, vino aici, alături de mine... Vreau să mă întorc la calea fericirii smerite...!"
Omul te-a luat în braţele Lui şi te-a purtat până la răscruce de drumuri. Aveai din nou de ales între Fericire şi fericire. Pe drumul Fericirii urma să fii lăsat singur, fără niciun prieten, fără niciun ajutor, fără nicio scăpare, când furtuna ameninţa să vină. Dar pe drumul fericirii... urma să fii clipă de clipă cu Omul care a murit pentru tine, Omul care te iubeşte, Omul care te învaţă cum să nu-ţi iroseşti viaţa, şi... cum să fii fericit. Cu adevărat fericit.
Te afli din nou la răscruce de drumuri. Acum, şi eu sunt aici. Eu şi Isus. De data asta, pe care fericire o vei alege? Vei continua drumul cu mine, Fericirea trecătoare, sau vei merge împreună cu Isus, cu fericirea autentică? Te afli din nou la răscruce de drumuri... Pe cine vei urma?