Trăiesc vremuri unice!
Doamne, nu ştiu ce va fi, dar Duhul Tău vorbeşte inimii mele şi ea acceptă că vor fi lucrări şi mai mari pentru sezonul în care doar am păşit. Cu Tine vom face mari isprăvi! Este o aşteptare, o foame mistuitoare a sufletului meu după revelaţiile Tale, o căutare asiduă a chipului şi a inimii Tatălui, o reîntoarcere la natura din care provin, natura Dumnezeească. Şi când la Scaunul de Domnie din Ceruri se aude glasul de tunet al Celui ce şade pe Tron:” venise vremea celor răscumparaţi ai Mei!”-(Isaia 63:4b), inima mea percepe acest sunet la unison cu inima Tatălui şi înţeleg că ESTE TIMPUL! Timpul să mă regăsesc în adâncul inimii Tale, acolo unde visul Tău se impregnează adânc în inima mea, acolo unde nu pot fi despărţit de dorintele Tale, doar de ale mele…Şi lucrul acesta nu mai pare greu de făcut când sunt acoperit de căldura blândă a bătăilor inimii Tale. Şi poate dorinţele şi visele mele nu erau rele, chiar le aveam de la Tine, dar şi acestea, uneori, sunt pervertite de lumea în care trăim şi de înţelegerea noastră omenească. Le dăm valenţe omeneşti, şi le vedem aşa cum trăim. Dar visele Tale nu sunt omeneşti, nu ne aparţin, ele sunt date să împlinească destine împărăteşti, să ne ajute să învaţăm cum să trăim în Visul Tău, domnind în viaţă împreună cu Tine, nu predestinaţi, ci fiind oameni al destinului…A Te căuta, înseamnă să redau viselor de la Tine viaţa din nou! Redescoperirea viziunii Tale pentru viaţa mea! Acum înţeleg ce Pavel spune Filipenilor:
” Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. “-Filipeni 3:10-14
Degeaba uit ce este în urma mea, dacă nu văd înainte inima Tatălui deschisă să mă îmbrăţişeze ca să mă remodeleze! Să-mi cureţe visele de lucrurile murdare şi străine cu care m-am infestat pe drumul parcurs. Degeaba încerc să las trecutul în urmă, dacă nu îl fac asemenea mortii lui Hristos.
Degeaba mă arunc inconştient înainte, frustrat de trecutul şi eşecurile mele, purtând mai departe resentimente în inimă pentru oameni şi chiar pentru Dumnezeu. E sinucidere! A te arunca “înspre ce este înainte” înseamnă a te ascunde în inima Tatălui. Doar acolo îţi vei găsi echilibrul, identitatea, drumul curat, vei descoperi ce este drept şi plăcut lui Dumnezeu…Să te arunci înspre înainte prin vederea lui Hristos!
De multe ori, inconştient, dorim să devenim omul viselor cuiva, influenţaţi de pasiuni, de lucruri bune. Dar El spune să despărţim ce este de preţ de ce este fără preţ şi ne cere “ să ne lipim” iarăşi de EL, să fim plini de pasiune pentru El. “De aceea aşa vorbeşte Domnul: “Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea”-(Ieremia 15:19)
A te ascunde în inima Tatălui înseamnă să cauţi să fii un om după inima lui Dumnezeu, ca David. Să cauţi mai mult decât orice să devii “omul visurilor lui Dumnezeu”! Şi poate că mi-e frică…Şi poate şi ţie îţi este frică să pui faţa în faţa visul tău cu Visul ADEVARULUI! Dar ce folos să mergi înainte fără o ţintă, fără un scop şi mai ales să pierzi din vedere scopul Lui.” Domnul a făcut toate pentru o ţintă…” – (Prov. 16:4a), să nu fim oameni care nu ştim încotro umblăm.
A venit timpul să-mi aliniez visele la visele Lui, să-mi acordez bătăile inimii cu ale Sale, să caut să fac voia Lui mai mult decât ce-mi doresc personal şi ce cred eu că mi-ar face bine. Şi nu pot face asta decât aruncandu-mă în inima lui Dumnezeu, îngropându-mă în dragostea neţarmurită a Tatalui care nu cunoaşte frica.” În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.”-(1Ioan4:18.)
NU vreau fiu un om cunoscut prin faptele mele mareţe şi nici să rămân un anomim căutând să devin omul visurilor cuiva. Vreau să fiu omul care împlineşte visele lui Dumnezeu, şi să fiu cunoscut de El, să răman ascuns adânc în inima lui de Tată, îngropat în dragostea Lui, ca să fiu apoi înviat, visele mele devenind visele Lui, să fiu omul visurilor lui Dumnezeu, omul după inima Lui!
“Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui.”-(Romani 9:28)
Luminița Ciuciumiș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu