luni, 19 octombrie 2009
joi, 15 octombrie 2009
Ce pret are Creierul tau

In spital se afla un pacient grav bolnav.
Rudele se adunasera in sala de asteptari, iar, in final, intra un medic
obosit si abatut. "Imi pare rau ca trebuie sa va dau o veste proasta," spuse
privind fetele ingrijorate "singura speranta pt. ruda d-voastra este
transplantul de creier. Este inca experimental, riscant si din punct de
vedere economic intru totul pe seama d-voastra.."Rudele ramasesera asezate, ascultand vestile proaste.
In sfarsit, unul intreba: "Ca sa stim, cat costa un transplant de creier?"
"Depinde," raspunse medicul " 5.000 euro e creierul de barbat, 200 euro cel de femeie."
Se lasa o lunga perioada de linsite, timp in care barbatii din sala incercau
sa nu rada si evitau privirile femeilor, chiar daca unii zambeau.
In final, curiozitatea il impinse pe unul sa intrebe:
"Dle. doctor, de ce aceasta diferenta de pret?"
Medicul zambi la aceasta intrebare atat de inocenta si raspunse:
"Cele femeiesti costa mai putin pt. ca sunt creiere folosite, celelalte sunt ca noi."
Cugetari

Nu-i de ajuns să faci binele, trebuie să-l faci si bine.
Denis Diderot
Nu vor purta coroana sus în cer cei care n-au purtat crucea aici pe pamant.
Charles Spurgeon
Alaturi de un prieten adevarat este cu neputinta sa ajungi la deznadejde.
Honore de Balzac
Putini oameni sunt destul de intelepti pentru a prefera critica ce le este folositoare, laudei care ii tradeaza.
Francois de La Rochefoucauld
Este de o mie de ori mai bine să fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.
Jack Penn
Poate ca banii sunt un lucru rau, dar nici saracia nu e mai breaza.
Eric Linklater
Pacea nu inseamna absenta razboiului, ci inseamna virtute, este o stare de spirit, de bunavointa, incredere si dreptate.
Baruch Spinoza
Oscar Wilde
Vor putea taia toate florile, insa nu vor putea opri primavara.
Pablo Neruda
Oamenii se obosesc de moarte tot cautand odihna.
Lawrence Sterne
Amanarea este hotul timpului.
John Dos Passos
Ura si focul trebuie inabusite din primul moment, altfel în urma lor ramane cenusa.
Ileana Vulpescu
Niciodata nu avem voie sa curmam elanurile si sa racim entuziasmele.
Gaston Berger
Cu cat fac mai multe planuri, cu atat ma izbeste realitatea.
Friedrich Duerrenmatt
Gabriel Liiceanu
Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inimă.
Arsenie Papacioc
Adevarata calatorie a cunoasterii nu consta în cautarea de noi tinuturi, ci in a avea ochi noi.
DoR De CeR

Te vreau mai aproape. Atât de aproape încât sã îmi acoperi fiinţa… sã mã pierd în Tine,în Imensitatea Ta,în Nesfârşitul Tãu…
Mi-e dor de strãlucirea Ta,mi-e dor sã rãsune în inimi laudele Tale şi cântecele de adorare…şi inima mea zice:” nu pentru mine Dumnezeule, ci pentru Numele tãu mare! Voia Ta sã se facã Doamne precum în Cer aşa şi pe pãmânt…”
Sufletul meu Te înalţã cãci Tu mã încânţi cu bunãtãţile Tale. Legile Tale sunt ca mierea pentru buzele mele, ca bucatele alese la o masã îmbelşugatã pe care mi-ai întins-o înainte. Ele îmi vindecã sufletul şi mã întremeazã în trupul meu. Cuvintele Tale îmi mângâie auzul şi mã învioreazã, îmi conduc paşii pe calea ce-mi stã în faţã.
…Eram un ciob, un fir de neant, dar Lumina Ta m-a oglindit ca un mãrgãritar. M-ai aşezat în cununa neprihãnirii, m-ai prins în dragostea Ta, sã nu mã mai pierd niciodatã. M-ai fãcut parte din frumuseţea Ta, m-ai fãcut sã miros ca Tine, ai pus Dumnezeirea Ta într-un fir de ţãrânã, ai fãcut legãmânt cu un rob şi m-ai fãcut un fiu al luminii.
Mã cuprinde un dor de Cer…sã Te gãsesc aproape. Sã-mi deschid ochii dimineaţa sã vãd lumea aşa cum Tu m-ai vãzut pe mine- cu ochii strãlucind de iubire. Sã-mi întind mâna şi mâna Ta sã atingã pe cei în suferinţã, sã-mi batã inima în ritmul bãtãii inimii Tale, sã aud strigãtul mut al inimilorcelor ce nu pot cuvânta.s8303191
Mã cuprinde un dor de Cer…de visele Tale! Mi-e dor sã

…mã cuprinde un dor de Cer!
“Am fost rãstignit împreunã cu Cristos şi trãiesc…dar nu mai trãiesc eu, ci CRISTOS TRĂIEŞTE ÎN MINE. Şi viaţa pe care o trãiesc acum în trup, o trãiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” – Galateni 2:20
Luminiţa Ciuciumiş
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Strigatul inimii mele

Tu sa mi-o asculti mereu,
vineri, 9 octombrie 2009
Tu esti special pentru ca esti creatia lui Dumnezeu!

Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.
De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.
Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.
Tot stelute primeau si cei talentati unii; puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute… Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.
Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.
Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.
Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca bulinute!!!
Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.
- Merita multimea asta de buline negre, isi spuneau omuletii unii altora.- Este clar ca nu e bun de nimic!
Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: „Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el.
In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.
Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.
Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.
- Ca ea vreau sa fiu!, ii trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!
- Nu este mare lucru, ii raspunse ea. In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.- Pe Eli?- Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.- Dar de ce?- Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.- Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?, striga el dupa ea.
Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.
- Dar nu este drept!, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.
Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:
- Eu aici nu raman!, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:- Pancinello, tu esti?, se auzi un glas patrunzator. Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!
Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.
- Stii cum ma cheama?, il intreba Pancinello.- Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat! Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca. Hmm… Se pare ca ai adunat ceva etichete…- Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!- Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!- Chiar nu-ti pasa?- Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!
Pancinello incepu sa rada:
- Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?
Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:
- Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!
Nimeni… niciodata… nu-l mai privise astfel pe Pancinello… si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…
- In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine, continua apoi Eli.- Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, raspunse Pancinello.- Stiu, mi-a povestit despre tine.- De ea de ce nu se prind etichetele?- Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!- Cum adica?- Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?- Pai, nu prea…- Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.

Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:
- Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!
Pancinello nu se opri din mers, dar gandi: “Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”
Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina…
joi, 8 octombrie 2009
Imagini din Johannesburg (Africa de Sud)

Piscina din fatza casei unde Dumnezeu mi-a vb gura catre gura, ca tu esti cel ales de El si ca ma cauti.. si ma vei gasi caci ma cauti dupa voia Lui.
Inima mea tanjeste dupa dragostea TA.

Magnolii.....iarna in Africa

un ingeras trimis de Taty sa ma vegheze in locul tau

Aici ma ascundeam ca sa visez la tine Iedidia;)))

doar eu visand la ziua revederii chipului tau drag

un ingerash....negrutz

un scump de bebe care m-a facut sa ma indragostesc

dormitorul ;))

aici ma plimbam in fiecare seara cu gandul la ....tine

Un foisor de vis .....si visele se implinesc ....TU ESTI VISUL MEU!

Cautand fatza Lui

adapandu-ma.....din dragostea Ta

la umbra ....aripilor Tale.....

...ii veti cunoaste dupa roadele lor .....=))

gratie si lumina

Asteptam sa intru in .....Sfanta Sfintelor...cu gandul la dragostea ta

pana la inima mea este un drum lung de parcurs. Doar cel ales are putere si rabdare sa il parcurga.... tu esti deja pe drumul spre inima mea si ii multumesc Domnului pt tine Iedidia.

gradina luxurianta unde Taty mi-a vb despre dragostea ta supranaturala.

Cel ales la suflet face planuri alese si staruie in planurile sale alese!
Tu esti dintre cei alesi .....

aici printzesa cerului servea masa cu gandul departe ....la printzul ei, Iedidia
aici am aflat planul Lui despre viata mea in urmatorii ani.... si despre apropierea ta de inima mea

o frumoasa cala la ea acasa, la sfarsit de iarna africana la fel de singura ca mine
asteptand implinirea promisiunilor Tale

Domnul este Pastorul meu... nu voi duce lipsa de nimic! deci nici de tine;))

Rascuparati vremea! Iata ca este o zi si un ceas hotarat de Domnul cand te voi intalni pe tine preaalesul inimii mele, caci Domnul este Acela care a condus pana aici pasii nostrii.

tu preaiubitul Domnului m-ai invatat ce inseamna sa fiu printzesa cerului si tot tu esti acela care mi-a aratat ce inseamna sa iubesti neconditionat! Fi binecuvantat suflet inocent de copil. (dragul meu Iedidia)

Tu Doamne imi intinzi masa in fatza potrivnicilor mei,
un ospatz necurmat am in Tine.

marți, 6 octombrie 2009
Clinica lui Dumnezeu - El e medicul suprem!
Am fost la clinica Domnului pentru un control de rutina si am constatat ca sunt bolnav: Cand Domnul mi-a masurat tensiunea, am remarcat ca tandretea mea era foarte scazuta. Cand mi-a verificat temperatura, termometrul indica 40 de grade de anxietate. Am facut si o electrocardiograma, iar diagnosticul a fost acela ca am nevoie de cateva transfuzii de iubire, deoarece arterele mele erau astupate de solitudine si amaraciune. Ele nu mai puteau iriga inima mea goala. Am fost la ortoped deoarece nu mai puteam sa merg alaturi de fratele meu. Nu puteam sa ii acord o imbratisare fraterna, pentru ca imi facusem o fractura cand m-am impiedicat de gelozie. Domnul mi-a mai descoperit o miopie datorita faptului ca nu puteam sa vad dincolo de aspectele negative ale aproapelui meu. Cand i-am spus Domnului ca urechile mele au asurzit, El a constatat ca am neglijat sa ascult zilnic vocea sa. In marea sa milostivire, Domnul mi-a oferit o consultatie gratuita. Astfel eu ma angajez, parasind aceasta clinica, sa
nu iau decat remediile naturale pe care Domnul mi le-a prescris in acest moment de adevar cu mine: Cand ma ridic din pat sa beau un pahar de recunostinta; Inainte de a merge la munca sa iau o lingura de pace. La fiecare ora sa aplic o compresa de rabdare si sa inghit un vas de umilinta. Spre casa sa imi fac o injectie cu o buna doza de iubire. Si, inainte de a merge la culcare, sa iau doua capsule de constiinta impacata. Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti! Insa
