duminică, 28 august 2011
miercuri, 24 august 2011
joi, 11 august 2011
Adevarata Dragoste!
Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un barbat pe departe de a fi chipes. Dimpotriva,pe langa faptul ca era mic de statura avea o cocoasa groteasca.
Intr`o zi l`a vizitat pe un comerciant din Hamburg,care avea o fata foarte draguta,pe care o chema Frumtje.Moise de indragosti disperat de fata care il privea cu vadita repulsie pentru infatisarea sa.
Cand a vizitat casa negustorului,inainte de plecare, Moise si`a luat inima in dinti, s-a dus la etaj unde era camera fetei pe a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete cereasca, iar el se zbatea in chinurile iadului atunci cand fata refuza sa se uite macar la el. Dupa cateva incercari de a lega o conversatie, Moise a intrebat`o timit:”Stiti de ce casatoriile se fac in cer?”
“Da” a raspuns fata, in timp ce se uita mereu in pamant.”Dar,dumneavoastra stiti de ce?”
“Da,stiu” a spus el.” Vedeti, in cer, la nasterea fiecarui baiat, Dumnezeu il anunta care v`a fi fata cu care se v`a casatori. Cand m`am nascut eu, mi s`a aratat viitoarea mireasa. Domnul mi`a spus:”Mireasa ta va fi cocosata!” Atunci am spus Domnului:”Doamne,o femeie cocosata ar fi o tragedie. Doamne, da`mi mie cocoasa si las`o pe ea sa fie frumoasa”
Fascinata de cuvintele lui, Frumtje si`a ridicat ochii din podea, acordand mana sa mai tarziu omului caruia i`a fost o sotie credincioasa.
De cele mai multe ori alegem sa privim numai ceea ce izbeste ochiul, la ce este frumos pe dinafara….fara a cauta mult mai adanc in interior. Numai acel ce cauta in “adancul”cuiva, poate descoperi adevarate “margaritare”.
M-am rugat sa ai picioare frumoase si sa alergi pt Dumnezeu!
miercuri, 1 iunie 2011
luni, 16 mai 2011
Tu Iedidia esti cel mai frumos lucru daruit de Dumnezeu mie
Dacă El a început să facă ceva în viața mea, cu siguranță nu se va opri din lucru până când se va uita la lucrul Său și va vedea că rezultatul e bun. Dacă ceva nu e bine în viața mea, înseamnă că ori nu El e cel care lucrează, ori încă nu a terminat de lucrat.
miercuri, 11 mai 2011
~May the Horses be...~
duminică, 8 mai 2011
If you wait to do everything until you're sure it's right, you'llprobably never do much of anything.
luni, 21 martie 2011
CE A PROMIS VA FACE
Facă-vi-se după credinţa voastră! (Matei 9:29)
A te ruga pentru ceva poate fi definit astfel: „Să te rogi în felul tău cu deplină credinţă; să ajungi să fii sigur, în timp ce te rogi, că rugăciunea ta a fost acceptată şi auzită; şi înainte să aibă loc evenimentul, cu încredere anticipată, să devii efectiv conştient că ai primit ceea ce ai cerut“.
Să ne aducem aminte că nici o circumstanţă pământească nu poate împiedica împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Noi trebuie să privim neclintiţi la Cuvântul Său neschimbător şi nu la nesiguranţa acestei lumi în continuă schimbare. Dumnezeu doreşte ca noi să credem Cuvântul Său fără nici o altă dovadă, şi atunci El este gata să ne facă după credinţa noastră.
Odată ce a fost Cuvântul Său,
Când El a zis: „Voi face“, [vezi Evrei 13:5]
Lucrul acela va veni în cele din urmă;
Dumnezeu Îşi va ţine totuşi promisiunea. [vezi 2 Cor. 1:20]
Rugăciunile din perioada Cincizecimii erau rostite cu o credinţă aşa de simplă încât erau ca şi cum ai fi încasat un cec. Robert Anderson
Dumnezeu a zis … Şi aşa a fost. Geneza 1:9
joi, 17 martie 2011
Stai acolo unde te-a pus Dumnezeu
Rămâi acolo până îţi voi spune eu. (Matei 2:!3)
Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,
Deşi aş vrea atât de mult să plec;
Ardeam de nerăbdare să merg înainte cu oamenii simpli,
Da, vroiam să-i conduc, Tu ştii.
Mi-am plănuit să ţin pasul cu muzica tare,
Să mă bucur când steagul flutură în vânt,
Să stau drept şi mândru în mijlocul luptei,
Dar voi sta acolo unde m-ai pus.
Voi sta acolo unde m-ai pus; voi lucra, dragă Doamne,
Chiar dacă ogorul este mic şi îngust,
Şi pământul este neîngrijit şi plin de pietre mari,
Şi pare a fi lipsit de viaţă.
Ogorul este al Tău, numai dă-mi sămânţa,
Şi o voi semăna fără teamă;
Voi ara pământul uscat şi voi aştepta ploaia,
Şi mă voi bucura când primele fire verzi se vor ivi;
Voi lucra acolo unde m-ai pus.
Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,
Voi suporta povara şi arşiţa zilei,
Încrezându-mă întotdeauna în Tine pe deplin; când va apune soarele
Voi pune spicele de grâu la picioarele Tale.
Şi apoi, când lucrarea mea de pe pământ se va sfârşi şi se va împlini,
În lumina strălucitoare a eternităţii,
Când toate dosarele vieţii s-au închis, voi vedea cu siguranţă
Că a fost mai bine să stau decât să plec;
Voi sta acolo unde m-ai pus.
O, inimă neliniştită – care baţi împotriva gratiilor închisorii împrejurărilor tale şi tânjeşti după un câmp mai larg de utilitate – lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dirijeze toate zilele. Răbdarea şi încrederea, chiar în mijlocul monotoniei rutinei tale zilnice, vor fi cea mai bună pregătire pentru a mânui cu curaj stresul şi tensiunea unei oportunităţi mai mari, pe care Dumnezeu s-ar putea să ţi-o trimită într-o zi.
marți, 15 martie 2011
Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! (Apocalipsa 15:3)
odihneam în fotoliul meu în timp ce întunericul nopţii creştea tot mai mult. Deşi camera mea era luminoasă şi
plăcută, puţin din întunericul de afară parcă
se furişase în sufletul meu, acoperindu-i viziunea spirituală. În zadar am încercat să văd mâna suverană care ştiam că o ţine pe a mea şi că îmi conduce picioarele înconjurate de ceaţă de-a lungul unui drum prăpăstios şi alunecos de suferinţă.
Cu inima plină de durere am întrebat: «De ce Se poartă Domnul în felul acesta cu un copil al Său? De ce-mi trimite atât de des dureri aşa de ascuţite şi de amare? De ce îngăduie această slăbiciune nesfârşită care împiedică buna slujire pe care doresc atât de mult să o ofer sărmanilor Lui slujitori?»
Aceste întrebări nerăbdătoare au primit repede răspuns printr-un limbaj foarte ciudat. Totuşi, n-a fost nevoie de nici un interpret, cu excepţia şoaptei atente a inimii mele. Pentru un timp, a domnit liniştea în camera micuţă, fiind întreruptă doar de trosniturile unui buştean de stejar care ardea în şemineu. Dintr-odată am auzit un sunet plăcut şi liniştit: o notă muzicală slabă, dar clară, ca trilul gingaş al unui prigor sub fereastra mea.
Am întrebat cu voce tare: «Ce poate fi aceasta? Cu siguranţă nici o pasăre nu poate cânta afară în acest timp al anului sau noaptea». Dar din nou s-au auzit notele slabe, triste, atât de plăcute şi melodioase, şi totuşi suficient de misterioase ca să ne facă să ne minunăm. Atunci prietena mea a exclamat: «Vine din buşteanul de pe foc!» Focul descătuşa muzica prizonieră din adâncul inimii bătrânului stejar!
Probabil că stejarul a învăţat acest cântec în timpul zilelor când îi mergea bine – când păsărelele cântau vesele pe crengile lui şi când lumina blândă a soarelui îi poleia frunzele gingaşe cu aur. Dar el a îmbătrânit şi s-a făcut tare de atunci. Inel după inel de creştere noduroasă au pecetluit melodia lui de mult uitată, până când limbile nemiloase ale focului i-au mistuit duritatea. Căldura intensă a focului smulgea din el, în acelaşi timp, un cântec şi un sacrificiu. Atunci am realizat: când flăcările suferinţei scot cântări de laudă din noi, suntem cu adevărat curăţiţi, şi Dumnezeul nostru este glorificat!
Poate că unii dintre noi suntem ca acest buştean al stejarului bătrân: reci, duri, insensibili, şi niciodată cântând vreun cântec melodios. Numai flăcările care ard în jurul nostru dau drumul notelor încrederii în Dumnezeu şi aduc fericita ascultare de voia Sa. Pe când mă gândeam la aceasta, focul ardea, şi sufletul meu a găsit o dulce mângâiere în parabola descoperită atât de ciudat înaintea mea.
Da, să cânţi în foc! Dumnezeu, ca să ne ajute, foloseşte uneori singura cale prin care El poate să scoată armonie din inimile noastre tari şi reci: lasă cuptorul să se «încălzească de şapte ori mai mult … decât se cădea să-l încălzeasc㻓 (Daniel 3:19).
marți, 22 februarie 2011
Dacă...
la înviere, în ziua de apoi.”Yeshua i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Adonai”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti HaMashiach, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” Yochanan 11:20-27Azidimineață, mergeam la rugăciune și pe drum mi-a venit în minte întâmplarea din Yochanan 11, cu învierea lui El'azar, sau mai bine zis discuția lui Yeshua cu Marta.
Vorbeam cu Adonai și m-am trezit că ori El mă întreabă, ori mă întreb singură, dacă mai cred pentru ceea ce mi-a promis cu mulți ani în urmă. Am tras aer adânc în piept și am răspuns mai amar ”visul meu a murit. Dacă era de la Tine s-ar fi împlinit... dacă erai Tu, visul meu nu murea, pentru că știu că orice e de la Tine se împlinește”. Am simțit că mă privește ca și pe un copil care nu pricepe nimic, ca și cum îi amintesc de Marta.
El'azar se îmbolnăvise și trăgea să moară, iar surorile lui (Marta și Miriam) au trimis vorbă lui Yeshua să vină repede pentru că fratele lor e pe moarte. Yeshua nu doar că nu S-a grăbit să-l salveze, dar a mai și zăbovit în locul în care era, iar în momentul în care vine în Beit-Anyah, El'azar era deja în mormânt de 4 zile și Marta cu Miriam deja ședeau shivah pentru El'azar.
Shivah este un ritual care are loc imediat după îngroparea mortului (care se întâmplă după o zi, sau în aceeași zi cu decesul). Shivah înseamnă șapte și se referă la 7 zile de jale, în care se plânge după cel decedat. Ruda cea mai apropiată mortului, devine ”Avel” (bocitor/ cel care jelește), iar acesta are datoria de a ”sta shivah” în timp ce toate rudele și apropiații vin să mângâie familia.
Yeshua apare de parcă a venit să jelească mortul împreună cu surorile lui El'azar, iar Marta Îl întâmpină și își exprimă resemnarea ei cu replica „Adonai, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Elohim, Îţi va da Elohim.” Ăsta e un răspuns spiritual după părerea mea. Nu era supărată pe Yeshua că n-a venit mai repede, nu-L învinovățea cu nimic și încă mai declară că ea știe că orice ar cere Yeshua de la Tatăl, Acesta îi va da. Foarte matur din partea lui Marta! Și foarte firesc...
”Dacă Adonai S-ar fi îndurat, n-ar fi căzut casa peste mine. Dacă Adonai ar fi fost cu mine, nu ajungeam fără locul de muncă. Dacă Adonai ar fi făcut o minune, nu s-ar fi ajuns aici.” - Astea sunt replici stupide.
Yeshua, Fiul Dumnezeului Celui Atotputernic stă în fața ta și tu îi spui că dacă ar fi fost aici când aveai tu nevoie, nu s-ar fi întâmplat cutare lucru? Dar stă în fața ta acum, chiar dacă pare prea târziu și-ți spune că promisiunile Lui nu s-au sfârșit și îndurările Lui nu sunt la capăt, că și în moarte e nădejde pentru că El a biruit moartea. Crezi?
Yeshua stă în fața lui Marta și-i spune ”Fratele tău va învia” iar Marta continuă în filozofia ei „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de apoi.” După modelul ”unde dai și unde crapă”, Marta a crăpat și ea unde a putut și în loc să înțeleagă simplu ce-i spunea Yeshua, ea își etala cunoștiințele despre învierea morților. Yeshua nu renunță ușor și-i mai spune ”Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti HaMashiach, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
Acesta e un gen de credință inutilă, asemănătoare cu ”și dracii cred și se înfioară”(Yaakov 2:19).
De multe ori Yeshua vine la mine, să-mi vorbească despre caracterul Lui neschimbat, despre promisiunile Lui care se împlinesc și când mă întreabă dacă sunt în stare să cred, eu îi răspund vag ”cred că Tu Ești Fiul lui Dumnezeu”. Nu-I ajută cu nimic că eu cred lucrul ăsta și pe mine nu m-ajută nici atât. Genul acesta de credință nu poate să facă nimic.
Nu zice nimeni că e ușor să aștepți cu disperare ajutorul Lui și pe când să vină, te trezești ”cu mortul în casă”. Nu zice nimeni că e ușor să mai crezi când tot din tine strigă ”mai bine resemnează-te odată!” Nu e ușor să vezi că până și zilele de jale ți-s aproape gata și că El nu vine nici măcar să îți prezinte condoleanțe, dar găsește speranță în lucrul acesta. Dacă Yeshua nu vine să stea shivah cu tine, înseamnă că are de gând să aducă viață în lucrurile tale moarte. Când vine, El nu vine să vadă câte versete știi pe tema problemei tale, ci vine să vadă dacă mai crezi că El poate acum.
E ușor să te gândești la trecut și cum ar fi fost dacă... și e ușor să crezi că vei avea parte de bunătatea Lui în Malchut HaElohim (Împărăția lui Dumnezeu), dar nu e ușor deloc să crezi acum -- că acum El poate și vrea să-ți facă bine.
Eu nu zic că nu există lucruri pe care le lasă să moară și sunt bune moarte, dar dacă S-a ”deranjat” Yeshua să vină până în dreptul tău, să nu crezi că a venit să bocească, ci a venit să aducă viață în lucrurile tale moarte.
În planurile lui Adonai, nu există ”dacă ai fi fost Tu Doamne, nu s-ar fi întâmplat nenorocirea”. În planurle lui Adonai până și nenorocirea se întâmplă spre slava Lui, oricât de stupid ar suna lucrul acesta.
El e învierea și viața și dacă visele mele sunt în El, chiar dacă ar muri, vor trăi. Chiar dacă le-am îngropat și deja sunt în stare de putrefacție, din moarte am să le primesc înapoi.
AZI DUMNEZEUL MEU MI-A RASPUNS! AZI STIU CA ASTEPTAREA CELUI NEPRIHANIT ESTE DOAR BUCURIE CHIAR DACA .... VOR MURI TOATE VISELE MELE, VOR TRAI CACI SUNT IN EL. CHIAR DACA LE-AM INGROPAT SI SUNT DEJA IN STARE DE PUTREFACTIE DIN MOARTE AM SA LE PRIMESC INAPOI .... MA INCRED IN EL SI IL FAC PE EL STANCA VIETII MELE, ADAPOSTUL MEU, IUBITUL INIMI MELE! TOT CE MI-A PROMIS PE DATA DE 19-02-2010 SE VA FACE - NU STIU CUM DAR ALEG SA CRED SI SA MA INCRED IN EL!
pus la incercare
"puneti-Ma la incercare, zice Domnul " Maleahi 3.10
El îmi este!
Îmi doresc să mă ascund în Dumnezeire…dar m-am ascuns aşa de mult înlăuntrul meu încât nu mă regăsesc.
…nimeni…
Mi-s clipele grele ca plumbul. Inima îmi tânjeşte după ceva,cândva real în mine, dar a devenit poveste…mi-e dor şi dorul îmi este un blestem al sufletului. Mă duce în pragul nefiinţei, acolo, unde eu nu mai sunt eu şi nu mai e nimic după…
Mi-e frică să mai cred, mi-e frică de atingerea luminii pe pleoape-mi, mi-e frică de tresărire, mi-e frică de viată ca şi când ar fi moarte. Totul este îngrozitor de nemişcat ca într-un coşmar. Mă simt ca un om viu într-un coşciug. Ca o inimă de carne într-un trup de piatră…bătăile ei îi provoacă inevitabila zdrobire…Pe cine încălzeşte că bate?
…paşii îmi sunt goi, nu lasă urme…nimeni nu mă cunoaşte, nimeni nu m-a văzut, nimeni.
…resemnare…
Pe piatră calc şi vântul îmi şuieră. Pustiul mi-e locul de poposire.
Eu nu îmi sunt deajuns…
Plâng, şi lacrimi mă plâng, gem şi jelirea mă sfâşie, mă tem că nu sunt prea aproape să mă ţin de mână când piciorul îmi alunecă pe abrupt. Mi-am căutat salvarea oglindindu-mă, strigătul se sparge în mine şi vibrez a durere mocnită…mă tem că nu îmi sunt deajuns ca să mă salvez. Resemnarea îmi este fugă, dar piciorul se încăpăţânează împotriva inerţiei să mă ducă la Calvar. Locul morţii. Oare nu am murit de tot? Ce mai trebuie să las în urmă? La ce trebuie să mai renunţ?...La mine!
…alunec…
E o cădere lină, ca o acoperire de aripi, ca un cânt de îngeri…Îmi regăsesc deschiderea pleoapelor în lumină, îmi încălzesc primăvara în priviri, mă odihnesc în ţinerea de mână a Unuia cu Semne de Cuie în Palme. Nu îmi sunt eu…şi sunt. Salvarea mi-e oglindită în Chipul Celui ce e în mine. Eu, nu îmi sunt deajuns…Elîmi este!
joi, 17 februarie 2011
..Trebuie,desi.... ! de dragul tau Iedidia
‘trebuie sa ma ridic,
desi nu am putere..
trebuie sa lupt,
desi nu am nici o speranta,
trebuie sa cred,
desi nu vad minunea!
trebuie sa merg nainte,
desi nu vad nimic in zare..
trebuie sa zambesc,
desi tristetea nu se vede…
trebuie sa cant,
desi inima imi tace!
trebuie sa vorbesc,
desi nu am cuvinte pe buze..
trebuie sa
visez,
desi nu se implinesc!
trebuie sa citesc,
desi nu inteleg..
trebuie sa privesc,
desi nimeni nu imi vede ochii!
trebuie sa astept,
desi nu vine.!..
