sâmbătă, 13 ianuarie 2018

El al meu...


-->
Astăzi, mai mult ca oricând, simt nevoia să vorbesc cu tine… nici măcar nu ştiu cine eşti, dar sunt conştientă că în curând vom fi una, căci tu eşti parte din mine, iar eu o parte din tine… Eu sunt doar a ta, mă pregătesc pentru tine. Însă, până voi ştii că tu eşti EL al meu, eu sunt logodnica Lui Isus (2 Corinteni 11:2).



-->
Oare ce faci tu acum? Te gândeşti la mine, soţia ta pregătită de Dumnezeu? Uite, eu mă duc să privesc luna. O priveşti şi tu, nu-i aşa? Spune-i să-mi transmită ceva… Dacă mă va mângâia cu razele ei, înseamnă că îmi trimiţi o îmbrăţişare… Sting lumina din camera mea şi privesc luna. Da, simt caldă îmbrăţişarea ta, îţi simt şi zâmbetul… şi mai aud parcă şi gândurile tale care se îndreaptă spre El, prietenul nostru cel mai bun… zâmbesc… şi tu la fel…


-->Dacă m-aş duce în pădure şi aş zbura printre copaci, aş culege flori şi ciupercuţe, aş asculta cântecul păsărilor, aş prinde fluturaşi coloraţi, pe care i-aş admira, ştiu că şi tu ai face la fel, măcar te-ai gândi la copilăria ta… Şi astfel, amândoi ne vom aduce aminte de tot ce a făcut El pentru noi până acum. Îi mulţumim amândoi, iar El, dragostea lumii, zâmbeşte împreună cu Tatăl. -->
Dacă aş privi asfinţitul şi aş lua o pasăre pe care aş mângaia-o, aceasta ma va rasplati cu un zbor până în depărtare, pe cerul în nuanţe de pastel. În timpul acesta, ştiu că şi tu ai fi, undeva, la munte privind asfinţitul şi ai încăleca pe un vultur… Ne întâlnim o clipă în ceruri, acolo unde este El şi Îl privim deodată pe cel care ne-a dat viaţa, fericirea, totul.
Sau, daca as privii picurii de ploaie, lacrimile mele s-ar alatura lor... Stiu ca si tu vei fi trist in clipa aceea... Poate nu-ti vei da seama de ce... Dar privind lacrimile curate ale norilor te vei gandi ca si eu sunt asemenea lor, tot curata, perfectiune pentru tine. Si daca as vedea curcubeul si fata mea s-ar insenina, stiu ca si tu te vei gandi la topoganul copilariei tale, s-au la casuta colorata din povesti... Eu as rade si tu la fel. In acea clipa ii vom multumi Lui, caci El este zambetul nostru.
Sau, daca intr-o noapte, somnul te paraseste,te duci la fereastra si privesti cerul... Eu fac la fel, caci nu pot adormi... amandoi ne uitam la stele si visam sa ajungem odata acolo... Stim ca trebuie intai sa ne intalnim caci impreuna vom ajunge sus... Si mai stim ca atunci cand vom fi acolo, Cineva ne va intampina:"EL"... Un zambet incarcat de ce-a mai deplina fericire ne incolteste pe chip... Deja ne vedem impreuna, ne uitam ochi in ochi si simtim aerul parfumat al stelelor...

--> -->t..-->

-->
Doamne…vreau, dragul meu Domn sa ma cufund in dragostea Ta curata… vreau sa traiesc in adevar si lumina… vreau sa fiu lumina… vreau sa traiesti Tu prin mine… vreau sa respire Cuvantul Tau… vreau ca in toate domeniile vietii mele Tu sa
fii stapan… sa domnesti cu putere… vreau sa ma transformi intr-o perla a cerului… vreau sa fiu o prietena, o sotie si o mama dupa voia Ta, ea este sfanta, placuta si desavar
sita…vreau sa fiu golita de tot ce este lumesc si firesc in mine… ca sa pot fi
umpluta de dragostea Ta… de bunatate din bunatatea Ta… de compasiune pentru cei din jur…
de Tine… de frumusetea Ta…
Treci printre funiile de stele… si leaga-ma cu funiile dragostei…

-->
TE IUBESC!

--> -->

When god made you


Cand Dumnezeu te-a creat


Intotdeauna a fost un mister pt mine
Cum doua inimi pot veni impreuna si dragostea poate dura o vesnicie
Acum ca te-am gasit cred ca un miracol se intampla cand
Dumnezeu ti-l trimite pe cel perfect (menit pt tine


Refren:
Nici nu mai intreb "de ce", niciodata nu am fost atat de sigur de ceva
In toata viata mea
Ma intreb ce a gandit Dumnezeu cand te-a creat
Ma intreb daca stia tot ceea ce aveam nevoie
Pentru ca mi-a indeplinit toate dorintele
Atunci cand Dumnezeu te-a creat trebuie sa se fi gandit la mine


Promit ca oriunde vei merge
Oriunde viata te va conduce
Cu toata inima voi fi acolo (langa tine)
Si de acum incolo vreau sa stii
Nu voi lasa nimic sa ne desparta
Si ii voi iubi pe cei ce ii iubesti tu


Nici nu mai intreb "de ce" niciodata nu am fost atat de sigur de ceva
In toata viata mea
Ma intreb ce a gandit Dumnezeu cand te-a creat
Ma intreb daca stia tot ceea ce aveam nevoie
Pentru ca mi-a indeplinit toate dorintele
Atunci cand Dumnezeu te-a creat trebuie sa se fi gandit la mine


El a facut soarele a facut luna
Sa se armonizeze intrun acord perfect
Una nu poate fi fara cealalta
Trebuie sa fie impreuna
Si de aceea stiu ca e adevarat
Tu esti pentru mine si eu sunt pentru tine
Caci lumea mea nu e bine fara tine in viata mea


Nici nu mai intreb "de ce", niciodata nu am fost atat de sigur de ceva
In toata viata mea
Ma intreb ce a gandit Dumnezeu cand te-a creat
Ma intreb daca stia tot ceea ce aveam nevoie
Pentru ca mi-a indeplinit toate dorintele
Atunci cand Dumnezeu te-a creat trebuie sa se fi gandit la mine


El trebuie sa fi auzit fiecare rugaciune care m-am rugat
Pentru ca stia tot ceea ce aveam nevoie cand Dzeu te-a facut
Cand visele devin realitate
Cand Dumnezeu te-a creat trebuie sa se fi gandit la mine

E timpul sa te eliberez din visele mele

In seara asta m-am suparat foarte tare... de fapt nu a fost chiar suparare mai mult dezamagire..Stiti cum e atunci cand ai nevoie de un prieten si cea mai buna prietena a ta gaseste ceva mai important de facut? Sau ca atunci cand cineva isi incalca promisiunea? Cam asa ceva am simtit si eu numai ca motivul a fost altul... M-am simtit dezamagita de o persoana pe care o credeam altfel...poate asta am vrut eu sa cred ca e adevarat... poate nu am vrut sa observ adevarata fata pentru ca stiam ca nu o sa fie cum imi doresc eu, cum ar trebui sa fie... poate am crezut din toata inima ca desi e altfel se poate schimba... i-am daruit toate increderea si dragostea... si in schimb am primit un raspuns pe care nu il asteptam...

Cineva m-a intrebat o data daca cred ca oamenii se pot schimba... nu am stiut ce sa ii raspund, acum stiu... oamenii daca isi doresc din toata inima ,se pot schimba... doar ca nu se schimba pentru ca le e mult mai usor asa....Am invatat in seara asta ca daca daruiesti toata dragostea si increderea nu e niciodata o asigurare ca vei primi acelasi lucru in schimb... poti doar sa speri si sa astepti... si daca intr-adevar nu ai primit in schimb ce meritai, poate inseamna ca meriti ceva mai bun... poate inseamna ca trebuie sa inveti sa-i dai drumul si sa-ti gasesti propria cale , pentru ca viata uneori e grea, uneori ne pune piedici dar mereu trebuie sa stim sa ne ridicam... si sa tintim mai sus decat prima oara, sa iubim mai mult ca niciodata cu o dragoste jertfitoare ca a Lui si sa daruim tot ce avem fara sa cerem nimic in schimb... de multe ori ne indragostim fara speranta, de cine nu trebuie, de cine nu e pentru noi...de cine nu e voia Lui... Fiecare are o perioada in care sa se afunde in adancuri abisale cel mai important e sa stie sa-si pasteze speranta sa-si gasesca din nou aripile si sa isi ia zborul catre nemarginitul orizont care il asteapta... catre visuri inca nerealizate, care iubiri necunoscute...am realizat azi ca fiecare vis trebuie sa se sfarsasca cand ne trezim, pentru a face loc realitatii , care uneori nu e atat de placuta, dar e realitatea noastra... mi-am dat seama ca uneori suntem prea naivi si credem ca in vreun fel vom putea insela timpul, si vom putea visa mai mult...dar timpul trece pe langa noi fie ca ne dorim fie ca nu... trebui sa invatam sa ni-l facem aliat si nu dusman... trebuie sa-l folosim sa ne maturizam...si sa ne dam seama ca nu toate visele pot deveni realitate, si uneori e nevoie de un dus rece sa ne trezim din lumea de basm la realitate...

Am realizat azi ca oricat de mult am iubi o persoana nu o putem obliga sa faca parte din viata noastra... Am invatat ca aparentele insala, dar oamenii insala si mai mult... si mi-am dat seama ca daca iubim o persoana ar trebui sa facem orice pentru ca ea sa fie fericita...chiar daca asta ne-ar durea cel mai tare...Ar trebui sa fim capabili sa facem sacrificiul suprem: sa ii dam drumul daca asta l-ar face fericit si sa ne indreptam toata atentia si dragostea catre El , caci doar El stie sa scrie povesti de dragoste unice si speciale.

Povestea mea


Ai simtit vreodata o durere atat de profunda incat sa
nu mai poti respira? Ai simtit vreodata cum pur si simplu inima ti se frange? Cum singura raza de lumina care aparuse dupa lungi asteptari se pierde in urmbra norilor plumburii si grei care iti apasa umerii mai tare si mai tare...si simti ca te prabusesti? Ai simtit vreodata ca lumea ti se nariue sub ochii secati de lacrimi? Ai simtit vreodata ca ai picat in cel mai adanc abis al suferintei dupa ce credeai ca urcasei pe cea mai inalta culme a fericirii? Ai simtit vreodata cum totul isi pierde culoarea si devine gri? Ai simtit vreodata ca esti invisibila cand persoana care credeai ca va conta cel mai mult pentru tine nu te-a observat? Ai simtit vreodata ca cineva ti-a frant aripile si din zborul catre inaltul cerului ai picat pe pamant? Ai simtit vreodata ca cineva ti-a spulberat si ultimul strop de speranta? Ai simtit vreodata cum niste cuvinte te pot durea mai tare decat 1000 de lovituri? Ai simtit cum cineva ti-a rapit ultima rasuflare? Ai simtit vreodata cum cineva ti-a risipit si ultima farama de INCREDERE? Te-a ranit vreodata un simplu trecator, un strain incat sa-ti franga inima si sa-ti fure si ultima incercare de a te inalta catre infinit? Eu le-am simtit pe toate...
Am fost doar un fluture ce a trait o zi... am fost o soapta pe buzele tale... am fost doar o farama de VIS... acum nu mai sunt NIMIC...pt ca tu Doamne Dumnezeule esti totul pentru mine si Tu scrii azi ce-a mai frumoasa poveste de dragoste "POVESTEA MEA".

100 versete de lauda

1. 1 Cronici 29.13: „Acum, Dumnezeul nostru, Te laudam si preamarim Numele Tau glorios".


2. 2 Cronici 5.13,14: „Cand cei ce sunau din trambite si cei ce cantau, unindu-se într-un glas ca sa mareasca si sa laude pe Domnul, au sunat din trambite, chimvale si celelalte instrumente si au marit pe Domnul prin aceste cuvinte: «
Pentru ca este bun, pentru ca indurarea Lui tine în veci!» in clipa aceea, casa, si anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. Preotii n-au putut sa mai stea acolo ca sa faca slujba, din pricina norului; pentru ca gloria Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu".
3. 2 Cronici 20.21: „Apoi in invoire cu poporul, a numit niste cantareti care, imbracati cu podoabe sfinte si mergand inaintea ostirii, laudau pe Domnul si ziceau: «Laudati pe Domnul, pentru ca indurarea Lui tine in veac!»"

4. Psalmul 5.11: „Atunci toti cei ce se incred in Tine se vor bucura, se vor veseli intotdeauna, pentru ca Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tãu".


5. Psalmul 7.17: „Eu voi lauda pe Domnul pentru dreptatea Lui si voi canta Numele Domnului, Numele Celui Preainalt".

6. Psalmul 9.1,2: „Voi lauda pe Domnul din toata inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi canta Numele Tau, Dumnezeule Preainalte".
7. Psalmul 9.11: „Cantati Domnului care imparateste in Sion, vestiti printre popoare ispravile Lui".

8. Psalmul 13.6: „Cant Domnului, caci mi-a facut bine".

9. Psalmul 18.3: „Eu strig: «Laudat sa fie Domnul!» si sunt izbavit de vrajmasii mei".


10. Psalmul 18.49: „De aceea, Doamne, Te voi lauda printre neamuri, voi canta spre slava Numelui Tau".
11. Psalmul 22.3: „Totusi Tu esti Cel Sfant si Tu locuiesti în mijlocul laudelor lui Israel".

12. Psalmul 22.22: „Voi vesti Numele Tau fratilor mei si Te voi lauda in mijlocul adunarii".


13. Psalmul 28.6: „Binecuvantat sa fie Domnul, pentru ca asculta glasul rugaciunilor mele".
14. Psalmul 29.2: „Dati Domnului gloria cuvenita Numelui Sau! Închinati-va inaintea Domnului imbracati cu podoabe sfinte!"

15. Psalmul 31.19: „O, cat de mare este bunatatea Ta, pe care o pastrezi pentru cei care se tem de Tine si pe care o arati celor care se incred in Tine, in fata fiilor oamenilor!"

16. Psalmul 32.11: „Neprihanitilor, bucurati-vã în Domnul si veseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana!"

17. Psalmul 33.1: „Neprihanitilor, bucurati-vã in Domnul! Oamenilor fara prihana le sta bine cantarea de lauda".

18. Psalmul 34.1: „Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi intotdeauna in gura mea".

19. Psalmul 35.18: „Si eu Te voi lauda in adunarea cea mare si Te voi slavi in mijlocul unui popor mare la numar".
20. Psalmul 35.27: „Sa se bucure si sa se veseleasca cei ce gasesc placere in nevinovatia mea si sa zica neancetat: «Marit sa fie Domnul, care vrea pacea robului Sau!»"
21. Psalmul 35.28: „Si atunci limba mea va lauda dreptatea Ta, in toate zilele va spune lauda Ta".
22. Psalmul 40.3: „Mi-a pus in gura o cantare noua, o lauda pentru Dumnezeul nostru. Multi au vazut lucrul acesta, s-au temut si s-au increzut in Domnul".
23. Psalmul 42.11: „Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, pentru ca iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu".

24. Psalmul 44.8: „Noi, in fiecare zi, ne laudam cu Dumnezeu si pururea slavim Numele Tau".


25. Psalmul 47.1: „Bateti din palme, toate popoarele! Inaltati lui Dumnezeu strigate de bucurie!"
26. Psalmul 47.6: „Cantati lui Dumnezeu, cantati! Cantati Imparatului nostru, cantati!"
27. Psalmul 48.1: „Mare este Domnul si laudat de toti, in cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfant".
28. Psalmul 50.14: „Adu ca jertfa lui Dumnezeu multumiri si implineste-ti promisiunile facute Celui Preainalt".

29. Psalmul 50.23: „Cine aduce multumiri ca jertfa, acela Ma glorifica si celui ce vegheaza asupra caii lui, aceluia ii voi arata mantuirea lui Dumnezeu".
30. Psalmul 51.15: „Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta".

31. Psalmul 52.9: „Te voi lauda intotdeauna, pentru ca ai lucrat; si, in fata copiilor Tai, voi nadajdui in Numele Tau, pentru ca este binevoitor".
32. Psalmul 54.6: „Atunci Iti voi aduce jertfe de bunavoie, voi lauda Numele Tau, Doamne, pentru ca este binevoitor".


33. Psalmul 56.4: „Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu Cuvantul Lui. Ma incred in Dumnezeu si nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni?"


34. Psalmul 56.10: „Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu Cuvantul Lui, da, ma voi lauda cu Domnul, cu Cuvantul Lui".


35. Psalmul 56.12: „Dumnezeule, trebuie sa implinesc promisiunile pe care Ti le-am facut; Iti voi aduce jertfe de multumire".


36. Psalmul 57.7: „Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi canta, da, si voi suna din instrumentele mele".


37. Psalmul 57.9: „Te voi lauda printre popoare, Doamne! Te voi canta printre neamuri".


38. Psalmul 63.3: „Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele canta laudele Tale".


39. Psalmul 63.4: „Te voi binecuvanta dar toata viata mea si în Numele Tau imi voi ridica mainile".


40. Psalmul 63.5: „Mi se satura sufletul ca de niste bucate grase si miezoase si gura mea Te lauda cu strigate de bucurie pe buze".


41. Psalmul 66.2: „Cantati glorie Numelui Sau, mariti gloria Lui prin laudele voastre".


42. Psalmul 66.8: „Binecuvantati popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceti sa rasune lauda Lui!"


43. Psalmul 67.3: „Te lauda popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te lauda".


44. Psalmul 68.19: „Binecuvantat sa fie Domnul, care zilnic ne poarta povara, Dumnezeu, mantuirea noastra".


45. Psalmul 69.30: „Atunci voi lauda Numele lui Dumnezeu prin cantari, si prin laude Il voi preamari".


46. Psalmul 71.8: „Sa mi se umple gura de laudele Tale si-n fiecare zi sa Te slaveasca!"


47. Psalmul 71.14: „Si eu voi nadajdui pururi, Te voi lauda tot mai mult".


48. Psalmul 74.21: „Sa nu se intoarca rusinat cel apasat, ci nenorocitul si saracul sa laude Numele Tau!"


49. Psalmul 79.13: „Si noi, poporul Tau, turma pasunii Tale, Te vom lauda in veci si vom vesti din neam in neam laudele Tale".


50. Psalmul 86.10: „Caci Tu esti mare si faci minuni, numai Tu esti Dumnezeu".


51. Psalmul 92.1: „Frumos este sa laudam pe Domnul si sa marim Numele Tau, Preainalte!"


52. Psalmul 95.1,2: „Veniti sa cantam cu veselie Domnului si sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii noastre. Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!"


53. Psalmul 100.1-4: „Strigati de bucurie catre Domnul, toti locuitorii pamantului! Slujiti Domnului cu bucurie, veniti cu veselie inaintea Lui. Sa stiti cã Domnul este Dumnezeu! El ne-a facut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui si turma pasunii Lui. Intrati cu laude pe portile Lui, intrati cu cantari in curtile Lui! Laudati-L si binecuvantati- I Numele".


54. Psalmul 103.1,2: „Binecuvanteaza , suflete, pe Domnul, si tot ce este in mine sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant! Binecuvanteaza suflete, pe Domnul si nu uita nici una din binefacerile Lui!"


55. Psalmul 105.1,2: „Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui! Faceti cunoscut printre popoare ispravile Lui! Cântati, cantati in cinstea Lui! Vorbiti despre toate minunile Lui!"


56. Psalmul 106.2: „Cine va putea spune ispravile marete ale Domnului? Cine va putea vesti toata lauda Lui?"


57. Psalmul 106.12: „Atunci ei au crezut in cuvintele Lui si au cantat laudele Lui".


58. Psalmul 107.8: „O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!"


59. Psalmul 113.3: „De la rasaritul soarelui pana la apusul lui fie Numele Domnului laudat!"


60. Psalmul 116.17: „Iti voi aduce o jertfa de multumire si voi chema Numele Domnului".


61. Psalmul 119.171: „Buzele mele sa vesteasca lauda Ta, pentru ca Tu ma inveti oranduirile Tale".


62. Psalmul 134.2: „Ridicati-va mainile spre sfantul locas si binecuvantati pe Domnul!"


63. Psalmul 138.1: „Te laud din toata inima, cant laudele Tale inaintea dumnezeilor" .


64. Psalmul 145.1-3: „Te voi inalta, Dumnezeule, Imparatul meu, si voi binecuvanta Numele Tau in veci de veci. In fiecare zi Te voi binecuvanta si voi lauda Numele Tau in veci de veci. Mare este Domnul si foarte vrednic de lauda, si marimea Lui este nepatruns".


65. Psalmul 145.21: „Gura mea sa vesteasca lauda Domnului si orice faptura sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant in veci de veci!"


66. Psalmul 147.1: „Laudati pe Domnul! Caci este frumos sa laudam pe Dumnezeul nostru, pentru ca este placut si se cuvine sa-L laudam".


67. Psalmul 147.7: „Cantati Domnului cu multumiri, laudati pe Dumnezeul nostru cu harfa!"


68. Psalmul 149.1: „Laudati pe Domnul! Cantati Domnului o cantare noua, cantati laudele Lui in adunarea credinciosilor Lui!"


69. Psalmul 150.1,2: „Laudati pe Domnul! Laudati pe Dumnezeu in locasul Lui cel sfant, laudati-L in intinderea cerului, unde se arata puterea Lui! Laudati-L pentru ispravile Lui cele mari, laudati-L dupa marimea Lui nemarginita!"


70. Psalmul 150.6: „Tot ce are suflare sa laude pe Domnul! Laudati pe Domnul!"


71. Isaia 25.1: „Doamne, Tu esti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi inalta! Laud Numele Tau, pentru ca ai facut lucruri minunate; planurile Tale facute mai dinainte s-au implinit cu credinciosie".


72. Iona 2.9: „Eu insa Iti voi aduce jertfe cu un strigat de multumire, voi implini promisiunile pe care le-am facut. Mantuirea vine de la Domnul".


73. Luca 17.15,16: „Unul din ei, cand s-a vazut vindecat, s-a intors, slãvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fata la pãmânt la picioarele lui Isus si I-a multumit. Era samaritean". 

74. Luca 18.43: „Numaidecât orbul si-a cãpãtat vederea si a mers dupã Isus, slãvind pe Dumnezeu. Tot poporul, când a vãzut cele întâmplate, a dat laudã lui Dumnezeu". 

75. Luca 19.37,38: „Si când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâtul muntelui Mãslinilor, toatã multimea ucenicilor, plinã de bucurie, a început sã laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le vãzuserã. Ei ziceau: «Binecuvântat este Împãratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si glorie în locurile preaînalte!" 

76. Luca 24.53: „Si tot timpul ei stãteau în templu si lãudau si binecuvântau pe Dumnezeu". 

77. Fapte 2.46,47: „Toti împreunã erau nelipsiti de la templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasã si luau hrana cu bucurie si curãtie de inimã. Ei lãudau pe Dumnezeu si erau plãcuti înaintea întregului popor. Si Domnul adãuga în fiecare zi la numãrul lor pe cei care erau mântuiti". 

78. Fapte 3.8: „Dintr-o sãriturã a fost în picioare si a început sã umble. A intrat cu ei în templu, umblând, sãrind si lãudând pe Dumnezeu". 

79. Fapte 16.25: „Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau si cântau cântãri de laudã lui Dumnezeu; iar cei închisi îi ascultau". 

80. 1 Corinteni 14.15,16: „Ce este de fãcut atunci? Mã voi ruga cu duhul, dar mã voi ruga si cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta si cu mintea. Altfel, dacã aduci multumiri cu duhul, cum va rãspunde «Amin» la multumirile pe care le aduci tu cel lipsit de daruri, când el nu ºtie ce spui?" 

81. 1 Corinteni 15.57: „Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dã biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!" 

82. 2 Corinteni 2.14: „Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartã întotdeauna cu carul Lui de biruintã în Hristos si care rãspândeste prin noi în orice loc mireasma cunostintei Lui". 

83. 2 Corinteni 9.15: „Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!" 

84. 2 Corinteni 10.17: „Oricine se laudã, sã se laude în Domnul". 

85. Efeseni 5.4: „Sã nu se audã nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabã cuvinte de multumire". 

86. Efeseni 5.19,20: „Vorbiti între voi cu psalmi, cu cântãri de laudã si cu cântãri duhovnicesti si cântati si aduceti din toatã inima laudã Domnului. Multumiti întotdeauna lui Dumnezeu Tatãl pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos". 

87. Filipeni 4.4: „Bucurati-vã întotdeauna în Domnul! Iarãsi zic: Bucurati-vã!" 

88. Filipeni 4.6: „Nu vã îngrijorati de nimic; ci, în orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugãciuni si cereri, cu multumiri". 

89. Coloseni 1.12: „Multumind Tatãlui, care v-a învrednicit sã aveti parte de mostenirea sfintilor, în luminã". 

90. Coloseni 2.7: „Fiind înrãdãcinati si ziditi în El, întãriti prin credintã, dupã învãtãturile care v-au fost date, si sporind în ea cu multumiri cãtre Dumnezeu". 

91. Coloseni 3.15: „Pacea lui Hristos, la care ati fost chemati, ca sã alcãtuiti un singur trup, sã stãpâneascã în inimile voastre si fiti recunoscãtori". 

92. Coloseni 4.2: „Stãruiti în rugãciune, vegheati în ea cu multumiri". 

93. 1 Tesaloniceni 5.18: „Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; pentru cã aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi". 

94. 1 Timotei 4.4: „Pentru cã orice fãpturã a lui Dumnezeu este bunã: si nimic nu este de lepãdat, dacã se ia cu multumiri". 

95. 2 Timotei 3.1,2: „În zilele din urmã vor fi vremuri grele. Pentru cã oamenii vor fi … nemultumitori …" 

96. Evrei 13.15: „Prin El, sã aducem întotdeauna lui Dumnezeu o jertfã de laudã, adicã rodul buzelor care mãrturisesc Numele Lui". 

97. 1 Petru 2.9: „Voi însã sunteti o semintie aleasã, o preotie împãrãteascã, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu si l-a câstigat ca sã fie al Lui, ca sã vestiti puterile minunate ale Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunatã". 

98. 1 Petru 4.11: „Dacã vorbeste cineva, sã vorbeascã cuvintele lui Dumnezeu. Dacã slujeste cineva, sã slujeascã dupã puterea pe care i-o dã Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile sã fie slãvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a cãruia este gloria si puterea în vecii vecilor! Amin". 

99. Apocalipsa 19.1: „Dupã aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de multime multã, care zicea: «Aleluia! A Domnului Dumnezeului nostru este mântuirea, gloria, cinstea si puterea!" 

100. Apocalipsa 19.5: „Si din scaunul de domnie a iesit un glas care zicea: «Lãudati pe Dumnezeul nostru, toti robii Lui, voi care vã temeti de El, mici si mari!"

Portretul unei prietene adevarate....

dedicat unei pers speciale din viata mea

"Prietenul adevarat iubeste oricand si in nenorocire ajunge ca
un frate"
Prov. 17:17
Portretul unei prietene . . . .
Stiu ca nu am solutii pentru toate problemele, indoielile
sau temerile din viata ta; dar sunt gata sa te ascult si,
impreuna, poate vom putea gasi acele raspunsuri . . .

Nu pot sa schimb nimic din ceea ce priveste trecutul tau,
nici nu pot sterge durerea si experientele prin care ai
trecut precum nu pot influenta nici viitorul necunoscut ce
iti sta in fata:dar pot sa fiu acolo pentru tine, cand
vei avea nevoie de
mine . . .

Stiu ca nu pot sa iti opresc picioarele de la a se impiedica;
dar iti pot oferi mana mea, sprijinindu-te sa nu cazi . . .

Bucuriile, succesele si fericirea ta nu imi apartin
dar pot sa ma bucur de ele si sa rad impreuna cu tine . . .

Deciziile de viata pe care le iei
nu sunt ale mele,
nu pot sa le fac pentru tine si nici sa le judec; dar pot sa-ti
fiu suportiva, sa te incurajez si sa te ajut atunci cand ma
vei chema . . .

Nu te pot opri de a te indeparta de mine si de prietenia
ce ti-o port; dar, ma pot ruga, pot continua sa iti vorbesc
si pot astepta sa re
vii inapoi . . .

Nu pot sa stabilesc limitele intre care sa te desfasori;
dar, pot sa iti ofer libertatea de a te schimba in bine
si de a creste in omul dinlauntru . . .

Nu am cum sa previn anum
ite dureri din viata ta;
dar, pot sa plang impreuna cu tine
si sa te ajut sa refacem ce s-a "stricat" . . .

Iti promit ca voi incerca sa fac toate aceste lucruri
si ca voi fi pentru tine acea prietena care va
"tine mai mult la tine decat o sora . . .
(Prov. 18:24)
pt tine dragul meu drag
Iedidia



Imi lipseste imbratisarea ta :((


-->De căte ori nu ţi-a lipsit o îmbrăţişare ? De câte ori nu te-ai simţit cel mai singur om de pe planetă ? De câte ori oare , nu ţi-ai dorit sa fi îmbrăţişat de un prieten , de o prietenă , de iubită , de iubit , de mamă ,de tată , de oricine ? De câte ori nu ţi-ai dorit o îmbrăţişare gratis , fără sa fie condiţionată de ceva anume , sa fie o îmbraţişare sinceră ? De câte ori ... ? Şi întrebările ar putea continua..
O îmbrăţişare sinceră nu costă nimic , dar totuşi este atât de “scumpă” , o îmbrăţişare sinceră nu ţine decât 5-6 secunde dar te face sa te simţi îmbrăţişat de zeci de ore .
Uneori ai da orice.. sa fi îmbrăţişat(ă) de un el, o ea , atunci cand acea îmbrăţişare este sinceră , gratuită . Este mai presus de orice , de bani , este mai importantă decât o vedem noi de obicei , devine imposibil de înlocuit atunci când ea lipseşte , de aceea imbrăţişează persoana iubita caci persoanei respective i-ar putea lipsi îmbrăţişarea ta...
reprezinta ceea ce simt azi... IMI LIPSESTE PARFUMUL TAU, IMBRATISAREA TA, PRIVIREA TA...
De un timp mă obsedează un gând, pare absurd, dar nu este. În acest gând se pare că, pe tine, te cunosc şi te iubesc de mult, de multă vreme. Îmi e imposibil să pot spune de când. Nu pot stabili o dată sau o perioadă de timp. De luni, de ani? Hm! Poate că dinainte de a ne naşte. Din viaţa asta, sau din vesnicie, nu îmi dau seama. Cert este că în aceste zile (ani) de cand te cunosc am văzut în tine lumina care întotdeauna am avut-o în faţa ochilor, lumina cunoscută şi călăuzitoare a Duhului Sfant. Totul: "vocea ta, cuvintele, chipul, ochii, fiecare gest şi gândurile tale" le simt aproape, foarte aproape, intim legate de mine, de inima mea, de sufletul meu si prin toate imi vorbeste Dumnezeu despre dragostea Lui jertfitoare si ma vindeca de multe rani ale trecutului.
Nu mă pot despărţi de acest gând, nu te pot despărţi pe tine de el. La fiecare întâlnire, gândul mă cuprinde obsedant şi învăluitor. Îmi dă un sentiment de siguranţă de împlinire, îmi dă aripi, îmi dă certitudine în puterea de netăgăduit a iubirii, în veşnicia ei. Exista predestinare? Daca da eu ti-am fost predestinata tie. Destinul meu este construit in jurul tau pt ca tu esti cel care mi-a atins sufletul si mi-a vindecat emotiile, tu esti cel care m-a condus spre eliberarea si restaurarea de care avea nevoie insasi duhul meu. Pe tine te-a ales Dumnezeu sa faci parte din viata mea.

Asteptarea celui neprihanit este doar bucurie....caci totul ii vine la timp celui ce stie sa astepte....oare si mie?:(


Veşnic să trăiesc, şi tot nu aş găsi răspunsul la eterna întrebare: de ce?
Între tine şi mine sunt kilometri distanţă, ani distanţă, oameni distanţă şi gânduri distanţă. Şi, cel mai important dintre toate, sentimente distanţă... Dar toate astea sunt fleacuri... Când am spus că vreau să trăiesc, nu mi-am imaginat că viaţa va fi prea roz. Dar nici că va fi atât de crudă. Am crezut că va fi... banală. Acum realizez că viaţa e singurul lucru care exclude acest cuvânt. Orice, în afară de banalitate.
Niciodată să nu spui "mai e timp". Timpul nu e al tău. Nu e de partea ta. Niciodată nu a fost. Dacă ai putea să opreşti timpul, şi să rămâi aici, pe veci aici, aşa cum eşti acum, probabil ai putea trece bariera care ne desparte. Dar asta e imposibil. Nu pentru că nu a făcut-o nimeni niciodată, ci pentru că nu îţi doreşti îndeajuns de mult. Nimic nu e imposibil pentru cel care îşi doreşte ceva cu toată fiinţa.
Nu aş putea ajunge niciodată la inima ta. Dar nu pentru că nu-mi doresc. Să fii chiar şi atât de aproape de mine, încât să-ţi simt respiraţia fără să vreau, şi tot nu am fi cu adevărat aproape unul de altul. Dacă tu ai fi în mijlocul lumii, eu aş fi în colţul cel mai îndepărtat al ei. Iar dacă eu aş fi în mijlocul lumii... tu ai fi la fel de departe, dar fără să îţi dai câtuşi de puţin silinţa. Nu distanţa actuală ne desparte pe noi, ca fiinţe, ci zidul care ne separă destinele, vieţile, zâmbetele... Zidul pe care noi ne-am străduit atâta amar de vreme să-l ridicăm... Şi am reuşit! De acum, va fi mult mai greu să-l prăbuşim... N-a fost greu să-l construim. O simplă banalitate. Nepăsare, neancredere... sentimente confuze, poate chiar de ură, şi mai ales tăcere. Mai întâi, zidul era doar o formă conturată, nedesluşită. Pe atunci, totul mai era încă o joacă. Mai apoi, când lucrurile au devenit serioase, şi la fel şi noi, dintr-o simplă formă a luat viaţă un zid real, puternic, neclintit. Nu poţi să te caţeri până sus şi să arunci o privire dincolo de el. Nu poţi să faci nimic... Da, vrei să opreşti timpul în loc. Dar cine nu vrea? Nu... nu acum. Poate altcândva. Mai târziu. Când îţi vei dori cu adevărat.
Poate acest zid e doar în închipuirea mea. Sau poate doar în închipuirea ta. Sau... poate există cu adevărat. Fie că există, fie că nu, nu voi putea ajunge niciodată la tine... Pot să te ating, dar sigur nu eşti tu. Doar o formă, un contur, o fiinţă care are viaţă şi, totuşi, nu e ea...
Sunt mii de răspunsuri la întrebarea: de ce? Sau poate nici măcar unul. Nu poţi să ştii de ce. Poţi doar să crezi. Dar, până când vei afla de ce, nu încerca să te amăgeşti singur. Toate lucrurile au vremea lor. Pe moment, nu poţi face nimic. Ai vrut să construieşti un zid, şi ai reuşit. Mă bucur pentru tine. Atunci, de ce eşti nefericit? Vrei să schimbi ceva? E prea târziu...
Sau poate prea devreme. Cine ştie? Dacă eu aş putea să opresc timpul, aş face-o. Vreau nici să mă întorc înapoi, în trecut. Vreau şi eu să primesc răspunsul la întrebarea: de ce? Până acum, nu l-am primit... De fiecare dată când am întrebat, mi s-a răspuns "Nu acum, e prea devreme. E prea devreme ca să ştii, ca să înţelegi. Nu acum... Mai târziu." Nu acum... dar oare când? Timpul trece, iar eu nu pot face nimic. Ba da. Pot să aştept. Şi, la urma urmei, unde duce aşteptarea? Aşteptând, faci ceva cu viaţa ta? Îţi răspunde aşteptarea la întrebările pe care ţi le pui mereu?
Aştepţi. Şi? Ce se întâmplă? Cât mai durează? Cer chiar atât de mult? Nu vreau nimic altceva. Vreau doar să ştiu de ce! E doar o întrebare...
Da, doar o întrebare. O întrebare crucială. Nu pot să-ţi spun. Ştiu doar că mai durează. O zi, un an, poate o veşnicie... Da, mai durează. E doar o întrebare, dar atunci când vei primi răspunsul, vei avea cheia binelui şi răului, cheia tuturor uşilor încă nedeschise, cheia tuturor secretelor încă neaflate, şi cheia tuturor inimilor care n-au aflat încă iubirea...
"De ce?" Da, cine nu vrea să afle? Dar nu acum... Şi mai durează... Mai durează... Oare cât?! "O nadejde amanata imbolnaveste inima" ... inima mea sufera!


Scisoare catre un "strain" Iedidia



Dragă străinule.
-->Bine, dacă aşa vrei tu. Să nu ne scriem, să nu ne vorbim, să nu ne privim. Să nu ne zâmbim. Să nu ne şoptim. Bine, dacă aşa vrei tu. Să nu ne întâlnim, să nu ne căutăm. Să nu încercăm nimic. Să nu ne înapoiem în trecut şi să nu înaintăm în viitor. Să fim ceea ce am fost şi mai înainte. Străini. Să nu ştim unul de altul. Şi să nu ne doară asta.
Bine, dacă aşa vrei tu. Să nu ne cunoaştem şi să nu fim prieteni. Să nu ne apropiem unul de altul. Să stăm departe...cât mai departe. Să nu simţim nimic. Nici dragoste, nici ură, nici indiferenţă.
Şi...bine, dacă aşa vrei tu. Să nu privim înapoi, să nu privim înainte... Bine. Să ne îndepărtăm. Mai mult. Şi mai mult. Încă. Aşa, acum e bine. Nu eşti în raza mea, nu sunt în raza ta. Bine! Dacă aşa vrei tu... Să nu visăm nimic împreună, să nu aşteptăm nimic împreună, să nu gândim nimic împreună, să nu trăim nimic împreună... Să nu ne doară unul pentru altul. Să nu ne bucurăm unul pentru altul. Să nu avem nicio legătură. Absolut nicio legătură.
Bine, dacă aşa vrei tu. Să privim în pământ şi să trecem mai departe. Să nu exişti pentru mine. Şi să nu exist pentru tine. Bine... Să îngânăm ceva de ochii lumii. Şi să ne îndepărtăm. Să nu ne imaginăm altceva decât se întâmplă. Să tragem linia şi să spunem "până aici". Dacă aşa vrei tu...bine. Aşa să fie. Să nu ne doară pe niciunul prezenţa celuilalt, nici nepăsarea lui. Să trăim ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Şi nu s-a întâmplat. Şi nu se întâmplă. Şi nu se va intâmpla. Frumos! Dacă aşa vrei tu... Să nu ne spunem "ce ar fi dacă", "ce ar fi fost dacă", "ce va fi dacă". Să nu ne privim în aceeaşi oglindă. Să nu avem aceiaşi prieteni. Să nu vizităm aceleaşi locuri. Să nu gândim aceleaşi lucruri. Să nu ne asemănăm... Bine. Să nu vorbim niciunul despre celălalt cu nimeni. Niciodată. Să nu ne placă aceleaşi lucruri, aceleaşi culori, aceleaşi aspecte... Să ne prefacem, dacă este nevoie, că nu avem nimic în comun. Nimic. Nici acum, nici peste o zi. Nici peste o viaţă. Niciodată.
Bine, dacă aşa vrei tu. Să fim gata să acceptăm orice, mai puţin că suntem mai mult decât doi străini. Că suntem mai mult decât doi necunoscuţi, mai mult decât doi oameni indiferenţi unul cu altul. Bine... Să nu ne păcălim pe noi înşine că realitatea e altfel decât o vedem amândoi. Să fiu gata să îţi spun "nu". Să fii gata să îmi spui "nu". Bine! Dacă aşa vrei... Să fim conştienţi fiecare de durerea celuilalt, dar să ne prefacem că nu vedem nimic, nu ştim nimic, şi deci, nu facem nimic. Să lăsăm o tăcere adâncă să construiască un zid imens între sufletele noastre... Să ne prefacem că nu simţim ploaia bătând în rafale, gata să spargă zidul inimilor noastre atât de fragile... Să nu fim răi unul cu altul, dar nici buni. Să nu ne oferim nimic. Şi să nu ne aşteptăm la nimic... Nici la un cuvânt de încurajare, nici la o mână de ajutor sau doar puţină simpatie...la nimic. Bine!
Dacă aşa vrei tu... Să nu ne încredem unul în altul, pentru că nu avem de ce. Şi să nu credem că viitorul va aduce ceva diferit. Să nu sperăm...nimic. Să nu avem resentimente. Să nu ne privim cu milă. Să nu avem regrete. Bine, dacă aşa vrei tu... Să nu ne coborâm la un nivel atât de jos, încât să ne cerem iertare... Şi să ne explicăm... Bine... Să mergem aşa înainte, cu un semn de întrebare în inimă şi poate, cândva, să îl schimbăm într-un punct. Sau într-un semn al exclamării. Cine ştie...
Acum am înţeles. Şi...crede-mă, ştiu ce am de făcut. Îţi doresc ca toate lucrurile sa iti mearga bine si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau (sper că nu am încălcat cu asta vreuna din reguli...nu trebuie să ne spunem nici măcar atât?!) doar...adio.

P.S. Da, bine, dacă aşa vrei tu. Aşa să fie. Dar...până la urmă, suntem condamnaţi la cea mai cruntă pedeapsă. Suntem condamnaţi să trăim sub acelaşi cer...amândoi. Şi încă o viaţă întreagă si apoi o vesnicie prefacandu-ne ca nu ne iubim! Dar...bine. Dacă aşa vrea El...FACA-SE VOIA LUI
-->Cu drag, o străină ........care inca te iubeste, fara ca tu sa sti sau macar sa iti pese....