Cand tii la cineva....

"Ce înseamnă expresia asta din ochii tăi? Mi se pare că exprimă mai mult decât toate cuvintele pe care le-am citit vreodată." Să ţii la cineva... Să îţi pese de el... Să îţi pese într-atât încât să uiţi de tine însuţi... Să-ţi doreşti atât de mult să-l sprijini, să-l alini, să-l încurajezi, să-l îmbrăţişezi... Să fii cel care-i dă aripi să zboare... Să conturezi pentru el un cer nou şi un pământ nou... Să ştie că vei fi mereu acolo pentru el... Să-ţi doreşti să-i fii aproape în orice moment din zi şi din noapte... Să fii gata să sacrifici ceea ce ai mai de preţ ca el să fie fericit... Să fii gata să îţi dai chiar şi viaţa pentru el, pentru fericirea lui, pentru binele lui... Să îi fii sprijinul din umbră şi să-l faci fericit, fără ca el s-o ştie vreodată... Să te dăruieşti total, cât mai ascuns, cât mai subtil... Să uiţi de inima ta pentru a avea grijă de a lui... Şi niciodată să nu uiţi că ţii la cineva fără a aştepta să primeşti nimic în schimb. Ştii că ţii la cineva atunci când tot ce vrei e ca el să fie fericit, indiferent dacă această fericire te include şi pe tine sau nu... Ştii că ţii la cineva atunci când îţi pasă atât de mult de el, încât nu te mai întrebi dacă el simte la fel. Să ţii la cineva... Să îţi doreşti să fii alături de el în momentele grele, pentru a-l sprijini, şi în momentele bune, pentru a te bucura împreună cu el... Să nu aştepti nimic ca recompensă, poate nici măcar un zâmbet fugar... Să te rogi pentru fericirea lui, nimic mai mult... Să nu doreşti decât să fii o umbră care nu o părăseşte niciodată pe a lui, atingând-o atât de delicat, încât nu se poate simţi... Să fii singura frunză care cade împreună cu el, când toate celelalte nici nu se clintesc... Să îl aştepţi cu braţele deschise la capăt de drum... Să fii cel care îi spune "Bun venit" şi cel care îi urează "Drum bun"... Să ştii că nu toţi oamenii vorbesc prin cuvinte, ci şi prin tăceri, şi prin priviri... Să ştii că o frunză nu cade niciodată singură... Să ştii că, odată cu căderea frunzelor, şi sufletul se ofileşte, pentru ca, mai apoi, să revină la viaţă... Să ţii la cineva... Să îl cunoşti dintr-o singură privire... Să ştii ceea ce ascunde, ceea ce încearcă să ţină ferecat în inimă... Să ştii ce simte, ce îşi doreşte, dacă inima îi bate... Să ştii cine este, de fapt, şi spre ce se îndreaptă... Şi, mai presus decât toate, să ştii că niciodată, niciodată, niciodată nu e prea târziu...

Toate acestea le-am invatat eu de la tine, tu m-am invatat ce inseamna sa ti la cineva NECONDITIONAT! Multumesc lui Dumnezeu ca existi in viata mea dragul meu Iedidia.