Scisoare catre un "strain" Iedidia

Dragă străinule.

-->Bine, dacă aşa vrei tu. Să nu ne scriem, să nu ne vorbim, să nu ne privim. Să nu ne zâmbim. Să nu ne şoptim. Bine, dacă aşa vrei tu. Să nu ne întâlnim, să nu ne căutăm. Să nu încercăm nimic. Să nu ne înapoiem în trecut şi să nu înaintăm în viitor. Să fim ceea ce am fost şi mai înainte. Străini. Să nu ştim unul de altul. Şi să nu ne doară asta.
Bine, dacă aşa vrei tu. Să nu ne cunoaştem şi să nu fim prieteni. Să nu ne apropiem unul de altul. Să stăm departe...cât mai departe. Să nu simţim nimic. Nici dragoste, nici ură, nici indiferenţă.
Şi...bine, dacă aşa vrei tu. Să nu privim înapoi, să nu privim înainte... Bine. Să ne îndepărtăm. Mai mult. Şi mai mult. Încă. Aşa, acum e bine. Nu eşti în raza mea, nu sunt în raza ta. Bine! Dacă aşa vrei tu... Să nu visăm nimic împreună, să nu aşteptăm nimic împreună, să nu gândim nimic împreună, să nu trăim nimic împreună... Să nu ne doară unul pentru altul. Să nu ne bucurăm unul pentru altul. Să nu avem nicio legătură. Absolut nicio legătură.
Bine, dacă aşa vrei tu. Să privim în pământ şi să trecem mai departe. Să nu exişti pentru mine. Şi să nu exist pentru tine. Bine... Să îngânăm ceva de ochii lumii. Şi să ne îndepărtăm. Să nu ne imaginăm altceva decât se întâmplă. Să tragem linia şi să spunem "până aici". Dacă aşa vrei tu...bine. Aşa să fie. Să nu ne doară pe niciunul prezenţa celuilalt, nici nepăsarea lui. Să trăim ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Şi nu s-a întâmplat. Şi nu se întâmplă. Şi nu se va intâmpla. Frumos! Dacă aşa vrei tu... Să nu ne spunem "ce ar fi dacă", "ce ar fi fost dacă", "ce va fi dacă". Să nu ne privim în aceeaşi oglindă. Să nu avem aceiaşi prieteni. Să nu vizităm aceleaşi locuri. Să nu gândim aceleaşi lucruri. Să nu ne asemănăm... Bine. Să nu vorbim niciunul despre celălalt cu nimeni. Niciodată. Să nu ne placă aceleaşi lucruri, aceleaşi culori, aceleaşi aspecte... Să ne prefacem, dacă este nevoie, că nu avem nimic în comun. Nimic. Nici acum, nici peste o zi. Nici peste o viaţă. Niciodată.
Bine, dacă aşa vrei tu. Să fim gata să acceptăm orice, mai puţin că suntem mai mult decât doi străini. Că suntem mai mult decât doi necunoscuţi, mai mult decât doi oameni indiferenţi unul cu altul. Bine... Să nu ne păcălim pe noi înşine că realitatea e altfel decât o vedem amândoi. Să fiu gata să îţi spun "nu". Să fii gata să îmi spui "nu". Bine! Dacă aşa vrei... Să fim conştienţi fiecare de durerea celuilalt, dar să ne prefacem că nu vedem nimic, nu ştim nimic, şi deci, nu facem nimic. Să lăsăm o tăcere adâncă să construiască un zid imens între sufletele noastre... Să ne prefacem că nu simţim ploaia bătând în rafale, gata să spargă zidul inimilor noastre atât de fragile... Să nu fim răi unul cu altul, dar nici buni. Să nu ne oferim nimic. Şi să nu ne aşteptăm la nimic... Nici la un cuvânt de încurajare, nici la o mână de ajutor sau doar puţină simpatie...la nimic. Bine!
Dacă aşa vrei tu... Să nu ne încredem unul în altul, pentru că nu avem de ce. Şi să nu credem că viitorul va aduce ceva diferit. Să nu sperăm...nimic. Să nu avem resentimente. Să nu ne privim cu milă. Să nu avem regrete. Bine, dacă aşa vrei tu... Să nu ne coborâm la un nivel atât de jos, încât să ne cerem iertare... Şi să ne explicăm... Bine... Să mergem aşa înainte, cu un semn de întrebare în inimă şi poate, cândva, să îl schimbăm într-un punct. Sau într-un semn al exclamării. Cine ştie...
Acum am înţeles. Şi...crede-mă, ştiu ce am de făcut. Îţi doresc ca toate lucrurile sa iti mearga bine si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau (sper că nu am încălcat cu asta vreuna din reguli...nu trebuie să ne spunem nici măcar atât?!) doar...adio.

P.S. Da, bine, dacă aşa vrei tu. Aşa să fie. Dar...până la urmă, suntem condamnaţi la cea mai cruntă pedeapsă. Suntem condamnaţi să trăim sub acelaşi cer...amândoi. Şi încă o viaţă întreagă si apoi o vesnicie prefacandu-ne ca nu ne iubim! Dar...bine. Dacă aşa vrea El...FACA-SE VOIA LUI
-->Cu drag, o străină ........care inca te iubeste, fara ca tu sa sti sau macar sa iti pese....