Mariana Soare locuieşte în Bucureşti. Împărtăşeşte cu noi povestea ei de viaţă, impresionantă şi plină de strălucirea lui Dumnezeu. Poate de multe ori cu inima însângerată, zdrobită, sfărmată dar luminată cu seninatate în suflet paşind în viaţă ca o învingătoare. Ea este o încurajare, o binecuvântare şi o inspiraţie pentru cei care o întâlnesc.
1.Mariana ce ne poţi spune despre tine şi famila ta?
Sunt născută în Bucureşti într-o familie modestă din punct de vedere financiar dar care adoră copiii. Sunt cel de-al 3–lea copil al lor. Când mama a rămas însărcinată cu mine îşi doreau foarte mult un băiat pentru că aveau deja două fete. Astfel ca o mare parte din copilăria mea am fost numită “băiatul lui tata” şi am petrecut foarte mult cu tata uitându-mă la meciuri de fotbal, mergând la pescuit…etc, sau chiar în timp ce stăteam la o bere împreună fără să înţeleg atunci că această manifestare este tot o formă de respingere a personalităţii unui copil. Am fost tratată în copilărie ca un om normal poate şi de aceea aveam impresia că într-o dimineaţă s-ar putea să mă trezesc şi să fiu vindecată. Nu îmi puteam imagina că voi rămâne în scaun cu rotile toată viaţa şi că voi depinde în cele mai mici detalii de alţii neputând să îmi împlinesc visele, dorinţele, aşteptările…. M-am simţit iubită în copilărie şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru părinţii mei cărora la naştere, medicii le-au sugerat că ar fi mai bine să mă abandoneze în spital sau la un cămin pentru că oricum voi muri în câteva zile, săptămâni sau luni. Chiar le-a fost sugerată ideea de a fi de accord să mi se administreze o injecţie care “să mă ajute” să nu mă mai chinui şi să îi elibereze şi pe ei de toată această povară a existenţei unui copil invalid şi care va murii curând.
2.Cum a fost viaţa ta până să îl întâlneşti pe Isus? Trăirile tale?
Până la 14 ani am avut cât de cât o copilărie normală… însă la vârsta de 14 ani (chiar de ziua mea de naştere), am aflat că boala mea din punct de vedere medical este irecuperabilă şi că din punctul lor de vedere voi rămâne toată viaţa mea în scaun cu rotile. Această veste m-a dărâmat emoţional pentru că eram o elevă premiantă care avea multe planuri (să devin medic, să mă căsătoresc cu un poliţist, să am 2 copii), şi toate aceste planuri au fost într-o clipă spulberate fapt care m-a împins spre ce-a mai neagră perioadă din viaţa mea. Am trăit într-o depresie profundă, în care “scopul vieţii mele” era să caut o modalitate de a mă sinucide. Şi am încercat în multe feluri :”prin somnifere, am încercat să mă înnec, mi-am tăiat venele m-am pus în stradă în faţa unor maşini… dar Dumnezeu nu a permis acest lucru pentru că avea cu viaţa mea un scop. Eram în acea perioadă plină de ură, eram foarte agresivă, vorbeam şi mă purtam extrem de urât cu toţi cei din jurul meu, îi uram pe cei care erau fericiţi şi mai ales pe Dumnezeu care a permis să mă nasc şi să trăiesc aşa. Această stare a continuat 6 ani până când Lumina Călăuzitoare a Cuvântului Lui Dumnezeu a pătruns în viaţa mea şi a distrus acel întunerec gros care mă împiedica să văd dincolo de ceea ce Dumnezeu avea deja pregatit pentru viaţa mea, destinul pe care El îl hotărâse pentru mine din veşnicie. Nu cred că există predestinare dar cred că există o voie a Sa pe care trebuie să o înţelegem, să o căutăm şi să ne dorim să intrăm în ea.
3.Povesteşte-ne despre momentul întoarcerii tale la Isus? Ce a produs El în tine?
După 6 ani de depresie profundă, într-o zi frumoasă de Mai 1996, aproape de zona unde locuim noi a fost ridicat un cort de evanghelizare (singurul de până atunci şi de atunci până acum). Toţi oamenii vorbeau despre acest eveniment, unii de bine alţii de rău. Noi în fiecare seară lăsam geamul deschis şi ascultam ceea ce se auzea din acel loc. Mama mergea foarte des acolo să asculte pe acei oameni iar când venea acasă observăm că se poartă altfel cu mine decât o făcuse până atunci deşi eu eram la fel de agresivă şi de plină de ură. Într-una din zile mi-a propus dacă sunt de accord să fiu vizitată de câţiva tineri care se ocupau cu această lucrare şi am fost de accord. Au venit într-o duminică şi am stat de vorbă poate câteva ore iar ceea ce m-a marcat profund a fost că mi s-a spus că Isus mă iubeşte şi că El ştie durerea mea, şi prin ce trec zilnic. La toate întrebările puse mi se răspunde din Cuvântul lui Dumnezeu şi toate răspunsurile subliniau dragostea imensă a lui Isus care a murit pentru ca eu să fiu fericită. L-a sfârşitul acelei vizite tinerii au zis că se vor retrage şi că vom mai ţine legătura însă eu am fost atât de marcată de ceea ce aflasem încât am început să plâng şi să îi implore să mă ajute să îL cunosc pe Acela care mă iubeşte aşa de mult pentru că pe mine nu mă iubeşte nimeni. S-au întors şi am făcut împreună o rugăciune care mi-a schimbat radical viaţa chiar din aceea clipă şi pe parcursul anilor. Schimbările produse de prezenţa Lui în viaţa mea sunt majore :” am renunţat la dorinţa de a mă sinucide, la agresivitate, la ură, la invidie şi gelozie faţă de oamenii fericiţi din jurul meu, am devenit o persoană activă şi responsabilă şi toate acestea nu le spun ca să mă laud. Sunt conştientă de faptul că mai sunt încă foarte multe domenii în viaţa mea unde am încă nevoie de vindecare şi eliberare, nu am ajuns la desăvârşire dar ştiu că Acela care m-a iubit aşa de mult pe mine Mariana Soare încât şi-a dat viaţa pentru ca eu să fiu mântuită şi fericită, ceea ce a început în mine va duce la bun sfârşit şi îşi va împlini cu mine toate promisiunile făcute pentru că El nu este un Dumnezeu care să îşi ia cuvântul înapoi şi o va face cu oricare dintre aceia care au îndrăzneala să se încreadă pe deplin în El.
4.Povesteşte-ne un pic despre viaţa ta, activităţile tale, slujirea ta din pre
zent?
Cum am devenit eu dintr-o persoană fără chef de viaţă o persoană foarte activă datorită dragostei Sale şi implicării Lui în viaţa mea? Am început prin a merge în vizită în închisori în calitate de instructor biblic pentru ca astăzi Dumnezeu să păstreze această dorinţă vie în inima mea de a mă implica în vieţile altora prin consiliere fiind în prezent implicată ca şi cursant în şcoala de consiliere Ellel unde deja merg de un an jumate, în fiecare lună 3 zile la Timişoara (cu trenul).
Alt lucru pe care am început să-l experimentez este lupta spirituală reală. Mulţi oameni cu dezabilităţi cred că ei nu sunt chemaţi în lucrarea lui Dumnezeu să lupte pentru împărăţia Lui. La întâlniri de post şi rugăciune ale străjerilor am văzut o parte din chemarea lui Dumnezeu pentru mine de a mă ruga şi mijloci şi de a lua în serios bătălia spirituală existentă.
Deasemenea periodic mă întâlnesc cu un grup de persoane cu dizabilităţi unde discutam despre vindecările pe care Domnul Isus le-a făcut şi despre posibilitatea reală de a le experimenta şi noi astăzi precum şi despre implicarea noastră în slujba lui Dumnezeu cu normă întreagă pentru că El nu priveşte la faţa noastră, la condiţia noastră fizică sau socială ci ne cheamă pe toţi să ne implicăm în lucrarea Lui fiecare după chemarea care i-a fost făcuta de însăşi Stăpânul Universului.
5. Ce înseamnă suferinţa şi Dumnezeu pentru tine? Crezi că au vreo legătură?
În Biblie este scris că am fost chemaţi să suferim însă nu orice suferinţă este în voia lui Dumnezeu. Eu cred că a suferii pentru lărgirea sau înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu în această lume este un mod în care Dumnezeu ne cheamă să suferim, dar a fi bolnav, a fi sărac a suferi poate fi şi o capcană a celui rău care doreşte să ne ţină captivi într-o stare de permanentă suferinţă pentru ca să nu putem experimenta acea viaţă din belşug pe care Domnul Isus ne-o promite atunci când spune “ Eu am venit ca oile să aibă viaţa şi s-o aibă din belşug.” Ioan10:10.
Acum aproximativ 10 ani am trecut printr-o experienţă traumatizantă care m-a marcat profund. În urma unei infecţii renale datorată unor calculi am fost operată de urgenţă şi pentru că aveam doar 35 de kg , corpul meu nu a suportat doza prea mare de anestezic fapt pentru care funcţiile vitale au încetat şi am intrat în moarte clinică. Nu pot spune despre această întâmplare că a fost spre slava lui Dumnezeu. Însă …toate lucrează împreună spre binele celor ce îL iubesc pe Dumnezeu. Şi nici despre orice fel de handicap, boală, durere, traumă….etc. Dacă privim la istorisirea din Biblie despre orbul din naştere “Ioan 9:1-7” expresia…s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu, nu înseamnă că boala lui era spre slava Domnului ci vindecarea care a urmat. Există momente în care Dumnezeu permite să suferim dar nu este voia Lui pentru viaţa noastră a copiilor Lui ci poate fi o consecinţă a păcatelor din viaţa noastră sau un blestem generaţional.
6.Ai fost în Africa de Sud? Ce ai făcut acolo? Ce impact a avut această călătorie asupra ta? Cum ai simţit prezenta lui Dumnezeu acolo?
Da, am fost în Johannesburg capitala Africii de Sud unde am participat timp de 3 săptămâni la HeallingSchool ( şcoala de vindecare ). A fost ce-a mai puternică experienţă spirituală pe care am trăit-o până acum. Am văzut cum Dumnezeu lucrează altfel decât ştiam eu că este posibil. Prezenţa Duhului Sfânt era aşa de reală încât aproape că o puteai percepe fizic. Aveam o teamă sfântă de a nu avea măcar un gând murdar pentru că eram în prezenţa Lui. Am văzut ce înseamnă să îl celebrezi şi să îi aduci laudă ne-ncetat pentru minunile pe care le face zilnic în viaţa noastră. În Johannesburg există un respect deosebit faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrările Lui. De asemenea acest respect se dă şi slujitorilor lui Dumnezeu. Încă din aeroport am experimentat acest lucru când unul dintre oamenii lui Dumnezeu (un pastor), ne-a pus să ne rugăm o oră în limbi sau să îi aducem laudă. Apoi am asistat chiar în aeroport la convertirea câtorva suflete cărora Duhul Sfânt le-a cercetat inima prin propovăduirea Evangheliei de către unul dintre oamenii care făceau parte din echipa care ne-a întâmpinat la aeroport. Au urmat zile în care am studiat în aprofunzime Cuvântul lui Dumnezeu în mai multe forme ( din greacă, ebraică, sau alte traduceri noi), pentru a înţelege mult mai profund esenţa mesajului cuprins în diverse pasaje din Scriptură în care se vorbea despre cine suntem noi în Hristos şi despre faptul că la cruce, Domnul Isus a câştigat pentru noi biruinţa asupra tuturor bolilor, necazurilor, problemelor şi ca în Hristos suntem mai mult decât biruitori asupra oricăror circumstanţe nefavorabile din viaţa noastră. Deasemenea în fiecare zi există un timp în care aveam întâlnire personală cu un pastor care se ruga în mod specific pentru problema noastră de sănătate. În aceste 3 săptămâni am văzut cum Dumnezeu care este un Dumnezeu al imposibilului aduce din nefiinţă în fiinţă la porunca Lui orice mădular lipsa, am început să îmi mişc picioarele mult mai mult, să le simt şi mai mult decât atât am primit un rinichi de la Domnul. Eu care din 2003 sufeream de insuficienţă renală din cauza unei infecţii care mi-a creat multe probleme ani de zile, având şi septicemie imediat după operaţie, acum sunt un om nou. Pot consuma orice fel de băutură cu acid şi orice fel de aliment, ceea ce până la plecarea mea în Africa de Sud nu era posibil deoarece făceam urâte crize renale despre care prietenii mei ştiu foarte mult deoarece au fost martorii multor crize de genul acesta. Însă Slăvit fie Dumnezeu care face minuni căci acum numai am nici un fel de problemă renala. În afară de videcarea mea în Africa de Sud am avut parte de multe experienţe puternice, ochii mei au văzut multe minuni înfăptuindu-se la Cuvântul Lui Dumnezeu şi am înţeles că la Dumnezeu chiar toate lucrurile sunt cu putinţă cum de asemene îi sunt cu putinţă şi aceluia care crede în puterea Sa vindecătoare. Am văzut oameni muribunzi care la Cuvântul Domnului s-au ridicat în capul oaselor ba încă au alergat ceea ce era cu neputinţă dacă nu era intervenţia Sa supranaturală. Toate acestea au contribuit la întărirea mea spirituală mărindu-mi încrederea în 
puterea şi divinitatea Domnului Isus.
7. Cine sunt oameni care îţi stau alături şi ce ne poţi spune despre ei?
Îmi place să spun şi să cred că am foarte mulţi prieteni nu fără să îi împart însă pe categorii, amici, fraţi, prieteni buni. Pe lângă aceştia există un mic grup de oameni foarte speciali pt mine care au şi o poreclă "Echipă de intervenţie", sau prietenii ologului din Marcu 2:1-12. Oameni foarte speciali pt mine prin care Dumnezeu mă şlefuieşte, mă îmbărbătează, mă iubeşte, mă creşte, mă sfătuieşte şi mă îndruma pe calea Să. Oameni care cred în vindecarea mea şi în chemarea mea la slujire. Oameni care mă tratează că pe un om normal şi nu că pe un invalid. Oameni care ştiu să îmi şteargă lacrimă şi ştiu să mă facă să plâng şi să mă îndrept când greşesc. Am poate fără lipsă de modestie spun, cei mai minunaţi prieteni. Ei mă duc la biserică săptămânal, pe la conferinţe şi tabere, vorbim ore la ţel, mă vizitează. Ce aş putea să îmi doresc mai mult? Dragostea lui Dumnezeu arătată prin ei mă ajută să cresc şi să mă maturizez, să învăţ să lupt şi să numai fiu dependenţa de oameni ci de Dumnezeu. Alături de ei mă simţ iubită şi apreciată, mă simţ folositoare şi puternică, mă simţ specială şi frumoasă. Există o persoană specială în viaţă mea prin care Dumnezeu mă vindecă emoţional, şi nu numai, mă ajută să fiu cerebrală, mă şlefuieşte şi mă modelează ajutându-mă să renunţ la dorinţele E-ului meu, mă ajută să înţeleg ce înseamnă asta. La Dumnezeu toate sunt cu putinţă; Dumnezeu este un Dumnezeu al imposibilului; Totuşi îi vine la timp celui ce ştie să aştepte.” Şi pentru asta îi sunt veşnic recunoscătoare şi mulţumitoare lui Dumnezeu care face toate lucrurile frumoase la vremea lor.
8. Ai planuri de viitor?
Să merg sub călăuzirea Lui având discernământ pentru a şti cum, când, unde să merg. Am în plan să continui şcoală de consiliere Ellel de la Timişoara unde merg de 1 an, şi apoi conferinţele şi şcoală de vindecare prin Cuvântul Lui Dumnezeu şi la care Dumnezeu prin Duhul Sfânt m-a chemat în mod profetic şi foarte personal. Îmi doresc să merg şi în Israel dar la timpul şi momentul hotărât de El. De asemenea am încredinţarea că voi mai merge cu ajutorul lui Dumnezeu încă o dată în Africa de Sud. O altă dorinţă a inimii mele este să mă căsătoresc şi împreună cu soţul meu să îl slujim şi să îl lăudăm prin viaţă noastră pe Dumnezeul cel Atotputernic aşteptându-mi astfel vindecarea completă în trup şi suflet pe care El mi-a promis-o. Până atunci însă nu laş că această dorinţă a inimii mele să mă împiedice să îl slujesc pe Dumnezeu în starea şi condiţia pe care o am în prezent căutând astfel voia Lui în orice împrejurare şi stare emoţională, fizică, sufletească, investind cu înţelepciune acest timp de har în care caut să plac lui Dumnezeu şi nu vre-unui om. Mă rog şi postesc pentru ca Galateni 2:20” să devină un motto al vieţii mele creştine în prezent şi în viitor chiar dacă pt această va fi nevoie de multă zdrobire şi multă renunţare. Îmi doresc să fiu o mărturie vie a dragostei Sale şi toate aceste dorinţe ale inimii mele le-am pus la picioarele Lui şi spun doar atâta. Facă-se doar voia Lui şi totul spre Slavă Lui.
9. Câteva sfaturi pentru tinerii din generaţia noastră; în special pentru cei care sunt în suferinţă şi nu au nici o speranţă?
Dumnezeu m-a invitat prin Cuvântul Său la a-L cunoaşte în mod intim, profund. Această invitaţie este valabilă pentru fiecare dintre noi.
În Luca 4:18 Domnul ne spune :„Duhul Domnului este peste Mine, pentruca M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimes să tămăduiesc pe cei cu inimă zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” Domnul ne transmite prin cuvintele Sale din Luca 4:18 că El nu a venit că noi să ducem o viaţă plină de suferinţa ci a venit să ne vindece şi să ne elibereze.
Ceea ce mi-a schimbat în mod radical percepţia cu privire la fiinţă lui Dumnezeu şi trăirea mea în intimitatea Lui este înţelegerea caracterului Sau, a frumuseţii Sale care are puterea să ne fascineze şi să ne atragă tot mai mult către El.
Domnul este conştient de luptele prin care trecem în fiecare zi şi mai ales de suferinţa noastră care a venit odată cu căderea în păcat. Asta este şi motivul pentru care a venit pe pământ, să ia suferinţa noastră asupra Lui şi să ne dea speranţa.
Aş vrea să le transmit tinerilor că îi înţeleg şi ştiu ce înseamnă suferinţa atât fizică cât şi emoţională. Dar Domnul mi-a arătat adevărul şi îi încurajez să îl lase să îi cerceteze şi să le arate dacă suferinţa din viaţă lor vine sau nu de la El. Dacă suferinţa lor nu are că urmare roadă Duhului Sfânt "dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blindeta, infrinarea poftelor. (Galateni 5:22-23) ci le aduce frustrare, tristeţe, depresie şi amărăciune atunci această suferinţa este falsă Prin această falsă suferinţa satan vrea să ne îndepărteze de Dumnezeu, să ne facă să credem că Domnul ne vrea răul şi vrea să ducem o viaţă mizerabilă în boală şi sărăcie şi nu trebuie să-l lăsăm să aibă vreun câştig de la noi. Dacă ne aflăm în această situaţie să-l rugăm pe Domnul să ne dea discernământ şi să ne schimbe atitudinea, să nu ne resemnăm ci să-l rugăm pe El să aducă vindecare şi schimbare în vieţile noastre cu credinţa că El o face pentru că ne iubeşte. Există însă şi o suferinţa veritabilă şi prin care trebuie să trecem toţi, prin care a trecut Domnul Isus, apoi apostolii şi biserică lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie în 2 Corinteni 12:10 De aceea simţ plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci cînd sînt slab, atunci sînt tare. Această suferinţa este pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi este menită să ne formeze caracterul, să ne aducă victoria şi bucuria împreună cu Domnul.
Speranţa noastră este în Isus, în faptul că El nu a rămas pe cruce ci a înviat aducându-ne mântuire, vindecare şi eliberare în Numele Sau şi o chemare de a veşti această speranţa. Cu toţii suntem chemaţi la această indiferent de situaţia în care ne aflăm, acesta este scopul pentru care eu trăiesc şi pentru care îi îndemn pe tineri să trăiască o viaţă cu scop.
Depinde doar de noi dacă ne asumăm sau nu responsabilitatea unei trăiri cu sens....
Fie ca fiecare din noi să învăţăm să scriem istorie pentru Dumnezeu cu fiecare respiraţie!!!
