30 DECEMBRIE CARE ESTE VIZIUNEA TA PENTRU NOUL AN (1)

"Căci este o proorocie care... se apropie de împlinire" (Habacuc 2:1)

Împlinirea viziunii pe care ţi-a dat-o Dumnezeu depinde de faptul de a avea o viziune; ceea ce înseamnă să aştepţi până când Dumnezeu îţi descoperă planul Lui pentru tine. Înseamnă să de­dici timp şi energie; ceea ce necesită răbdare şi disciplină. Înseamnă să ştii să treci de obsta­cole; ceea ce necesită o bună gestionare. Biblia spune: "Când nu este nici o descoperire dum­nezeiască, poporul este fără frâu" (Proverbe 29:18). Mai ţii minte versurile de la South Pacific : "Dacă nu ai un vis, cum îţi vei împlini visul?" Viziunea îţi dă o direcţie, te motivează, te face cre­ativ şi harnic. Fără ea, devii pasiv, fără scop, plictisit şi vulnerabil în faţa renunţării. Dumnezeu îţi poate da o viziune pe loc, dar împlinirea ei va necesita o viaţă întreagă de învăţare, de practică şi de gestionare a provocărilor zilnice ale vieţii. În următoarele zile, haideţi să ne uităm la câteva principii ale împlinirii unei viziuni: viziunile aduc cu ele obstacole şi oportunităţi! După zeci de ani petrecuţi în America, Raymond Dawson a moştenit proprietatea bunicului său din Anglia, întorcându-se acasă, a găsit ferma şi grajdurile dărăpănate, pe un pământ plin cu pietre. Dezamăgit şi aproape să se întoarcă în America, s-a hotărât să se plimbe pentru ultima dată pe moştenirea lui fără valoare. Oprindu-se într-un colţ îndepărtat al proprietăţii sale, a observat un pârâu venind de sub nişte pietre. A început să se uite mai atent şi a descoperit izvoare termale. Astăzi este proprietarul unei staţiuni prospere, aşezate chiar pe fosta sa dezamăgire! Când îi ceri lui Dumnezeu o viziune, este posibil să te afli într-un loc plin de oportunităţi dar ascunse după mari obstacole; un loc al posibilităţilor ascunse sub munţi de probleme. Apoi El se va retrage şi se va uita cum te angajezi în lucrarea de gestionare a obstacolelor!

CHIAR DACA TOATE LUCRURILE IMI STAU IMPOTRIVA EU STIU CE MI-A VORBIT DUMNEZEU SI MA TIN DE POALA HAINEI SALE PANA VA IMPLINI CEEA CE A SPUS!

31 DECEMBRIE CARE ESTE VIZIUNEA TA PENTRU NOUL AN (2)

"Căci este o proorocie care ... se apropie de împlinire" (Habacuc 2:3)

Obstacolele nu-ţi pot fura visul fără permisiunea ta. Winston Churchill a mobilizat şi a încura­jat Anglia, aflată la un pas de înfrângere cu aceste cuvinte memorabile: "Nu vă daţi niciodată bătuţi! Nu vă daţi niciodată bătuţi! Nu vă daţi niciodată, niciodată, niciodată bătuţi!" Obstacolele sunt inevitabile, renunţarea este opţională! Când umbli în credinţă şi refuzi să renunţi, Dumnezeu îţi garantează că obstacolele nu vor împiedica ca viziunea ta să se împlinească. Deşi au fost robiţi, iudeii au primit puterea de a învinge eforturile egiptenilor de a-i zdrobi. Istoria supravieţuirii şi a succesului lor spune: "cu cât îi asupreau mai mult, cu atât se înmulţeau şi creşteau" (Exod 1:12). Visul lui Pavel de a evangheliza lumea a întâmpinat oprelişti la fiecare cotitură. Fiind stăpân pe situaţie, el a declarat: "Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi" (2 Corinteni 4:8-9). Călătoria lui Iosif spre tron a fost lungă. S-a confruntat cu trădarea, persecuţia şi sin­gurătatea. Visul lui, încă viu şi neabandonat, a fost lăsat în aşteptare timp de mai mulţi ani. Acum, în calitate de prim ministru al Egiptului, răzbunat în ochii criticilor săi, el îşi aminteşte modul extraordinar în care Dumnezeu i l-a împlinit. "Căci, a zis el, Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele" (Genesa 41:52). Iosif a refuzat să-şi abandoneze visul; este ceea ce l-a ţinut în viaţă. El a căutat oportunităţi în obstacole, iar Dumnezeu l-a făcut roditor, nu scutindu-l de întristare, ci promovându-l chiar acolo, "în ţara întristării mele". Obstacolele din calea ta nu-L pot opri pe Dumnezeu; nu lăsa însă ca ele să te oprească pe tine!

ASTEPTAREA CELUI NEPRIHANIT ESTE DOAR BUCURIE ....MA INCRED IN TINE DOAMNE

Până aici Domnul ne-a ajutat. (1 Samuel 7:12)

31 Decembrie

Cuvintele „până aici“ sunt ca o mână care arată în direcţia trecutului. „Trecuse destulă vreme … Trecuseră douăzeci de ani“ (v.2), dar chiar dacă ar fi trecut şaptezeci de ani, „până aici Domnul ne-a ajutat“! Fie în sărăcie, bogăţie, boală sau sănătate, fie acasă sau în ţări străine, fie pe uscat, pe mare sau în aer, şi fie în onoare, dezonoare, greutăţi, bucurie, încercări, biruinţe, rugăciuni sau ispite – „până aici Domnul ne-a ajutat“!

Ne place întotdeauna să privim la un drum lung străjuit de copaci frumoşi. Copacii sunt o privelişte plăcută şi par să formeze un templu din plante, cu stâlpi puternici din lemn şi arcade de frunze. În acelaşi fel în care priveşti la un drum frumos ca acesta, de ce nu priveşti înapoi la drumul anilor vieţii tale? Uită-te la ramurile mari şi verzi ale îndurării lui Dumnezeu de deasupra capului şi la stâlpii puternici ai bunătăţii şi ai credincioşiei Lui care ţi-au adus multă bucurie. Vezi păsări cântând pe ramuri? Dacă te uiţi mai de aproape, cu siguranţă vei vedea multe, pentru că ele cântă despre îndurarea lui Dumnezeu primită „până aici“.

Aceste cuvinte arată şi spre înainte. Cel care ajunge într-un anumit punct şi scrie cuvintele „până aici“ realizează că n-a ajuns încă la capătul drumului şi că mai are de parcurs o distanţă. Mai sunt încă încercări, bucurii, ispite, bătălii, înfrângeri, biruinţe, rugăciuni, răspunsuri, trudă şi putere care urmează să vină. Acestea sunt apoi urmate de boală, bătrâneţe şi moarte.

Deci, se termină viaţa după moarte? Nu! Trebuie să mai vină acestea: învierea în asemănarea Domnului Isus; tronuri, harfe, şi cântarea psalmilor; a fi „îmbrăcat … în haine albe“ (Apocalipsa 3:5), a vedea faţa Domnului Isus şi a fi în părtăşie cu sfinţii; şi a experimenta gloria lui Dumnezeu, plinătatea eternităţii şi bucuria infinită. Aşa că, dragul meu credincios, „fii tare, îmbărbătează-ţi inima“ (Psalmul 27:14), şi cu mulţumire şi încredere înalţă-ţi glasul în laudă, pentru că:

Domnul care „până aici“ te-a ajutat

Te va ajuta tot restul călătoriei tale.

Când cuvintele „până aici“ sunt citite în lumina cerului, ce perspective glorioase şi miraculoase descoperă ele privirilor noastre pline de recunoştinţă!

Charles H. Spurgeon

Păstorii din Alpi au un obicei frumos la sfârşitul zilei; ei îşi cântă unul altuia un rămas bun de seară. Aerul este atât de curat încât cântările se pot auzi la distanţe foarte mari. Când soarele începe să apună, ei îşi adună turmele şi încep să le conducă pe cărări de munte în timp ce ei cântă: „«Până aici Domnul ne-a ajutat». Să lăudăm Numele Său!“

În final, după obiceiul lor frumos, ei îşi cântă unul altuia un rămas bun amabil şi prietenos: „Noapte bună! Noapte bună!“ Cuvintele încep apoi să răsune în ecou de pe o coastă a muntelui pe alta, repercutându-se plăcut şi uşor până când sunetele se pierd în depărtare.

Hai să ne chemăm şi noi unul pe altul prin întuneric până când noaptea devine însufleţită de sunetul multor glasuri, încurajându-i pe călătorii obosiţi ai lui Dumnezeu. Şi fie ca ecourile să se transforme într-o furtună de aleluia care va izbucni în valuri tunătoare în jurul tronului Său de safir. Atunci, la ivirea zorilor, ne vom trezi pe ţărmul „mării de sticlă“ (Apocalipsa 4:6), strigând împreună cu oştile răscumpărate ale cerului: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!“ (Apoc. 5:13).

Cu acest cântec al meu prin veacurile fără sfârşit,

Isus m-a condus tot drumul.

ŞI AU ZIS A DOUA OARĂ: „ALELUIA!“ Apocalipsa 19:3

Predici Florin Ianovici

Create a MySpace Playlist at MixPod.com

Ce face crestinismul garbov cu noi

Create a playlist at MixPod.com

SIMTI CA TE-A PARASIT DUMNEZEU?(2)

“Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, Lama Sabactani?” adica: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” [Matei 27:46]

“Eli, Eli, Lama Sabactani?” acest strigat, a venit in urma durerii. Simtea o durere foarte profunda si nu ma refer doar la cea trupeasca, ci la durerea care apasa asupra Lui. Acea durere reprezenta Pacatul omenirii, acea greutate, acel miros greoi.

Domnul Isus a fost gasit cu cale, de Tatal, ca este singurul care poate duce aceasta povara imensa, aceasta apasa asupra Lui muuult.

Cand Dumnezeu pare ca nu vrea sa auda strigatele noastre, este nu pentru ca ne-a uitat sau pentru ca a uitat ce ne-a promis sau ca ne iubeste mai putin, NU, ci El are un plan cu noi. Ingaduie multe peste noi, deoarece avem multe de invatat, dorind sa fim niste luptatori desavarsiti. Isus a fost astfel. A luptat pana la sange. Dumnezeu si-a proslavit numele de multe ori prin Fiul Sau.

El poate ingadui multe in viata noastra, scopul fiind sa-si proslaveasca numele si prin noi. Daca nu prin copiii Lui, atunci prin cine?

Esti tu gata sa accepti orice are Domnul planuit pentru tine? Incurajarea mea este, sa ne incredem in Dumnezeu, chiar si atunci cand nu ne vorbeste. El nu uita de noi, asa cum nu a uitat de Fiul Sau.

Fiul Sau sade acum la dreapta Tatalui Ceresc. Ce har, ce onoare, unde a ajuns Domnul Isus…..acolo vom ajunge si noi, daca vom ramane supusi si increzatori Lui pana la capat.

Apocalipsa 3:21:” Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.” Amin!

SIMTI CA TE-A PARASIT DUMNEZEU?(1)

“Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, Lama Sabactani?” adica: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” [Matei 27:46]

Dumnezeu, L-a insotit pe acest pamant, in tot ceea ce facea El. Duhul lui Dumnezeu era cu Isus si se manifesta prin El atat de frumos si miraculos, si totusi, a simtit abandonare. Dupa atatea lucruri marete, a simtit prabusire, a simtit o prapastie intre El si Tatal Sau.

A fost singura data cand Dumnezeu nu-i raspundea la intrebarea Lui, ci tacea si privea cum Fiul Sau atarna pe cruce. Multi oameni de pe vremea aceea n-au inteles, de ce pe El insusi nu se putea salva. A salvat atatea suflete….si totusi pe El, nu.

Citind doar acest verset reiese ca Dumnezeu a facut aceasta intentionat. Asa este, a facut intentionat aceasta lucrare, dar nu inspre raul Lui, nu sa-L vada cum se chinuie, nu sa-L vada biciuit, scuipat, nu sa-L vada plin de sange, nu sa-si bata joc de El, ci Dumnezeu, Tatal Ceresc stia cu siguranta ca Fiul Sau poate duce toate acestea.

Dumnezeu a lasat oamenii sa vorbeasca vrute si nevrute, dar in spatele a ceea ce se vedea, Tatal Ceresc avea un alt plan, unul divin.

De cate ori nu am strigat si noi catre Dumnezeu ca ne-a parasit, ne-a intors spatele, nu I-a pasat de noi, de necazurile sau de dorintele noastre???

Dar, oare chiar Dumnezeu ne-a intors spatele? Sau tacea si privea, cum a facut cu Fiul Sau?

Domnul Isus stia de lucrarea Tatalui Ceresc, a fost pus in tema prin ce va trece si cate va indura. Stia de planul de mantuire a omenirii, stia ca Dumnezeu isi doreste o familie numeroasa. El a acceptat sa fie o unealta in mana lui Dumnezeu.

Esti si tu un canal prin care Dumnezeu lucreaza? Esti si tu o persoana care sta la dispozitia Lui? Esti suta la suta pentru Domnul? Ramai tu in Dumnezeu, chiar daca nu stii ce te asteapta?