Nate Pfeil - The Fire (Romanian Subtitle) from chrisgraphics on Vimeo.
marți, 22 februarie 2011
pus la incercare

"puneti-Ma la incercare, zice Domnul " Maleahi 3.10
El îmi este!

Îmi doresc să mă ascund în Dumnezeire…dar m-am ascuns aşa de mult înlăuntrul meu încât nu mă regăsesc.
…nimeni…
Mi-s clipele grele ca plumbul. Inima îmi tânjeşte după ceva,cândva real în mine, dar a devenit poveste…mi-e dor şi dorul îmi este un blestem al sufletului. Mă duce în pragul nefiinţei, acolo, unde eu nu mai sunt eu şi nu mai e nimic după…
Mi-e frică să mai cred, mi-e frică de atingerea luminii pe pleoape-mi, mi-e frică de tresărire, mi-e frică de viată ca şi când ar fi moarte. Totul este îngrozitor de nemişcat ca într-un coşmar. Mă simt ca un om viu într-un coşciug. Ca o inimă de carne într-un trup de piatră…bătăile ei îi provoacă inevitabila zdrobire…Pe cine încălzeşte că bate?
…paşii îmi sunt goi, nu lasă urme…nimeni nu mă cunoaşte, nimeni nu m-a văzut, nimeni.
…resemnare…
Pe piatră calc şi vântul îmi şuieră. Pustiul mi-e locul de poposire.
Eu nu îmi sunt deajuns…
Plâng, şi lacrimi mă plâng, gem şi jelirea mă sfâşie, mă tem că nu sunt prea aproape să mă ţin de mână când piciorul îmi alunecă pe abrupt. Mi-am căutat salvarea oglindindu-mă, strigătul se sparge în mine şi vibrez a durere mocnită…mă tem că nu îmi sunt deajuns ca să mă salvez. Resemnarea îmi este fugă, dar piciorul se încăpăţânează împotriva inerţiei să mă ducă la Calvar. Locul morţii. Oare nu am murit de tot? Ce mai trebuie să las în urmă? La ce trebuie să mai renunţ?...La mine!
…alunec…
E o cădere lină, ca o acoperire de aripi, ca un cânt de îngeri…Îmi regăsesc deschiderea pleoapelor în lumină, îmi încălzesc primăvara în priviri, mă odihnesc în ţinerea de mână a Unuia cu Semne de Cuie în Palme. Nu îmi sunt eu…şi sunt. Salvarea mi-e oglindită în Chipul Celui ce e în mine. Eu, nu îmi sunt deajuns…Elîmi este!
joi, 17 februarie 2011
..Trebuie,desi.... ! de dragul tau Iedidia

‘trebuie sa ma ridic,
desi nu am putere..
trebuie sa lupt,
desi nu am nici o speranta,
trebuie sa cred,
desi nu vad minunea!

trebuie sa merg nainte,
desi nu vad nimic in zare..
trebuie sa zambesc,
desi tristetea nu se vede…
trebuie sa cant,
desi inima imi tace!
trebuie sa vorbesc,
desi nu am cuvinte pe buze..

trebuie sa
visez,
desi nu se implinesc!
trebuie sa citesc,
desi nu inteleg..
trebuie sa privesc,
desi nimeni nu imi vede ochii!
trebuie sa astept,
desi nu vine.!..
duminică, 13 februarie 2011
Semnul unei persoane spirituale
Nu ca am si castigat premiul sau ca am si ajuns desavarsit;
dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus.
Filipeni 3:12
Se spune ca cel care are cea mai mare nevoie de neprihanire este cel care o doreste cel mai putin. Cu alte cuvinte, daca tu te gandesti:
"Eu chiar o duc bine, nu cred ca mai am nevoie de neprihanire", atunci ai mai mare nevoie de ea decat iti dai seama.
Apostolul Pavel, dupa ani multi in care a mers cu Domnul a spus:
,,Nu ca am si castigat premiul sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus. ,, (Filipeni 3:12)
O persoana spirituala este caracterizata prin foamea si setea dupa cunoasterea Domnului. Dar sunt anumite lucruri care ne strica pofta. Uneori ne hranim cu junk food spiritual si ne stricam apetitul spiritual. Ele nu sunt lucruri rele in sine dar unele pur si simplu iau apetitul.
Asa ca periodic ar trebui sa ne intrebam: in ce m-am implicat - relatie, cautare, activitate - ma face mai mult sau mai putin infometat dupa lucruri spirituale? Ma apropie de Dumnezeu, sau intr-o anumita masura ma tine mai departe de El? Este o aripa sau o greutate in cursa vietii? Imi mareste viteza sau ma incetineste?
Evrei 12:1 ne spune: ,,sa dam la o parte orice piedici pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.,, Daca iti este cu adevarat foame si sete dupa neprihanire, sigur o vei gasi. Pentru ca daca iti doresti ceva, atunci te vei pune in locul in care o vei obtine.
marți, 8 februarie 2011
Trăiască Regele!
Mi-e scump Doamne Numele Tău când urechea mea Îl aude…inima îmi tresare, mă pierd în adâncul maiestăţii Tale şi gândul meu devine petală de slavă la atingerea Ta. Şi cânt… Cântă sufletul meu transformat în flori abia înflorite, flori nemuritoare, flori veşnice…Nu sunt nimic fără Tine. Cerul îmi este dor şi pământul o scârbă. Aşa îmi doresc să Te îmbrăţişez pentru totdeauna, să nu-mi dai drumul niciodată…Dar m-ai destinat să-Ţi întind Mantia de Slavă,să-I aşez faldurile divine printre gropi de noroi, să-i acopar cu ea pe cei ce nu au cunoscut graţia, bunătatea,dragostea Ta… Să împrăştii printre cei muritori Nemurirea, să chem în fiinţă Visul Tău pentru neamuri de oameni.
Să cânte tot pământul Gloria Ta! Tu vrei sa fie “precum în Cer, aşa şi pe pământ…”
Dar cum ar putea ţărâna să Te laude dacă nu cunoaşte frumuseţea atingerii dragostei Tale, dacă ochii de carne nu pot vedea Mâinile găurite de piroane, Fruntea însângerată de spini?…
Cântecul Tau de iubire este cântecul morţii, o Moarte pentru o Viaţă! Şi moartea s-a retras ruşinată, ca să răsune cântecul Vieţii Veşnice pentru totdeauna!
Şi îţi cânt Iubirea între oameni, pentru că Tu Însuţi ai cântat-o sufletului meu împovărat, ca să găsesc libertatea, pacea şi Viaţa. Acum cântăm împreună acelaşi refren, acompaniaţi de orchestre de îngeri proşternaţi la picioarele Scaunului Tău de Domnie, strigând fără încetare: “Sfânt , Sfânt, Sfânt este Domnul! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Căci, Doamne, glasul Tău m-a ridicat din moarte la viaţă, căci cine aude glasul Lui nu mai poate rămâne acelaşi.Ca o poruncă peste oasele uscate să vină din nou în fiinţă, aşa a născut Viaţa în mine.Trăiesc. Dar nu oricum, El trăieşte în mine. Cânt. Dar nu oricum, El mi-a cântat înainte. Învăţătorul şi ucenicul Său, aşa ne umblăm împreună Isuse…şi eu cânt, cânt, cânt Slava Măreţiei Tale, cu un dor nesfârşit pentru veşnicie, Locul unde nu mă voi opri niciodată din a Te lăuda, Împărate! Trăiască Regele!
Luminița Ciuciumiș