Asteptarea celui neprihanit este doar bucurie....caci totul ii vine la timp celui ce stie sa astepte....oare si mie?:(

Veşnic să trăiesc, şi tot nu aş găsi răspunsul la eterna întrebare: de ce?
Între tine şi mine sunt kilometri distanţă, ani distanţă, oameni distanţă şi gânduri distanţă. Şi, cel mai important dintre toate, sentimente distanţă... Dar toate astea sunt fleacuri... Când am spus că vreau să trăiesc, nu mi-am imaginat că viaţa va fi prea roz. Dar nici că va fi atât de crudă. Am crezut că va fi... banală. Acum realizez că viaţa e singurul lucru care exclude acest cuvânt. Orice, în afară de banalitate.
Niciodată să nu spui "mai e timp". Timpul nu e al tău. Nu e de partea ta. Niciodată nu a fost. Dacă ai putea să opreşti timpul, şi să rămâi aici, pe veci aici, aşa cum eşti acum, probabil ai putea trece bariera care ne desparte. Dar asta e imposibil. Nu pentru că nu a făcut-o nimeni niciodată, ci pentru că nu îţi doreşti îndeajuns de mult. Nimic nu e imposibil pentru cel care îşi doreşte ceva cu toată fiinţa.
Nu aş putea ajunge niciodată la inima ta. Dar nu pentru că nu-mi doresc. Să fii chiar şi atât de aproape de mine, încât să-ţi simt respiraţia fără să vreau, şi tot nu am fi cu adevărat aproape unul de altul. Dacă tu ai fi în mijlocul lumii, eu aş fi în colţul cel mai îndepărtat al ei. Iar dacă eu aş fi în mijlocul lumii... tu ai fi la fel de departe, dar fără să îţi dai câtuşi de puţin silinţa. Nu distanţa actuală ne desparte pe noi, ca fiinţe, ci zidul care ne separă destinele, vieţile, zâmbetele... Zidul pe care noi ne-am străduit atâta amar de vreme să-l ridicăm... Şi am reuşit! De acum, va fi mult mai greu să-l prăbuşim... N-a fost greu să-l construim. O simplă banalitate. Nepăsare, neancredere... sentimente confuze, poate chiar de ură, şi mai ales tăcere. Mai întâi, zidul era doar o formă conturată, nedesluşită. Pe atunci, totul mai era încă o joacă. Mai apoi, când lucrurile au devenit serioase, şi la fel şi noi, dintr-o simplă formă a luat viaţă un zid real, puternic, neclintit. Nu poţi să te caţeri până sus şi să arunci o privire dincolo de el. Nu poţi să faci nimic... Da, vrei să opreşti timpul în loc. Dar cine nu vrea? Nu... nu acum. Poate altcândva. Mai târziu. Când îţi vei dori cu adevărat.
Poate acest zid e doar în închipuirea mea. Sau poate doar în închipuirea ta. Sau... poate există cu adevărat. Fie că există, fie că nu, nu voi putea ajunge niciodată la tine... Pot să te ating, dar sigur nu eşti tu. Doar o formă, un contur, o fiinţă care are viaţă şi, totuşi, nu e ea...
Sunt mii de răspunsuri la întrebarea: de ce? Sau poate nici măcar unul. Nu poţi să ştii de ce. Poţi doar să crezi. Dar, până când vei afla de ce, nu încerca să te amăgeşti singur. Toate lucrurile au vremea lor. Pe moment, nu poţi face nimic. Ai vrut să construieşti un zid, şi ai reuşit. Mă bucur pentru tine. Atunci, de ce eşti nefericit? Vrei să schimbi ceva? E prea târziu...
Sau poate prea devreme. Cine ştie? Dacă eu aş putea să opresc timpul, aş face-o. Vreau nici să mă întorc înapoi, în trecut. Vreau şi eu să primesc răspunsul la întrebarea: de ce? Până acum, nu l-am primit... De fiecare dată când am întrebat, mi s-a răspuns "Nu acum, e prea devreme. E prea devreme ca să ştii, ca să înţelegi. Nu acum... Mai târziu." Nu acum... dar oare când? Timpul trece, iar eu nu pot face nimic. Ba da. Pot să aştept. Şi, la urma urmei, unde duce aşteptarea? Aşteptând, faci ceva cu viaţa ta? Îţi răspunde aşteptarea la întrebările pe care ţi le pui mereu?
Aştepţi. Şi? Ce se întâmplă? Cât mai durează? Cer chiar atât de mult? Nu vreau nimic altceva. Vreau doar să ştiu de ce! E doar o întrebare...
Da, doar o întrebare. O întrebare crucială. Nu pot să-ţi spun. Ştiu doar că mai durează. O zi, un an, poate o veşnicie... Da, mai durează. E doar o întrebare, dar atunci când vei primi răspunsul, vei avea cheia binelui şi răului, cheia tuturor uşilor încă nedeschise, cheia tuturor secretelor încă neaflate, şi cheia tuturor inimilor care n-au aflat încă iubirea...
"De ce?" Da, cine nu vrea să afle? Dar nu acum... Şi mai durează... Mai durează... Oare cât?! "O nadejde amanata imbolnaveste inima" ... inima mea sufera!

Scisoare catre un "strain" Iedidia

Dragă străinule.

-->Bine, dacă aşa vrei tu. Să nu ne scriem, să nu ne vorbim, să nu ne privim. Să nu ne zâmbim. Să nu ne şoptim. Bine, dacă aşa vrei tu. Să nu ne întâlnim, să nu ne căutăm. Să nu încercăm nimic. Să nu ne înapoiem în trecut şi să nu înaintăm în viitor. Să fim ceea ce am fost şi mai înainte. Străini. Să nu ştim unul de altul. Şi să nu ne doară asta.
Bine, dacă aşa vrei tu. Să nu ne cunoaştem şi să nu fim prieteni. Să nu ne apropiem unul de altul. Să stăm departe...cât mai departe. Să nu simţim nimic. Nici dragoste, nici ură, nici indiferenţă.
Şi...bine, dacă aşa vrei tu. Să nu privim înapoi, să nu privim înainte... Bine. Să ne îndepărtăm. Mai mult. Şi mai mult. Încă. Aşa, acum e bine. Nu eşti în raza mea, nu sunt în raza ta. Bine! Dacă aşa vrei tu... Să nu visăm nimic împreună, să nu aşteptăm nimic împreună, să nu gândim nimic împreună, să nu trăim nimic împreună... Să nu ne doară unul pentru altul. Să nu ne bucurăm unul pentru altul. Să nu avem nicio legătură. Absolut nicio legătură.
Bine, dacă aşa vrei tu. Să privim în pământ şi să trecem mai departe. Să nu exişti pentru mine. Şi să nu exist pentru tine. Bine... Să îngânăm ceva de ochii lumii. Şi să ne îndepărtăm. Să nu ne imaginăm altceva decât se întâmplă. Să tragem linia şi să spunem "până aici". Dacă aşa vrei tu...bine. Aşa să fie. Să nu ne doară pe niciunul prezenţa celuilalt, nici nepăsarea lui. Să trăim ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Şi nu s-a întâmplat. Şi nu se întâmplă. Şi nu se va intâmpla. Frumos! Dacă aşa vrei tu... Să nu ne spunem "ce ar fi dacă", "ce ar fi fost dacă", "ce va fi dacă". Să nu ne privim în aceeaşi oglindă. Să nu avem aceiaşi prieteni. Să nu vizităm aceleaşi locuri. Să nu gândim aceleaşi lucruri. Să nu ne asemănăm... Bine. Să nu vorbim niciunul despre celălalt cu nimeni. Niciodată. Să nu ne placă aceleaşi lucruri, aceleaşi culori, aceleaşi aspecte... Să ne prefacem, dacă este nevoie, că nu avem nimic în comun. Nimic. Nici acum, nici peste o zi. Nici peste o viaţă. Niciodată.
Bine, dacă aşa vrei tu. Să fim gata să acceptăm orice, mai puţin că suntem mai mult decât doi străini. Că suntem mai mult decât doi necunoscuţi, mai mult decât doi oameni indiferenţi unul cu altul. Bine... Să nu ne păcălim pe noi înşine că realitatea e altfel decât o vedem amândoi. Să fiu gata să îţi spun "nu". Să fii gata să îmi spui "nu". Bine! Dacă aşa vrei... Să fim conştienţi fiecare de durerea celuilalt, dar să ne prefacem că nu vedem nimic, nu ştim nimic, şi deci, nu facem nimic. Să lăsăm o tăcere adâncă să construiască un zid imens între sufletele noastre... Să ne prefacem că nu simţim ploaia bătând în rafale, gata să spargă zidul inimilor noastre atât de fragile... Să nu fim răi unul cu altul, dar nici buni. Să nu ne oferim nimic. Şi să nu ne aşteptăm la nimic... Nici la un cuvânt de încurajare, nici la o mână de ajutor sau doar puţină simpatie...la nimic. Bine!
Dacă aşa vrei tu... Să nu ne încredem unul în altul, pentru că nu avem de ce. Şi să nu credem că viitorul va aduce ceva diferit. Să nu sperăm...nimic. Să nu avem resentimente. Să nu ne privim cu milă. Să nu avem regrete. Bine, dacă aşa vrei tu... Să nu ne coborâm la un nivel atât de jos, încât să ne cerem iertare... Şi să ne explicăm... Bine... Să mergem aşa înainte, cu un semn de întrebare în inimă şi poate, cândva, să îl schimbăm într-un punct. Sau într-un semn al exclamării. Cine ştie...
Acum am înţeles. Şi...crede-mă, ştiu ce am de făcut. Îţi doresc ca toate lucrurile sa iti mearga bine si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau (sper că nu am încălcat cu asta vreuna din reguli...nu trebuie să ne spunem nici măcar atât?!) doar...adio.

P.S. Da, bine, dacă aşa vrei tu. Aşa să fie. Dar...până la urmă, suntem condamnaţi la cea mai cruntă pedeapsă. Suntem condamnaţi să trăim sub acelaşi cer...amândoi. Şi încă o viaţă întreagă si apoi o vesnicie prefacandu-ne ca nu ne iubim! Dar...bine. Dacă aşa vrea El...FACA-SE VOIA LUI
-->Cu drag, o străină ........care inca te iubeste, fara ca tu sa sti sau macar sa iti pese....

Cand tii la cineva....

"Ce înseamnă expresia asta din ochii tăi? Mi se pare că exprimă mai mult decât toate cuvintele pe care le-am citit vreodată." Să ţii la cineva... Să îţi pese de el... Să îţi pese într-atât încât să uiţi de tine însuţi... Să-ţi doreşti atât de mult să-l sprijini, să-l alini, să-l încurajezi, să-l îmbrăţişezi... Să fii cel care-i dă aripi să zboare... Să conturezi pentru el un cer nou şi un pământ nou... Să ştie că vei fi mereu acolo pentru el... Să-ţi doreşti să-i fii aproape în orice moment din zi şi din noapte... Să fii gata să sacrifici ceea ce ai mai de preţ ca el să fie fericit... Să fii gata să îţi dai chiar şi viaţa pentru el, pentru fericirea lui, pentru binele lui... Să îi fii sprijinul din umbră şi să-l faci fericit, fără ca el s-o ştie vreodată... Să te dăruieşti total, cât mai ascuns, cât mai subtil... Să uiţi de inima ta pentru a avea grijă de a lui... Şi niciodată să nu uiţi că ţii la cineva fără a aştepta să primeşti nimic în schimb. Ştii că ţii la cineva atunci când tot ce vrei e ca el să fie fericit, indiferent dacă această fericire te include şi pe tine sau nu... Ştii că ţii la cineva atunci când îţi pasă atât de mult de el, încât nu te mai întrebi dacă el simte la fel. Să ţii la cineva... Să îţi doreşti să fii alături de el în momentele grele, pentru a-l sprijini, şi în momentele bune, pentru a te bucura împreună cu el... Să nu aştepti nimic ca recompensă, poate nici măcar un zâmbet fugar... Să te rogi pentru fericirea lui, nimic mai mult... Să nu doreşti decât să fii o umbră care nu o părăseşte niciodată pe a lui, atingând-o atât de delicat, încât nu se poate simţi... Să fii singura frunză care cade împreună cu el, când toate celelalte nici nu se clintesc... Să îl aştepţi cu braţele deschise la capăt de drum... Să fii cel care îi spune "Bun venit" şi cel care îi urează "Drum bun"... Să ştii că nu toţi oamenii vorbesc prin cuvinte, ci şi prin tăceri, şi prin priviri... Să ştii că o frunză nu cade niciodată singură... Să ştii că, odată cu căderea frunzelor, şi sufletul se ofileşte, pentru ca, mai apoi, să revină la viaţă... Să ţii la cineva... Să îl cunoşti dintr-o singură privire... Să ştii ceea ce ascunde, ceea ce încearcă să ţină ferecat în inimă... Să ştii ce simte, ce îşi doreşte, dacă inima îi bate... Să ştii cine este, de fapt, şi spre ce se îndreaptă... Şi, mai presus decât toate, să ştii că niciodată, niciodată, niciodată nu e prea târziu...

Toate acestea le-am invatat eu de la tine, tu m-am invatat ce inseamna sa ti la cineva NECONDITIONAT! Multumesc lui Dumnezeu ca existi in viata mea dragul meu Iedidia.

scrisoare catre Iedidia, dragul meu drag

Sunt aici....Ca in fiecare zi traiesc cu pasiune.... speranta si ma rog pt tine.... Nu ti-am mai scris de ceva timp.... nu vreau sa te presez cu gandurile mele... nu vreau sa te simti impovarat... coplesit.... Tu...esti bine??? cum e viata ta??? Mi-era dor sa-ti spun ca apreciez ca imi esti (mi-ai fost)aproape.... sa-ti multumesc pt tot ceea ce esti si ceea ce faci din mine... multumesc pt momentele placute.... ca nu m-ai uitat. Simt dragoste.... simt frumusetea Domnului cand ma gandesc la tine.... simt ca pot zbura..... Intr-o zi......am sa zbor pana la tine.....crezi ca ma poti primi??? am sa zbor sa vad ce faci..... sa te ajut sa te ridici daca esti cazut..... sa te ajut sa vezi dincolo de problema...... In ziua aceea am sa te imbratisez....si am sa-ti spun cat de important esti pt mine ca si persoana....am sa-ti spun cat de mult ma bucur ca Dumnezeu a permis sa intri in viata mea.... Ce cred despre tine??? Simplu.....Esti o persoana importanta in ochii mei si stiu ca El are un plan cu viata ta....nu pot sa-ti spun ca esti perfect.....nimeni nu e perfect...dar in ochii mei esti special.....de ce??? pt ca ma faci sa ma simt speciala....fiecare incurajare a ta imi da speranta....fiecare zambet ma motiveaza..... Multumesc dragul meu Iedidia....oriunde ai fi, sa fi binecuvantat!

Mi-e asa de Dor....

-->De dorul tau strang norii dulci in brate, cerul compune muzica din picaturi de miere si curg pe clape de pian dorinte ce saruta valsul noptilor cand te astept. Sunt prizoniera in lanturi de secunde, noptile inghit toate partile cu tine, ma apuc sa despletesc oceanul de matase pur-albastru, cerul in franjuri de noapte, sa carpesc dorurile inecate in praf de stele….colorate

Imi esti poza de colectie ce-mi mangaie ranile timpului. Existi in fiecare gura de aer pe care o inspir, in fiecare por de suflet, uit sa respir si ma intreb daca esti, dar stiu ca esti, esti acolo in mine cu toata fiinta ta, dar taci, tu nu vorbesti, doar existi, e liniste si aud venind din suflet o melodie. E melodia mea preferata, e sunetul vocii tale, imi vad toate zambetele ridicandu-se incet in fata mea, danseaza inlantuite intr-un sarut salbatic si cald asemeni unui vis, alteori, cand linistea parca ar vrea sa ma sufoce te aud murmurandu-ma ca pe o chemare.
Am visat ca voi asculta inima ta cum bate ca-mi voi ridica privirea si va intalni cu a ta si o sa iti tii promisiunea de a-mi darui RAIUL. In linistea din visul meu e asa de bine, iubirea mea, imi rasuna din nou si din nou ecoul, te iubesc... Mi-e dor... asa de dor... si ma doare sufletul asa de tare.

Multumesc....

--> -->

Iti multumesc ca ai ramas langa mine cand mi-a fost greu ..iti multumesc ca m-ai ajutat sa depasesc momentele grele din viatza mea ...cu lacrimi in ochii iti multumesc ptr ...ceea ce mi-ai fost timp de aproape 2 ani si ptr ceea ce mi-ai fi putut fi ...Esti in inima mea...ai locul tau...locul de onoare in sufletul meu...un loc pe care nu o sa-l dau niciodata nimanui... Locul celui mai bun prieten pe care l-am avut vreodata. Iarta-ma pt ca de prea multe ori nu m-am purtat cu tine asa cum nu ar fi trebuit DAR ...priveste lumea prin ochii mei si ai sa intelegi de ce sunt asa. Azi imi amintesc de clipele minunate traite alaturi de tine , momente in care am simtzit ca nu mai fac parte din aceasta lume murdara , plinda de ura , de rautate si de tristetze . Langa tine viatza mea a fost undeva departe de realitatea cruda pe care o traieste fiecare om zi de zi caci am avut parte din belsug de prezenta Duhului Sfant si pentru asta iti multzumesc din suflet . Voi fi langa tine cu sufletul meu iar in inima mea vei ramane ce-a mai buna fiintza de pe pamant, iti doresc implinire si ..orice efort ar presupune ...sa dea Dumnezeu sa fii fericit asa cum iti doresti si cum meriti...sa ai parte de tot ce e mai bun ptr ca ai un suflet minunat ..mi-as dori ca ..eu sa fiu parte din planul LUI pt viata ta si sa raman si anul care vine alaturi de tine, de sufletul tau dar asta numai de tine depinde. Te iubesc chiar daca poate nu asa cum ti-ai dori tu, te iubesc cu o dragoste din El.

Cand te voi reintalni voi stii….pt ca numai tu ai fost creat sa vb limbajul inimii mele...Te iubesc si Te astept pentru ca dragostea nadajduieste totul ... chiar si atunci cand se pare ca totul se prabuseste sau ca este fara nici o speranta, "dragostea adevarata spera" ca Dumnezeu care a promis, El insusi e cel care intervine si rezolva. 

Sunt trista....

--> -->Nu stiu de ce...sufletul meu e cam trist. Necomplet as zice, de fapt.

Sunt atat de binecuvantata, dar bucuria nu-mi e deplina. Lipseste...lipseste contagios de concret un zambet. Si un mai concret salut in fiecare zi.

Dar, am primit inca un raspuns la o rugaciune. Un raspuns frumos, drag inimii mele. Si as fi vrut sa se bucure cu mine, un suflet drag. Dar nu are cine...

Nu e nimeni. Nu am cu cine sa imi impart bucuriile.

De plans, am incetat de mult sa mai plang in fata oamenilor. Plang in fata lui Dumnezeu. El e singurul cu solutii.

Ma bucur sa pot canta si sa-L pot lauda pe Domnul. Imi insenineaza inima, sufletul. Ma umple de fericire.

Doamne...pana cand ma va mai durea tristetea? Nu poti Tu sa ma ajuti? Sa faci durerea sa treaca? Sa vindeci inconsecventele din viata mea?

Doare de mult timp, Doamne. Doare....si vreau sa nu mai doara. Nu asta...nu ata de multe...nu atat de mult.

Sa plang? Voi mai plange mult. Asta e tot ce stiu sa fac. Dar lacrimile mele ajung la Tine, caci esti milostiv. Si ma iubesti, si ma alini, si ma asculti, si imi raspunzi.

Slava Tie!