marți, 22 februarie 2011
joi, 17 februarie 2011
..Trebuie,desi.... ! de dragul tau Iedidia

‘trebuie sa ma ridic,
desi nu am putere..
trebuie sa lupt,
desi nu am nici o speranta,
trebuie sa cred,
desi nu vad minunea!

trebuie sa merg nainte,
desi nu vad nimic in zare..
trebuie sa zambesc,
desi tristetea nu se vede…
trebuie sa cant,
desi inima imi tace!
trebuie sa vorbesc,
desi nu am cuvinte pe buze..

trebuie sa
visez,
desi nu se implinesc!
trebuie sa citesc,
desi nu inteleg..
trebuie sa privesc,
desi nimeni nu imi vede ochii!
trebuie sa astept,
desi nu vine.!..
duminică, 13 februarie 2011
Semnul unei persoane spirituale
Nu ca am si castigat premiul sau ca am si ajuns desavarsit;
dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus.
Filipeni 3:12
Se spune ca cel care are cea mai mare nevoie de neprihanire este cel care o doreste cel mai putin. Cu alte cuvinte, daca tu te gandesti:
"Eu chiar o duc bine, nu cred ca mai am nevoie de neprihanire", atunci ai mai mare nevoie de ea decat iti dai seama.
Apostolul Pavel, dupa ani multi in care a mers cu Domnul a spus:
,,Nu ca am si castigat premiul sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus. ,, (Filipeni 3:12)
O persoana spirituala este caracterizata prin foamea si setea dupa cunoasterea Domnului. Dar sunt anumite lucruri care ne strica pofta. Uneori ne hranim cu junk food spiritual si ne stricam apetitul spiritual. Ele nu sunt lucruri rele in sine dar unele pur si simplu iau apetitul.
Asa ca periodic ar trebui sa ne intrebam: in ce m-am implicat - relatie, cautare, activitate - ma face mai mult sau mai putin infometat dupa lucruri spirituale? Ma apropie de Dumnezeu, sau intr-o anumita masura ma tine mai departe de El? Este o aripa sau o greutate in cursa vietii? Imi mareste viteza sau ma incetineste?
Evrei 12:1 ne spune: ,,sa dam la o parte orice piedici pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.,, Daca iti este cu adevarat foame si sete dupa neprihanire, sigur o vei gasi. Pentru ca daca iti doresti ceva, atunci te vei pune in locul in care o vei obtine.
marți, 8 februarie 2011
Trăiască Regele!
Mi-e scump Doamne Numele Tău când urechea mea Îl aude…inima îmi tresare, mă pierd în adâncul maiestăţii Tale şi gândul meu devine petală de slavă la atingerea Ta. Şi cânt… Cântă sufletul meu transformat în flori abia înflorite, flori nemuritoare, flori veşnice…Nu sunt nimic fără Tine. Cerul îmi este dor şi pământul o scârbă. Aşa îmi doresc să Te îmbrăţişez pentru totdeauna, să nu-mi dai drumul niciodată…Dar m-ai destinat să-Ţi întind Mantia de Slavă,să-I aşez faldurile divine printre gropi de noroi, să-i acopar cu ea pe cei ce nu au cunoscut graţia, bunătatea,dragostea Ta… Să împrăştii printre cei muritori Nemurirea, să chem în fiinţă Visul Tău pentru neamuri de oameni.
Să cânte tot pământul Gloria Ta! Tu vrei sa fie “precum în Cer, aşa şi pe pământ…”
Dar cum ar putea ţărâna să Te laude dacă nu cunoaşte frumuseţea atingerii dragostei Tale, dacă ochii de carne nu pot vedea Mâinile găurite de piroane, Fruntea însângerată de spini?…
Cântecul Tau de iubire este cântecul morţii, o Moarte pentru o Viaţă! Şi moartea s-a retras ruşinată, ca să răsune cântecul Vieţii Veşnice pentru totdeauna!
Şi îţi cânt Iubirea între oameni, pentru că Tu Însuţi ai cântat-o sufletului meu împovărat, ca să găsesc libertatea, pacea şi Viaţa. Acum cântăm împreună acelaşi refren, acompaniaţi de orchestre de îngeri proşternaţi la picioarele Scaunului Tău de Domnie, strigând fără încetare: “Sfânt , Sfânt, Sfânt este Domnul! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Căci, Doamne, glasul Tău m-a ridicat din moarte la viaţă, căci cine aude glasul Lui nu mai poate rămâne acelaşi.Ca o poruncă peste oasele uscate să vină din nou în fiinţă, aşa a născut Viaţa în mine.Trăiesc. Dar nu oricum, El trăieşte în mine. Cânt. Dar nu oricum, El mi-a cântat înainte. Învăţătorul şi ucenicul Său, aşa ne umblăm împreună Isuse…şi eu cânt, cânt, cânt Slava Măreţiei Tale, cu un dor nesfârşit pentru veşnicie, Locul unde nu mă voi opri niciodată din a Te lăuda, Împărate! Trăiască Regele!
Luminița Ciuciumiș
luni, 31 ianuarie 2011
Blânda aşteptare
M-am săturat de noapte, nu neapărat ca şi concept, ci ca realitate. Când am ajus aici iubeam ploile de vară şi lungile zile care se terminau doar într-o uşoară înserare. Nu cunoşteam bezna decât în timpul furtunilor. Atunci parcă tot cerul se închidea şi oraşul părea de cremene. Doar câteva lumini vegheau acea furie a naturii, dar totul era fals, mecanic, artificial. Nu exista motiv să te îndoieşti de lumină, pentru că toată negură se risipea în câteva ceasuri. Adormeai pe lumină şi te trezeai în lumină. Acum am parte de echilibrul verii. Lumina e rară şi o întâlnesc foarte târziu, când dă să apună. Nu ştiu cât voi mai suportă lipsa ploilor de nord. Marea e îngheţată şi nu înţelegi mare lucru din valurile ei. Doar o barcă părăsită şi un pescăruş suficient de nebun care a uitat fugă se străduiesc să păstreze amintirile drumului spre casă.
Uneori cazi într-o melancolie teribilă, soră cu depresia, fără un motiv concret. O iei ca atare şi cauţi planeta celor doi sori, de parcă aşa ar fi mai uşor să aştepţi primăvara. Îţi cuminţeşti nervii şi îţi asumi nespusul, ca semn de normalitate.
Oricum, nu mai e mult până la sminteală, dar sunt sigur că primăvara nu-mi va trăda răbdarea, aducând amiaza unui nou ev.
Cred în frumuseţea fiecărei zile, însă uneori mă îndoiesc de noapte. Ar fi prea anapoda să nu o fac.
Vali Balcan
ASTEPTAREA CELUI NEPRIHANIT ESTE DOAR BUCURIE CACI TOTUL II VINE LA TIMP CELUI CE STIE SA ASTEPTE!