Toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine. (Psalmul 42:7)

27 Octombrie

Sunt valurile LUI, chiar dacă se sparg peste noi,

Ascunzând faţa Lui în stropi înăbuşitori şi spumă;

Sau line şi sclipitoare, întind o cărare înaintea noastră,

Şi spre limanul nostru ne duc în siguranţă acasă.

Sunt valurile LUI, chiar dacă pentru mângâierea şi siguranţa noastră

El umblă pe ele, potolind toată frica noastră;

Sau la strigătele noastre nu vine nici un ajutor, nici un răspuns,

Şi în tăcerea singuratică nu este nimeni pe-aproape.

Sunt valurile LUI, chiar dacă ne luptăm din greu

Prin valurile mânate de furtuna care nu se mai opreşte,

În timp ce un adânc cheamă un alt adânc cu zgomot mare;

Sau la cuvântul Lui ele se liniştesc în pace.

Sunt valurile LUI, chiar dacă El le desparte,

Făcându-ne să mergem pe uscat acolo unde au curs apele;

Sau lasă talazurile tumultoase să se ridice în jurul nostru,

Aruncându-se nestânjenite peste singurul nostru drum.

Sunt valurile LUI, şi El ne conduce prin ele;

Aşa ne-a promis, aşa va face dragostea Lui.

Păzindu-ne şi conducându-ne, călăuzindu-ne şi susţinându-ne,

Până în portul Său sigur, El ne va ajuta să trecem cu bine prin toate.

Annie Johnson Flint

Stai neclintit în locul în care Domnul tău drag te-a pus, şi fă tot ce poţi acolo. Dumnezeu ne trimite încercări sau teste, şi pune viaţa înaintea noastră ca un adversar faţă către faţă. Prin greutatea unui conflict serios El Se aşteaptă ca noi să creştem puternici. Copacul plantat acolo unde vânturile puternice îi îndoaie ramurile şi-i apleacă trunchiul, deseori aproape să fie rupt, este de obicei mai puternic înrădăcinat decât un copac care creşte într-o vale ferită unde furtunile nu aduc niciodată nici o solicitare şi nici o încordare.

Acelaşi lucru este adevărat şi în viaţa omului. Caracterul cel mai puternic şi cel mai minunat creşte în condiţii vitrege.

El e în control

Trăiesc o viaţă desprinsă de mine…E ca într-o moarte clinică, îmi văd trupul, dar eu nu sunt acolo. Mă uit la ce-am fost, la ce-am ajuns…O umbră de decepţie îmi înjunghie sufletul. Nu am fost şi nici nu sunt ceva de care să mă mândrescL.Totdeauna am fost o persoană care am vrut mai mult. Mai mult din El, mai mult cu El, mai mult prin El…Nemulţumită cu puţin, dar mulţumitoare pentru ce mi-a dat! Tot timpul înfometată de Domnul, de experienţe noi, de viaţa aventuroasă cu El. De multe ori diavolul m-a ameninţat că o să-mi iau “răsplata” pentru această dorinţă a mea. Cui i se dă mult, i se cere mult. Nici eu nu ştiu de unde atâta curaj pe mine. Dar probabil, defectele mele, Dumnezeu le foloseşte în favoarea mea. Sunt o fire temperamentală, mă grăbesc, iau decizii, mă arunc înainte şi abia apoi gândesc la ce-am făcut, când deja sunt în panică. Dacă n-aş fi fost aşa, repezită, sau prea extrovertită(cum spune soţul meu), nu aş mai fi simţit spiritul de aventură din viaţa trăită cu Isus. El a spus:”Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” Trebuie să recunosc că îndrăzneala mea e de multe ori proastă, sau în neştinţă de cauză, fără să-mi asum riscul. Dar, altfel, nu aş fi cunoscut eşecul, neputinţa din sentimentul scăpatului de sub control, ce înseamnă să ştii să pierzi. În această aventură, controlul Îl are Isus!

M-am întrebat despre temerarii care excaladează piscuri, despre cei ce vor să cunoască înfricoşătoarele vieţuitoare sălbatice , exploratori, vitejii cerului sau ai mării, ce sentiment îi domina când adrenalina atinge cota maxima?

Mi-am răspuns singură: CONTROLUL!! Acest sentiment ne face să ne simţim stăpânii lumii. Totul este despre control! Toţi vrem să controlăm: viaţa noastră, pe a altora, şi chiar pe Dumnezeu. Deseori ne certăm cu Suveranul cerându-I explicaţii, ce şi cum, de ce şi unde? E un război invizibil în noi. Vrem să fim proprii noştri stăpâni, fără să aibă careva drepturi asupra noastră. O dorinţă păcătoasă intrată în lume prin ispitirea femei de către ” şarpe”…Diavolul a pervertit capacitatea noastră de la Dumnezeu de a ne supune Celui care ne-a creat, de a declara Suveranitatea Sa. NOI vrem să fim stăpânii noştri! Nu-i aşa că ai resentimente faţă de persoanele din viaţa ta care au tendinţe de a te controla? Păcatul moştenit se va manifesta în noi până când vom înţelege planul Lui Dumnezeu, că nu mai suntem robi ci FII! El a avut un plan…

Oare I-a părut rău că a creat omul? Nu ştiu, nu sunt Dumnezeu! Cu siguranţă El a fost de multe ori dezamăgit de noi, de oameni care nu au înţeles planul Său de iubire, care s-au aliat totdeauna cu duşmanul, crezând mai degrabă minciunile celui rău. Dezamăgit de laşi, de curvari spirituali, de trişori şi trădători, dar în acelaşi timp, plin de compasiune şi dragoste, gata să ne ofere o a doua şansă!

Când vorbim de Dumnezeu şi satan, despre lupta care se dă între bine şi rău, mereu ne imaginăm fel şi fel de clişee din filme SF, cu demoni şi extratereştrii, dar adevărata luptă este despre CONTROL, despre Autoritate. Cine deţine controlul? ACELA căruia I te supui! Dumnezeu sau…mincinosul, hoţul, ucigaşul, înşelătorul, vicleanul , stăpânul lumii acesteia.

Dumnezeu a avut un plan! El este in control!

”Am auzit glasul Domnului, întrebând: “Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!“-Isaia 6:8.

“ Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat…

“Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” –Apocalipsa 5:6-10.

“Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: “Ava!, adica: Tată!”Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem Şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.”-Romani 8:14-17.

A fost replica plină de autoritate a lui Dumnezeu! Ceea ce a stricat omul Adam, a reparat Isus Omul! El a restaurat poziţia noastră în autoritatea suverană prin jertfa de pe Cruce.(Romani 5:17)

Niciodata nu a fost vorba despre o bătălie între Dumnezeu şi satan privind controlul asupra pământului. Dumnezeu este Atotputernic. Când satan a încercat să dea lovitura de graţie în Ceruri, nu a fost nici o sudoare din partea lui Dumnezeu, nici o întârziere, nici un efort, ci doar o eliberare a puterii şi autorităţii Sale pline de Slavă şi satan a dispărut!(Luca 10:18).

Sunt o persoană imprudentă de multe ori, cad pradă înşelăciunilor celui rău prin naivitatea mea, crezând în oameni. Dau credit pentru că mi-a fost acordat la rândul meu. Rămân vulnerabilă în faţa iubirii. Greşesc, dar CRED în Acela care are controlul! …”De altă parte, ştim că toatelucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume sprebinele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Rom.8:28)

Trăiesc o viaţă desprinsă de mine, în care nu deţin eu controlul, ci l-am acordat în totalitate Celui care m-a salvat şi mă iubeşte aşa de mult: Isus Hristos!

El este în control!

Luminita Ciuciumis

® Flacara Inchinarii Media

Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/jurnalul-inimii/el-e-in-control-nou-7203#ixzz13X3nFV5Z

De ce dragostea nu e întotdeauna reciprocă?

Indiferent de vârstă, tinerii au o întrebare: „De ce dragostea nu e întotdeauna reciprocă?” Poate că una dintre cele mai mari frust rări în viața tânărului vine din dragoste. Se îndrăgostește până peste cap de cineva, iar drept răspuns… nimic. Dacă Dumnezeu e sursa dragostei, de ce nu e totul mai simplu? Cred că Dumnezeu poate să facă în așa fel încât celălalt să mă iubească pe mine măcar cât îl iubesc eu. Totuși, de ce nu o face?

Uneori, se întâmplă ca relația să se înfiripe, să crească până la un moment când totul se năruie ca un castel de nisip în fața celui mai mic val. Mai are rost să vorbesc de trauma din sufletul celui care a investit cel mai mult? Cred că fiecare a trecut pe aici. Și fără să ne dăm seama, devenim mai suspicioși, mai răutăcioși, mai nemultumiți, până într-o zi când… ni se pune patape altcineva. Și o luăm de la capăt. Nu era mai bine să nu ne fi îndrăgostit niciodată până acum? Să fi fost totul mai simplu: te îndrăgostești o dată și dragostea e reciprocă.

De fapt, ce îl face pe un adolescent să se „îndrăgostească” la 14 ani? Chiar știe el ce e dragostea la vârsta asta? Nu cumva teama de a nu fi singur (de ziua îndrăgostiților) și presiunea celorlalți îl fac să se arunce într-o relație care cu siguranță nu va rezista? În loc să aștepte până când va dobândi o stabilitate sentimentală, el va avea tot mai multe relații care îl vor destabiliza emoțional.

Dacă adolescentul mai are de învățat la capitolul ăsta, un tânăr deja le știe pe toate. Urmarea? Va avea mai multe relații decât adolescentul. De ce? Pentru că nu știm de fapt ce e iubirea.

„Adevărata iubire nu este patimă nestăpânită, înfocată și năvalnică. Dimpotrivă, ea este calmă și profundă prin natura ei. Ea are în vedere mai mult decât aparențele (cele exterioare) și este atrasă doar de calități. Este înțeleaptă și cu discernământ, iar devotamentul ei este real și de durată.”

Îmi place atunci când dragostea e calmă. Sunt în Biblie câteva exemple de tineri care, ajunși la momentul alegerii partenerului, au vrut să-I dea o mână de ajutor lui Dumnezeu. Cum au decurs viețile lor nu ne e ascuns, asta poate pentru a învăța lecții prețioase. Vezi și îți place! Crezi că e dragostea vieții tale și vei face orice pentru a o face fericită. Te rogi lui Dumnezeu să te ajute, fiind sigur că e providențial modul în care v-ați cunoscut. Uiți totuși să spui o frază:„totuși nu cum voiesc eu, ci cum voiești Tu”. Și dacă o spui, nici tu nu o crezi.

Un bun prieten îmi spunea că dacă Dumnezeu îmi va stabili întâlnirea în tren cu posibila viitoare soție, iar eu nu acționez rapid pe moment, atunci șansa unei căsnicii fericite a fost ratată cu brio. Nu cred într-un astfel de Dumnezeu, al unei singure ocazii. Cu atât mai mult când vine vorba de fericirea mea. Știi că Dumnezeu e mai interesat de fericirea ta decât tine însuți? Nu îți va da o șansă, reproșându-ți că ai pierdut-o, ci te va convinge pas cu pas că persoana de lângă tine e specială. O va face treptat și vei realiza că dragostea adevarată va crește pentru totdeauna.

Sincer să fiu, nu cred în dragoste la prima vedere. În primul rând, pentru că aparențele sunt înșelătoare. Foarte mulți apreciază o persoană după felul în care arată. Dar ce a făcut să arate așa? Nimic! Așa a creat-o Dumnezeu. De fapt, interiorul persoanei este partea care arată cine este. Descoperirea acestor lucruri ascunse care definesc o persoană e atât de captivantă pe cât e de importantă. Și, cu cât vei descoperi mai mult, cu atât vei iubi mai mult.

De ce nu face Dumnezeu ca „dragostea” să fie reciprocă? Pentru că de cele mai multe ori aceasta este doar pasiune nestăpânită sau obsesie. Nu pot decât să Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu mi-a ascultat toate rugăciunile la acest capitol. Sunt sigur că o va asculta pe aceea în care Îl rog să mă învețe ce e iubirea și cum pot avea parte de ea. Chiar am nevoie să învăț ce e iubirea.

Atunci când înveți că frumusețea e mai mult decât ce vezi la exterior și când faci totul ca să ai un caracter frumos, vei avea discernământul necesar să cauți iubirea acolo unde poate fi găsită; iar Dumnezeu o va face reciprocă.

Stoian Vali

Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/subiect-x/de-ce-dragostea-nu-e-intotdeauna-reciproca-nou-6991#ixzz12PQPAPoW

ARTICOL PRELUAT ..... care ma doare

NADAJDUIND IMPOTRIVA ORICAREI NADEJDI

Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi,

[Avraam] a crezut … n-a fost slab în credinţă.
(Romani 4:18-19)

N-am să uit niciodată răspunsul pe care i l-a dat odată acel mare om al credinţei, George Mueller, unui domn care l-a întrebat care este cea mai bună cale de a avea o credinţă puternică: „Singura cale de a cunoaşte credinţa puternică este să înduri încercări mari. Eu am învăţat credinţa rămânând neclintit în mijlocul testărilor severe“.

Ce adevărat este lucrul acesta! Trebuie să te încrezi când orice altceva cade.

Dragă suflete, probabil realizezi cu greu valoarea situaţiei tale prezente. Dacă înduri mari necazuri chiar acum, eşti la izvorul celei mai puternice credinţe. Dumnezeu te va învăţa în timpul acestor ore de întuneric să ai cea mai puternică legătură cu tronul Său pe care ai fi putut-o cunoaşte vreodată, doar dacă vrei să te supui.

„Nu te teme, crede numai!“ (Marcu 5:36). Dar dacă te temi vreodată, priveşte pur şi simplu în sus şi spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine“ (Ps. 56:3). Apoi vei fi în stare să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru şcoala necazului care a devenit pentru tine şcoala credinţei. A. B. Simpson

Marea credinţă trebuie mai întâi să îndure mari încercări.

Cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu vin prin mari dureri. Putem găsi ceva de valoare în domeniul spiritual sau natural care să fi apărut fără multă trudă şi lacrimi? A fost vreodată vreo reformă mare, vreo descoperire benefică pentru umanitate, sau vreo trezire spirituală fără silinţa şi vărsarea sângelui acelora ale căror suferinţe erau de fapt durerile naşterii ei? Pentru ca templul lui Dumnezeu să fie construit, David a trebuit să treacă prin nenorociri mari. Şi pentru ca evanghelia harului să fie eliberată de tradiţia evreiască, viaţa lui Pavel a trebuit să fie o lungă agonie.

Întăreşte-te, tu, care eşti ostenit, împovărat, aplecat

Sub crucea ta;

Adu-ţi aminte că cel mai mare câştig al tău poate veni

Prin cea mai mare pierdere.

Viaţa ta este mai nobilă pentru un sacrificiu,

Şi mai divină.

Acri de flori sunt strivite pentru a face un strop

De parfum fin.

Datorită furtunilor care biciuiesc valurile oceanelor,

Apele de acolo

Se menţin mai pure decât dacă cerul de deasupra

Ar fi fost mereu senin.

Cel mai frumos steag de pe cer nu flutură

În timpul căldurii de amiază;

Curcubeul apare după norii negri,

Şi după furtună.

Fi în continuare – (Be Still)

Fi în continuare – (Be Still)

Opreste-te si gandeste Iedidia

Opreşte-te. Opreşte-te si gândeşte. Gândeşte-te la tot ce s-a intâmplat până acum. Viaţa ta. bucurii, victorii, greşeli, eşecuri, regrete. Lucruri care ţi-au schimbat viaţa in bine. Lucruri care ţi-au schimbat viaţa în rău. Tot ce s-a întâmplat. Parcă a trecut aşa de putin, nu-i aşa? Parca aşa puţin a trecut de când a inceput. De când a început totul. Iţi aduci aşa de bine aminte, când erai copil ce nazbatii făceai, iţi aduci aminte de jocuri, de prieteni, de atâtea faze care poate, pentru ceilalţi, nu înseamnă nimic, dar pentru tine, înseamnă enorm. Cuvinte care au fost rostite fără a fi gândite care poate te-au dărâmat sau poate te-au ridicat.

Opreşte-te si gandeşte! Ce ai vrea ca ei să-şi aducă aminte? Tu iţi faci amintirile. Depinde de tine ce iţi vei aduce aminte peste câtiva ani. Depide de tine ce işi vor aduce aminte cei din jur de tine.
Poate nu crezi ca e chiar aşa de important ce faci acum, dar de asta depind atât de multe. De alegerile pe care le iei acum, vor depinde multe din alegerile pe care le vei lua mai tarziu. Opreşte-te si gandeşte.

În Biblie scrie că Dumnezeu nu iroseşte nimic şi eu cred asta. Chiar cred că nu a pus nimic in noi care să nu aibă un scop precis, un scop clar, aşa cum fiecare organ are rolul lui, aşa fiecare idee are un scop, fiecare talent, fiecare abilitate, fiecare pasiune, fiecare dorinta, fiecare vis, toate au un scop. El iţi promite că va face lucruri mari, în tine şi prin tine, daca Îl laşi. Dumnezeu nu obliga pe nimeni, nu te va obliga nici pe tine, te lasă să alegi, asta e frumuseţea. Dar tu ai nevoie de inţelepciune pentru a lua deciziile corecte si inţelepciunea vine tot de la EL. Si tot EL promite că o va da oricui o va cere sincer. Ce te opreşte să ai inţelepciune pentru a luat decizii corecte. si a-ţi indeplini scopul?

E atat de scurt timpul pe care îl avem. Atat de scurt şi ne este aşa de uşor sa îl irosim pe lucruri fară valoare. Suntem atât de uşor distraşi de tot ce se intamplă în jurul nostru incât uităm de Cel care ar trebui sa fie în interiorul nostru.
Incearcă să priveşti dincolo de ce se vede, dincolo de ceea ce e evident. Incearcă să gandeşti că e mult mai mult decat vezi tu. E ca un joc de puzzle. Tu vezi o piesa, poate şi câteva din jurul ei, dar restul? Restul sutelor de piese? Incearcă să gandeşti că e mai mult de atât, mult mai mult de atât. Dumnezeu te-a creat cu un scop si scopul Lui e mai mare decât ca să te faca pe tine fericit, acesta e doar un bonus, scopul Lui e mult mai mult de atât, El vrea să îşi arate gloria Lui prin tine, prin viata ta şi tu, da, tu ai ONOAREA de a putea fi folosit de EL.
De aşa de multe ori tindem să avem impresia ca noi îi facem o favoare lui Dumnezeu când facem o fapta buna, când dăm bani la săraci, ajutam pe cineva etc. când de fapt. El ne face o favoare nouă că ne dă oportunităţi pentru a face ceva pentru El.

E aşa de simplu să-ţi ratezi scopul, DESTINUL. Dar atât de greşit, atât de mulţi oameni fac asta, şi fiecare tinde mai mult sau mai puţin. Dar tu, tot ce vezi la alţii că e gresit, în loc sa îi critici, de ce nu eşti tu diferit? Nu acţiona tu în acel mod… şi vei vedea că vei deveni tot mai aproape de ceea ce EL te vrea sa devi şi ei vazandu-te pe tine ca eşti diferit, vor vrea şi ei să aiba acel ceva care te face pe tine diferit si astfel vor deveni tot mai mult asemenea Lui. Pentru că vor vedea ce ratează. Gandeşte-te la asta.

Prietenia - pt tine Iedidia

Se poate gasi o singura definitie la acest cuvant pe care il folosim foarte des? Noi spunem adesea ca avem foarte multi prieteni, dar oare suntem noi prieteni adevarati pentru cei pe care ii numim prieteni. Sau cei pe care noi ii credem ca fiind prietenii nostri, sunt ei prieteni adevarati?

Cea ce conteaza cel mai mult atunci cand chiar vrei sa ai prieteni adevarati, este sa fi tu un prieten adevarat.

Si ce trebuie sa faci tu pentru aceasta?

Pentru a fi un prieten adevarat trebuie sa te gandesti mai mult la celalalt decat la tine insuti, trebuie sa lasi la o parte egoismul, trebuie sa intelegi, sa ierti, sa uiti si uneori sa iti aduci aminte. Prietenia mai inseamna sa inveti sa accepti o persoana, pentru ceea ce este in interior, nu pentru exteriorul ei.

Trebuie sa te preocupe acea persoana pana in punctul in care sa suferi cand ea sufera si sa te bucuri cand ea se bucura. Prietenia mai inseamna sa iubesti fara a pretinde, a da fara a cere, a asculta fara a judeca, inseamna sa fi intodeauna langa acea persoana cand are nevoie de ajutorul tau, sa fi dispus sa-i dai zambetul tau atunci cand ea la pierdut pe al ei.

Pana la urma prietenia chiar este un cuvant foarte simplu pentru unii si foarte greu pentru altii. Fiecare are definitia lui proprie pentru acest cuvant.

Eu pot sa spun ca prietenia pentru mine inseamna totul – fericire, tristete, lacrimi, zambete, imbratisari, sentimente, ganduri, iubire, asteptare … Fiecare dintre noi vrem sa impartasim anumite sentimente, ganduri si trairi unei persoane apropiate. Fiecare dintre noi vrem sa fim iubiti si sa oferim, la randul nostru, iubire.

Cred ca e cel mai placut sentiment atunci cand vezi ca prietenii nostri se bucura pentru realizarile noastre, atunci cand realizezi ca timpul trece si flacara prieteniei este inca puternica dar si atunci cand respectul si increderea stau la baza fiecarei prietenii ‘construite’. Deci sfatul meu este ca daca vrei sa ai prieteni adevarati, tu trebuie sa fi in primu rand un prieten adevarat si tu singur nu o sa poti sa fi un prieten adevarat daca in tine nu este dragostea lui Dumnezeu.

Si de aceea te incurajez sa faci rugaciuni pentru prietenii tai si sa ii ceri Domnului sa te invete sa fi un prieten adevarat.

Rugaciunea mea pentru tine este – Doamne, il prezint pe prietenul meu pentru ca sa-l binecuvantezi, sa-l ocrotesti si sa-i arati cum sa traiasca. Tu care stii cum traieste, stii ceea ce il preocupa, ceea ce simte, ceea ce gandeste, la ceea ce aspira, ceea ce-i lipseste si ceea ce doreste. Tu care stii cand plange, cand rade, cand este in singuratate, ocroteste-l, protejeaza-l, anima-l ca sa mearga mai departe, insoteste-l intotdeauna.

Si pe mine invata-ma sa simt ceea ce simte el, a fi disponibil cand are cel mai mult nevoie de mine, a fi amabil cand necesita cel mai mult a fi iubit, a-l vedea cand necesita a fi vazut, a-l auzi cand doreste sa fie auzit, a-i da siguranta cand o necesita, a-i veni in graba cand are nevoie de cineva, a sarbatori cand necesita a fi sarbatorit, a plange cand are nevoie de a se usura, pentru a ma simti mandru de el si a invata cat se poate de la el. Pentru ca Tu ai fost, Doamne, Prietenul cel mare si neconditionat din totdeauna! Te rog astazi pentru prietenul meu si pentru mine, pentru prietenia care ne uneste, binecuvanteaza-ne si intampina-ne cu dragostea Ta. Toate le cer in numele Prietenului meu si al Tau Fiu iubit, Isus. Amin