Iartă-mă, Doamne că vin în faţa Măreţiei , cu nimicurile acestei lumi.
Iartă-mă, Doamne că vin în faţa Iubirii, cu inima frântă.
Iartă-mă că mi-am lipit inima de nimicurile lumii, de lucruri trecătoare, iartă-mă că trăiam paralizată de frică şi teamă să nu le pierd, iartă-mă că nu am realizat decât târziu că dacă te-aş pierde pe Tine, as fii pierdută pentru totdeauna.
Iartă-mă, că mi-am pus singură poveri, că mi-am umplut inima de dorinţe egoiste şi mi-am plecat capul sub jugul tristeţii şi nemulţumirii.
Iartă-mă că nu am înţeles să te las să mă iei de mână, să mă duci pe cărări drepte. Iartă-mă că mi-am adăpat sufletul din apele otrăvite şi nu am căutat Izvoarele vieţii.
Iartă-mă că n-am înţeles că vrei să-mi cureţi viaţa, că vrei să-mi curăţi murdăria, să-mi iei povara, să poţi intra Tu.
:(( nu am scris eu aceste articole dar reprezinta strigatul meu de durere si regret inaintea Domnului meu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu